5,789 matches
-
X relevă o configurație beta-plisată, caracteristică. Această configurație explică puternica afinitate a amiloidului pentru colorantul roșu de Congo și dicroismul său specific în lumină polarizată, verde-galben, după impregnarea cu acest colorant. Au fost identificate până în prezent 15 proteine plasmatice diferite (precursori) care pot genera amiloid, dintre care cele importante sunt: • lanțurile ușoare de Ig monoclonale (amiloidoza AL); • amiloidul seric A (SAA), al cărui nivel seric crește în bolile infecțioase și inflamatorii (amiloidoza AA); • anumite proteine mutante, care generează amiloidoze ereditare, dintre
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
lui Bogdan-Duică pe terenul istoriei („adevărata vocație”) și meritele lui de pionierat în comparatism, relevând accentul pus pe receptarea activă a influențelor. Un studiu echilibrat și restitutiv este și cel despre Nicolae Petrașcu, prezentat ca disident maiorescian, dar și ca precursor al lui E. Lovinescu în teoria culturii. Sunt subliniate meritele de pionier în eminescologie și de practicant al criticii estetice și al celei caracterologice de tip sainte-beuvian, Petrașcu încercând să concilieze critica de gust (maiorescian) cu critica mai nouă (Georg
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
în poezie și despre rolul inconștientului în evoluția formei interne în artă. Simbolismul începe în literatura română efectiv cu Ștefan Petică. Al. Macedonski anunțase curentul, îi dăduse un început de doctrină, fără să fi devenit prin asta poet simbolist propriu-zis. Precursori ai simbolismului, Traian Demetrescu, Iuliu Cezar Săvescu îl vestesc doar prin unele note ale liricii lor, care în esență rămâne romantică în primul caz, parnasiană în cel de-al doilea. Ștefan Petică e însă simbolist prin însăși atitudinea lirică, prin
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
Cuvântul românesc”, „Dacoromania” ș.a. În lucrarea B.P. Hasdeu, lingvist și filolog (1968), concepută ca o primă etapă în valorificarea operei savantului, P. realizează o sinteză a ideilor viabile oferite de acest erudit de tip renascentist, pe care îl consideră un precursor în majoritatea domeniilor lingvisticii și filologiei. Servindu-se de capitole privitoare la biografia și formația intelectuală a autorului studiat, ca și de o sinteză bibliografică a lucrărilor sale științifice, P. îi reliefează activitatea de indoeuropenist, de slavist sau de cercetător
POGHIRC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
12; Mihai Ungheanu, Exactitatea admirației, București, 1985, 203-210; George Munteanu, Un scriitor necunoscut: Lazăr Leon Asachi, RL, 1986, 11; [Antonie Plămădeală], MA, 1986, 6 (număr omagial); I. D. Lăudat, Amintirea unui scriitor: Lazăr Leon Asachi, CL, 1986, 8; Al. Graur, Un precursor: Lazăr Asachi, RL, 1986, 36; Virgil Cândea, „Lazăr Leon Asachi în cultura românească”, RITL, 1986, 2-3; Vlaicu Bârna, De la document la sinteză, ST, 1989, 10; Cornea, Semnele, 73-77; Ioan Pintea, Însoțiri în Turnul Babel, Craiova, 1996, 81-93; Cosma, Romanul, II
PLAMADEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
de facto a publicației e derivată din strategiile de (auto)omologare, sub umbrelă postmodernă, a fenomenului optzecist, valorizat în opoziție explicită sau implicită cu generațiile anterioare (cu unele excepții, printre care sunt de amintit reprezentanții Școlii de la Târgoviște, acceptați ca precursori, sau personalități singulare, precum Gellu Naum). Din această perspectivă, O. c. poate fi desemnat, nu fără un rest semnificativ, ca oficios al Editurii Paralela 45, specializată până la un anumit punct în publicarea literaturii optzeciste. Ca formulă de structurare, revista intră
OBSERVATOR CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288503_a_289832]
-
Repere bibliografice: Dan Silviu Boerescu, La noapte, pe strada Toamnei, București, 1993; Dan Silviu Boerescu, Doamna Ovary (dicționar antologic al generației ’90), București, 1993; Dan Silviu Boerescu, Sfâșierea lui Morfeu (antologie a generației ’90), București, 1994; Valeriu Bârgău, Generația’80: precursori și urmași, Deva, 1999; Cărtărescu, Postmodernismul, 458-480; [Fenomenul nouăzecist], CC, 2000, 9-12. N.Br.
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
fi imposibil ca scrierea Palatul lui Ghica Vodă să-i aparțină lui. Cu Mihail Kogălniceanu dă la iveală, în 1841, 200 rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești. În scrisul românesc N. are titlul de merit al unui precursor. El inițiază, prin Aprodul Purice, poemul istoric, în scrisori îl anticipează pe memorialistul Ion Ghica, iar cu fiziologiile, devansându-i pe Mihail Kogălniceanu, Nicolae Filimon și pe Ion Ghica, impune specia. Cu echilibrul său clasic modulat de luciditate ironică, N.
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
N. I. Popa, Costache Negruzzi, traducător, ALIL, t. VIII, 1957, fasc. 2; Al. Teodorescu, C. Negruzzi, epica de inspirație istorică, ALIL, t. X, 1959, fasc. 1-2; Cornea-Păcurariu, Ist. lit., 336-387; Al. Piru, C. Negruzzi, București, 1966; Vladimir Streinu, C. Negruzzi, marele precursor, LCF, 1966, 52; Cornea, Alecsandrescu - Eminescu, 77-107; Ist. lit., II, 380-399; Ivașcu, Ist. lit., I, 431-437; Constantin Ciopraga, Costache Negruzzi, scriitor modern, LL, 1969; Paul Cornea, O autobiografie necunoscută a lui Costache Negruzzi, LL, 1969; Ion Osadcenco, Constantin Negruzzi. Viața
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
celui de al treilea val(?): analiza contextelor și funcțiilor comportamentului Bilanț al „revoluției cognitive” O altă cale: analiza contextuală a comportamentului Bibliografie Introducere Este foarte dificil să stabilim o dată exactă pentru începutul terapiilor comportamentale. Unii autori se străduiesc să identifice precursori în acest domeniu ce datează din secolele trecute, în special din secolul al XIX-lea. Numele lui Leuret, Lassegue și Falret, Brissaud, Pitres - pentru a nu cita decât francezi - au fost evocați în sprijinul acestor idei. Ar fi inutil să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a fost preluată de către alte științe, datorită lipsei de maturitate categorială, conceptuală și metodologică a științelor social-umaniste. Istoria sociologiei este, de fapt, istoria acestei relații În spațiul căreia filosofia socială și filosofia istoriei constituie zonele În care pot fi descoperiți precursorii cei mai importanți ai sociologiei. În această arie Începe, de fapt, preistoria sociologiei ca știință. De aceea, nu tot ceea ce s-a publicat În numele sociologiei sau În zonele adiacente acesteia mai rezistă, peste timp, la severul examen al calității științifice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1990). Scrierile lui Sadoveanu sunt analizate în profunzime, exegetul explicând viziunea acestuia asupra lumii prin vechimea, originalitatea, rafinamentul și viabilitatea - cel puțin sub latura valorilor moral-spirituale - a civilizației de la Carpați. Considerându-l pe Sadoveanu succesor al lui Mihai Eminescu și precursor al lui Lucian Blaga, autorul monografiei evidențiază în opera marelui prozator raporturile dintre om și natură, dintre natură și istorie, dintre civilizația umană în general și cea autohtonă în special, dintre om și eternitate și conturează un profil artistic complex
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
în întreaga creație a poetului. Exercițiul comparatist, semnalând „congenialități” cu mari scriitori ai lumii, caută, fără a evita supralicitările, să pună în lumină originalitatea scrierilor pentru teatru ale lui Eminescu, socotit a fi „inițiatorul teatrului mitopoetic” la noi și un precursor al dramei moderne, de idei. Pledoaria își menține turnura și în capitolele consacrate traducătorului și criticului teatral („cel dintâi critic teatral profesionist” în spațiul românesc). Un generos montaj de citate sprijină o demonstrație în care însuflețirea își dă mâna cu
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
române, adică și textualismul, și postmodernismul.” În anii 1990 și 2000, această pretenție de a prezenta o. drept anticipator al evoluțiilor textualiste și postmoderniste i-a iritat pe unii optzeciști, care au refuzat sau omis să-și recunoască în oniriști precursorii, fie și parțiali, iar unii critici au ironizat tentativa ex-„caidului” oniric de a afirma retrospectiv importanța o. De pildă, Alex. Ștefănescu nota, cu oarecare maliție (într-un articol publicat la sfârșitul anului 2003): „Pe Dumitru Țepeneag îl preocupă - și
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
chimiștilor, care l-au dezvoltat și folosit pentru a explica unele fenomene chimice. Am putea aminti aici nume că: Robert Boyle (1627-1691), care a pus bazele chimiei analitice calitative și a dat prima definiție științifică elementului chimic, Mihail Lomonosov (1711-1765), precursor al atomismului modern și al teoriei cinetice a gazelor, Antoine Lavoisier (17431794), unul dintre creatorii chimiei moderne, John Dalton (17661844), fondator al primei teorii atomice bazată pe aspectele cantitative ale reacțiilor chimice, Amedeo Avogadro (1776-1856), care a introdus noțiunea de
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
pierdută”?, CC, 1996, 2; Marcel Corniș-Pop, The Unfinished Batlles. Romanian Postmodernism Before and After 1989, Iași, 1997, passim; Regman, Dinspre Cercul Literar, 105-208; Generația ’80 în proza scurtă, îngr. Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa, Pitești, 1998; Valeriu Bârgău, Generația ’80: precursori și urmași, Deva, 1999; Adrian Dinu Rachieru, Elitism și postmodernism, Iași, 1999, 27-167; Cărtărescu, Postmodernismul, 142-165, 364-457; Gheorghe Iova, Acțiunea textuală. Bunul simț vizionar, Pitești, 1999; Mihaela Ursa, Optzecismul și promisiunile postmodernismului, Pitești, 1999; Andrei Bodiu, Direcția optzeci în poezia
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
la turme de mioare...” (Viață stinsă). Alte poeme, cele mai multe studii politice sau cu caracter istoric, amintirile și câteva texte eseistice au fost încredințate fratelui său, Carol Papanace, care le-a publicat în țară, după 1989. SCRIERI: Mihai Eminescu, un mare precursor al legionarismului românesc, Roma, 1951; ed. pref. Ion Coja, postfață Simion Ghinea, București, 1995; L’Origine et la conscience nationale des Aroumains, Roma, 1955; ed. (Geneza și evoluția conștiinței naționale la macedoromâni), Timișoara, 1995; Evocări, Madrid, 1965; ed. București, 1997
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
histrionică, ca în cazul lui Emil Botta (Leviatan), fie în ipostază tradiționalistă, aici scriind Radu Gyr, Vladimir Cavarnali, E. Ar. Zaharia, Constantin Barcaroiu ș.a. Proză dau George Aria, Mircea Ștefănescu, iar articole, eseuri și interviuri semnează Alexandru Talex (Vasile Pârvan, precursorul), Arșavir Acterian (Oscilații), Erwin Riegler (Întâlniri cu Panait Istrati), Pericle Martinescu (Moartea polemicei), Mircea Eliade („Nu mă interesează”), Anton Holban (Asemănări). Publică necrologuri G. M. Zamfirescu (Nottara în eternitate și adevăr) și George Aria (Gib Mihăescu a fost frânt de
PASAREA ALBASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288703_a_290032]
-
Anglii cețoase, dar numai uneori și fără elemente de raportare concretă. Cultura și motivele literare au devenit de mult modalități de a percepe personal existența. Generația ’80 și, în parte, generația ’90 l-au recuperat pe I. ca pe un precursor. Dar pentru tinerii acestor ani, care au recurs la descrierea concretului cotidian, la detașarea ironică, la fantasticul inserat în banal, la intertextualitate, lumea există. Ei nu au sentimentul golului primordial care organizează la I. percepțiile. Trebuie adăugat că I. este
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
Makkai László, Kibédi Sándor, „Eminescu összes költeményei”, „Erdélyi Helikon”, 1935, 1; Silviu Bardeș, O prezentare elogioasă a lui Eminescu în ungurește, PLI, 1935, 6-7; S. Florea, Versurile lui Cotruș în ungurește, „România nouă”, 1935, 152; Corneliu Albu, Alexandru Kibédi, un precursor al colaborării culturale româno-maghiare, RL, 1969, 18; Gaál György, Kibédire˝l - vitái kapcsán, KOR, 1982, 8; Rom. magy. ir. lex., III, 14-15. O.K.
KIBÉDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287712_a_289041]
-
Evocarea e vie, cu o energică mișcare a epicului, punctată de accente sugestive în portretistică și înzestrată cu un dialog nu fără resurse expresive. Stilul slobod, fără vreun dichis, a făcut ca L. să fie socotit de Camil Petrescu un precursor al anticalofilismului la noi. SCRIERI: Amintirile colonelului Lăcusteanu, îngr. Radu Crutzescu, postfață Ioan C. Filitti, București, 1935; ed. îngr. Sande Vârjoghe, pref. Petru Creția, postfață Ioan C. Filitti, Galați, 1991. Repere bibliografice: Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1936, 69-85
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
lui M. îi revine și meritul de a fi dat o primă schiță de istorie literară românească în două secțiuni din lucrarea Scurtă cunoștință a istorii românilor (editată postum, în 1963), intitulate Scriitorii cei din români și Alți scriitori românești. Precursor în lingvistica, filosofia și istoriografia națională, traducător cu un deosebit simț al limbii, creator de limbaj intelectual, cărturar în spiritul sfârșitului secolului al XVIII-lea european, M. este, după Ioan Inocențiu Micu-Klein, un inițiator al renașterii românești. Exemplul, sugestiile și
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
semnalând drept caracteristice pentru demersul lui poetic „expierea în text”, „o alunecare lentă și încăpățânată dinspre textul vieții spre existența textuală” și „încercarea tragică de a trece dincolo de pragul limbajului”. Mulți dintre poeții generației 2000 îl adoptă pe M. drept precursor, pornind tocmai de la această perspectivă interpretativă, atitudinea acestora nefiind un lucru inedit ca atare, de vreme ce lirica sa s-a bucurat de audiență în toate generațiile de poeți contemporane lui. Probabil că una dintre lecturile cele mai ponderate ale poeziei lui
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
mai interesante capitole ale teoriei probabilităților, și anume teoria proceselor stocastice, un caz particular deosebit fiind procesele Galton-Watson de stingere a speciilor [Iosifescu (1968)]. Fără a face apologia lui Galton, este firesc să amintim preocupările sale prin care este un precursor al studiului biodiversității. Dacă Darwin și-a enunțat propriile legi evoluționiste într-un context îndependent de orice reflecție asupra calculului probabilităților, teoriile sale au asigurat triumful unei descrieri probabiliste a lumii, paralel cu fizica statistică a lui Maxwell (James Clarke
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
avut-o. (Ă). (Ă). (Ă)”. Alt eveniment care i-a solicitat pe scriitori, de astă-dată nu numai la nivel de opinie și ecou favorabil ci și la nivelul proiectelor și direcțiilor tematice, a fost primul plan anual economic de stat; precursor al vestitelor cincinale, experimentat și În anul următor, acest prim plan anual a determinat, În presa centrală și locală, o sumedenie de entuziaste angajamente, atașamente, competiții, reînnoite periodic pe măsură ce se derulau, opinii susținute de cele mai diverse categorii sociale. Nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]