4,087 matches
-
tip istorist-sociologizant (pe care el însuși își construise "teoria" despre "mutația valorilor estetice"), revalorificând, într-un alt context și cu un limbaj nou, tributar psihanalizei, mai vechea teorie maioresciană despre geniu rezultă, evident, o "teorie" sensibil diferită de cea a predecesorului invocat ca model, tot așa cum melodrama (categorie "romantică" prin excelență) suferă modificări substanțiale atunci când circumscrie orizontul estetic al unei concepții de tip modernist. Într-un articol din presa vremii pe care-l va regreta, mai apoi (aflăm din "agende"), Lovinescu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se angajează, în demersul său, pe urmele lecturii "în sistem" a operelor criticului realizate de Marian Papahagi și Ioan Holban, profitând totodată de analiza remarcabilă a "memoriei literare" a romanelor lovinesciene în cartea din 2010 a Ligiei Tudurachi. Ca și predecesorii săi, el se ferește să considere impecabile realizările literare ale criticului, dar nici nu confundă relevanța acestora cu performanța "pur" estetică. De asemenea, în loc să se străduiască să pună în acord literatura lui Lovinescu cu ideologia sa (i s-a reproșat
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
astfel că o persoană care obținea funcția putea inițial să fie reales o singură dată, apoi din 1910 de două ori etc.32 În 1891 Rectorul devenea, odată cu înființarea Consiliului Academic, președinte al acestui organism, fiind asistat de doi dintre predecesorii săi, care ieșiseră cel mai de curand din funcție. Consiliul Academic va fi dobândit ulterior un statut și mai clar de reprezentanta a corpului profesoral la nivelul conducerii Universității Libere, ocupându-se strict de chestiunile didactice și științifice; Rectorul, Administratorul
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
legii. De obicei, acțiunile sunt mărunte, individuale și constau în ocolirea cenzurii, în evaziune, în blocarea dispozițiilor, în colaborarea clandestină cu disidența din afara țării. În anii '60 apare literatura de evaziune cu teme precum închisoarea, colectivizarea, ancheta. Această generație neagă predecesorii compromiși. "Regimul ar fi trebuit să admită această evaziune în literatura pură, în care răul devenea alegorie și simbol. Mai mult, să fie încântat de ea. S-a produs însă contrariul. "Evazionismul" a fost suspectat și a sfârșit prin a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pe scena literară o generație bătăioasă nevrând să țină seama de reputațiile stabilite, dar în același timp neavută, împrumutul la Fond s-a dovedit arma cea mai lesnicioasă pentru domesticirea ei"272. Tinerii scriitori se laudă că ridică glasul împotriva predecesorilor, dar de fapt li se permite: ei constituie un argument al regimului în afirmarea separării de cultura sovietică. Prin "Declarația de independență politică a României față de Moscova" din aprilie 1964 se recomandă tinerilor să dovedească îndrăzneală, să propovăduiască noul în
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
scriitori sunt reabilitați și, pentru a demonstra desprinderea de cultura sovietică, revendicați drept precursori ai culturii socialiste. Rolul Undelor scurte este de a demonstra opusul. Primul dezgheț apare datorită acestei noi generații care are dreptul de a-i respinge pe predecesorii contaminați de realismul socialist de tip sovietic. Din rândul lor se ridică ceea ce Monica Lovinescu numește "noua gardă a compromisului", compusă din literații ce obțin funcții prin panegirice, dar păstrează criteriul estetic în operele majore. Patriotismul se transformă în festivitate
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
frontie rele mai ales prin delimitare de modernism, se poate evidenția pregnanța unor trăsături proprii ce îi conferă identitate și substanță. Instituirea unui dialog insolit cu literatura preexistentă, prin intertextualitate; efectele majore ale acestui procedeu sunt: discreditarea stilului elevat al predecesorilor și a principiului autorității, deturnarea „jocului secund“ al poeziei conceptualizate ce ducea spre ermetism sau a jocului distructiv al avangardiștilor (care au împins poezia spre o „litera tură a tăcerii“ - Ihab Hassan), eclectismul rafinat, care presupune codificarea mul ti plă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
relațiilor economice între Washington și blocul sovietic lui McGeorge Bundy, asistentul special al lui Kennedy pentru securitate națională. În aceasta se regăseau multe puncte din raportul lui Ball, la care se adăuga filosofia personală a noului secretar de stat. Spre deosebire de predecesorul său, John Foster Dulles, care credea că Europa de Est trebuia abordată printr-o politică "agresivă", Dean Rusk voia să insufle ideile occidentale de libertate prin Cortina de Fier, sporind contactele și lărgind comerțul cu statele din blocul sovietic 960. Raportul din
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în favoarea dezvoltării comerțului, în mod necondiționat. După părerea lor, comerțul nu era atît de important pentru Europa de Est și Uniunea Sovietică încît să se ajungă la concesii politice. McNamara considera că "fostele restricții asupra comerțului" cu blocul sovietic fuseseră "nerealiste". Spre deosebire de predecesorii săi, secretarul Apărării dorea ca America să comercializeze tot ce "nu poate avea, în mod clar, întrebuințare militară"1145. Secretarul de Finanțe, Douglas Dillon, era neutru în această privință. Deși considera reglementările de export în vigoare prea restrictive, el privea
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
națiunii celei mai favorizate" unei țări comuniste, pentru o perioadă limitată de timp1202. Naționalismul românesc al lui Ceaușescu Pe cînd Johnson încerca să-și impună proiectul de lege, Ceaușescu se străduia să se distanțeze de Gheorghiu-Dej, nerenunțînd, însă, la obiectivele predecesorului său. El a înlocuit cîțiva din oamenii lui Gheorghiu-Dej și a ridicat un semn de întrebare privind procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu, sugerînd că acesta nu a fost executat pentru că ar fi greșit cu ceva1203. Mai tîrziu, în aprilie 1968, Ceaușescu
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Johnson. CAPITOLUL X Vizitele reciproce Nixon-Ceaușescu Comerțul Est-Vest și o vizită la București La scurt timp după victoria sa din noiembrie 1968, președintele ales Richard M. Nixon a avut o întrevedere cu Henry Kissinger, la Hotelul Pierre, din New York. Spre deosebire de predecesorul său, care instituise "Prînzul de marți", o întîlnire cu principalii lui consilieri, pentru a pune la punct strategiile de politică externă ale Americii, Nixon era hotărît să fie el însuși principalul arhitect al acestora 1288. El i-a spus lui
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Președintele a informat Congresul că a hotărît să prelungească Acordul comercial româno-american pentru încă trei ani, întrucît balanța de concesiuni din domeniul comerțului și al serviciilor este satisfăcătoare 2102. Deși argumentele președintelui pentru prelungirea derogării erau compatibile cu cele ale predecesorului său, mulți congresmeni se temeau că Reagan nu este suficient de receptiv la problema drepturilor omului. Cu cîteva săptămîni mai înainte, președintele îl propusese pe Ernest Lefever în locul lui Pat. Derian, în funcția de șef al Biroului pentru Drepturile Omului
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
considerând lucrarea eruditului dobrogean o nouă ediție. Traducerea Epistolei a XLV-a Sfântului Chiril al Alexandriei către episcopul Successus a fost solicitată de compatrioții săi monahi. Tonul cald și amintirea strămoșilor comuni dovedesc destinația acestei lucrări. La fel ca și predecesorii lor din patrie, sciții Ioan și Leontie demonstrează o grijă deosebită pentru neștirbirea credinței și pentru răspândirea ei. Având în vedere că „furia rătăcirii nestoriene” se manifestă pe două fronturi, unul pe față, altul pe ascuns, prin uneltiri meșteșugite, eruditul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
faimoasa Dispută. În Prefața la primul său volum de versuri, Pope preîntâmpină aceste atacuri, situându-se în acest fel de partea Anticilor: "Ceea ce este rațional a fost așa dintotdeauna; și ceea ce noi numim Învățătură nu reprezintă decât cunoștințele transmise de predecesorii noștri. Așadar, cei ce afirmă că gândurile noastre nu ne aparțin deoarece se aseamănă cu cele ale anticilor, ar putea tot atât de bine să afirme că ale noastre chipuri nu ne aparțin pentru că seamănă cu cele ale taților noștri"155 Această
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasice esențiale ale rațiunii și bunului gust, amândurora le-a lipsit o perspectivă diacronică asupra literaturii Boileau prin disprețul pentru Renașterea franceză și membrii Pleiadei, iar Johnson prin ignorarea creațiilor engleze de dinainte și din timpul epocii lui Shakespeare. Spre deosebire de predecesorul său francez însă, Samuel Johnson nu și-a coagulat principiile într-o artă poetică, ci și le-a răspândit prin numeroasele studii literare dintre care cele mai importante rămân Viața poeților (1781) și prefața scrisă la ediția din 1765 a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
explicabil prin caracterul genial al marelui dramaturg care prin scrierile sale transcende orice limite, îmbinând totodată elemente variate, ce permit integrarea ulterioară în diverse dimensiuni estetice. În acest sens, fiecare epocă încearcă să-și subsumeze geniile anterioare, transformându-i în predecesori spirituali Johnson face din Shakespeare un clasic, romanticii de mai târziu îl vor considera al lor, modernii îl vor revendica și ei. Însă dincolo de orice, o supunere totală la canoanele clasice nu era posibilă, astfel încât Johnson este nevoit să renunțe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pervertit de impunerea viziunii romantice, educare realizată prin stabilirea de către critica literară a unui canon sănătos, care să funcționeze drept reper cultural și prin raportarea constantă a creatorilor la tradiție întrucât nici un poet important nu s-a arătat indiferent față de predecesori. Ideea revizuirii și valorificării trecutului va fi reluată cu mult mai mult succes în ceea ce privește impactul în domeniul criticii literare de către T.S. Eliot în faimosul său articol Tradiția și talentul personal. Revenind la Maurras, acesta susține, în primul rând, revigorarea tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nefiind, în nici un caz, asociată vreunui scriitor contemporan sau din trecutul apropiat. În acest sens, Eliot sugerează că impulsul general de a izola un artist, de a încerca a-i stabili originalitatea și diferențierea sa de restul, mai ales de predecesorii săi, de a încerca scoaterea din tradiție cu orice preț reprezintă o prejudecată de analiză critică: "dacă abordăm un poet fără această idee preconcepută, vom descoperi deseori că nu numai cele mai bune, dar cele mai personale părți ale operei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o prejudecată de analiză critică: "dacă abordăm un poet fără această idee preconcepută, vom descoperi deseori că nu numai cele mai bune, dar cele mai personale părți ale operei lui, ar putea fi socotite tocmai acelea în care poeții dispăruți, predecesorii lui, își manifestă cel mai viguros perenitatea." Cu alte cuvinte, orice artist trebuie perceput nu doar în individualitate, ci prin raportare, prin integrare în șirul de umbre care în mod conștient asumate sau nu, l-au creat. Mai mult chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a anulării perspectivei lineare și a asumării uneia telescopate este o viziune de sorginte clasică prin care rememorarea nu devine un fenomen peiorativ, ci, dimpotrivă, duce la evoluție. Se concretizează imaginea unei co-locuiri, coabitări simultane a artistului de către toate umbrele predecesorilor. Aducerea trecutului în prezentul procesului de creație presupune o anumită jonglare cu dimensiunea cronologică, suprapunându-se simțul atemporalului cu simțul temporalului: "...simțul istoriei te obligă să scrii având nu numai generația ta în sânge, dar și sentimentul că întreaga literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sens, o trăsătură definitorie a poeticilor clasice, vizând absența fricii de trecut. În general, marile umbre anterioare sperie prin valoarea lor, creând complexe de inferioritate scriitorilor prezentului care simt o anumită neputință de a se ridica la nivelul atins de predecesori. Spaima de trecut generează, de multe ori, revolta împotriva acestuia prin încercarea anulării rezultatelor anterioare, prin denigrare pentru ca noul să se poată impune fără a mai fi nevoit să se raporteze la victoriile trecutului. Este cazul cu Modernii din cadrul Disputei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
direct de cel analizat anterior, considerându-l o aplicare a principiilor exprimate atunci. Astfel, dacă în Tradiția și talentul personal se sublinia importanța ordinii ansamblului trecut-prezent precum și importanța existenței unui simț al tradiției, a unei conștientizări a locului ocupat în raport cu predecesorii a noului creator, în textul de față se transferă aceste noțiuni în domeniul criticii literare care, în viziunea lui Eliot are ca scop evidențierea acestei relaționări la alte opere și alți creatori spre a constitui pe deplin semnificațiile unui text
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
moștenire comună, exterioară lui, căreia trebuie să i se subordoneze. Deși pare o idee paradoxală a susține obținerea originalității printr-un proces de subsumare la tradiție, argumentarea lui Eliot este totuși una pe deplin validă deoarece doar asumarea trecutului, cunoașterea predecesorilor și conștientizarea locului ocupat în raport cu aceștia dau posibilitatea unui nou creator să-și afirme individualitatea. De altfel, Eliot reia diferențierea dintre artistul minor și cel cu adevărat de valoare, aplicând criteriul raportării la tradiție. Din această perspectivă este considerat inferior
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
armonie", afirmă autorul accentuând în manieră aprobatoare aceste trăsături. Stilul comun este preferat unei multitudini de stiluri individuale care ar duce la imaturitatea sau îmbătrânirea unei culturi. Maturitatea în literatură mai este echivalată de Eliot cu procesul de conștientizare a predecesorilor se reia, astfel, in nuce ideea dezvoltată în Tradiția și talentul personal. În acest sens, se compară integrarea moștenirii literare în operele noi cu prezența unor trăsături ereditare la o persoană care, în același timp, își păstrează individualitatea și unicitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prezența unor trăsături ereditare la o persoană care, în același timp, își păstrează individualitatea și unicitatea. Se observă apologia făcută tradiției, evidențierea importanței valorificării acesteia. Se dezvoltă în același timp complexitatea aspectelor ce se nasc din raportarea la trecut umbra predecesorilor iluștri poate să inspire sau, dimpotrivă, să inhibe. Concluzia parțială pe care o trage autorul vizează o idee care nu este, în nici un caz, nouă, dar care accentuează, încă o dată, rolul fundamental al tradiției: "În consecință, persistența capacității de creație
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]