1,913 matches
-
critic al lui V. este pamfletul, care poate lua forma alegoriei, și mai ales portretul satiric, șarja fină și mușcătoare (Profiluri, Dincă C. Buleandră, Câțiva paraziți). Fire blajină, scriitorului îi repugnă violența, revoluția i se pare dezagreabilă, așa încât, utopic, el predică, în spirit creștin, iubirea între frați, împăcarea între clase. De altfel, devine un teoretician al sămănătorismului: scriitorul se cuvine să fie un semănător de idealuri, un apostol, luminător al neamului; ameliorările ar urma să se realizeze de la sine, printr-o
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
anumite privilegii în scopul îndreptării dezechilibrului nord-sud și al prezervării mediului. Apropiat de Bovî, englezul John Holloway se inspiră din guerilla neozapatistă a sub-comandantului Marcos pentru a respinge revoluțiile și experimentele secolului XX, axate pe cucerirea statului, și pentru a predica dizolvarea tuturor structurilor opresive. Anumite experiențe realizate în America Latină* slujesc, într-adevăr, de referință pentru inventarea unei societăți egalitare și emancipate, mai ales „Revoluția bolivariană” condusă de Hugo Chavez, președintele Venezuelei din 1998, care simbolizează pentru neocomuniști „socialismul secolului XXI
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniste și și-a atras o intensă represiune. De la comunismul creștin... Oricât de paradoxal ar părea, comunismul și-a aflat numeroase rădăcini în creștinism, dar a și fost combătut foarte devreme de Biserica catolică. Astfel, Faptele Sfinților Apostoli (2/44-45) predică o formă de comunism: „Iar toți cei ce credeau erau laolaltă și aveau toate de obște. și își vindeau bunurile și averile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare”. și, în veacul al IV-lea, sfântul Ambrozie declara: „Pământul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
adăugându-i conștiința opresiunii”. Chiar și ca sursă de progres, religia rămâne, prin urmare, o mistificare: „Hristos a învins numai pentru că Spartacus a fost înfrânt”. Marx și Engels resping apelurile Bisericilor întru ajutorarea săracilor, iar „principiile sociale ale creștinismului [care] predică lașitatea, disprețul de sine, înjosirea, umilința, pe scurt, toate calitățile plevei”. Proletariatul, care „nu vrea să fie considerat o pleavă, are nevoie de propriul curaj, de sentimentul demnității și mândriei sale, de speranța sa în neatârnare mai mult decât de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
17000, iar în 1940, 5600 - și 29 de episcopi din 179. Desigur, în cel mai critic moment al războiului, în 1941-1942, Stalin face apel la naționalismul rus și la religie; își moderează atacurile împotriva ortodoxiei, al cărei conducător, mitropolitul Serghei, predică „apărarea sfintelor frontiere ale patriei”. Un Consiliu de stat pentru afacerile ortodoxe este creat pentru a supraveghea Biserica, aceasta promițând supunere prin vocea patriarhului Alexis în 1944. Lupta masivă împotriva religiei nu se reia decât în 1959, sub forma unei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Marx, burghezia nu și-a făurit numai armele propriei sale ucideri, ci și pe „oamenii care vor mânui aceste arme - muncitorii moderni, proletarii”. Totuși, teoria necorespunzând defel realității, Marx deduce cu pragmatism consecințele revoluțiilor ratate din Europa din 1848. El predică o strategie de permanentă revoluție, mulțumită unui angajament militant sub „falsele stindarde”ale diverselor mișcări progresiste - muncitorești sau burgheze -, în scopul educării militanților și a orientării lor, la momentul oportun, spre acțiunea radicală, dacă nu chiar războiul civil*. Această confuzie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o practică anarhistă*. El recomandă însă, încă din 1905, organizarea insurecției și a terorii* de masă, pe care le va pune în aplicare atunci când va fi cucerit puterea. Astfel, din 1920 în 1941, dacă e adevărat că Internaționala Comunistă* (IC) predică lupta armată* sub diverse forme, ea nu propovăduiește însă și terorismul. Totuși, excepțiile confirmă această regulă. Astfel, la 16 aprilie 1925, în Bulgaria, comuniștii aruncă în aer, cu dinamită, domul catedralei din Sofia, în timpul unei ceremonii oficiale: regele Boris al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
concepte de tipul păcii întreținute prin congrese de pace, dezarmarea generală și completă, relaxarea tensiunilor și securitatea colectivă. Nici un individ rațional nu se poate opune unor astfel de concepte atunci când sunt prezentate sub forma unor scopuri abstracte. Nimeni nu va predica în favoarea războiului, a cursei înarmării, a adâncirii și multiplicării tensiunilor sau a unei mai mari nesiguranțe. Însă în timp ce americanii au tendința de a ține cont în mod real de aceste abstracții, sovieticii au lansat campanii de propagandă de succes în numele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de elevi, în varianta scrisă nu e identificat și suprapus perfect cu imaginea, ceea ce-i face pe unii elevi să prefere secționarea cuvântului în sema și for chiar dacă nici aceste forme nu sunt înțelese. Se observă preferința pentru topica subiect + predicat chiar și atunci când propoziția dezvoltată presupune intercalarea altor părți de propoziție între acestea. Nu urmăresc realizarea acordului de gen, număr și caz între substantiv și adjectivul determinat: cercei frumoasă; sesizăm antepunerea adjectivului posesiv noastră clasa, mea păpușă. Propozițiile dezvoltate pun
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
ajustare a morfemelor specifice categoriilor gramaticale ale unui cuvînt în raport cu morfemele altui cuvînt, cu care intră într-o anume relație sintactică, constituie o concordanță (în gen și număr la adjectivul atribut față de substantivul regent, în număr și persoană la verbul predicat în raport cu subiectul său). Gramaticile românești au consacrat pentru a reda acest concept termenul acord, cu precizarea că fenomenul pe care-l vizează se constituie în principiu de organizare sintactică (frastică sau suprafrastică), ce asigură coerența comunicativă, constînd, în accepția Valeriei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
propoziție (formal) și prin referire la semantismul său. Atunci cînd se privilegiază conținutul semantic în definirea subiectului, se apreciază că acesta este elementul despre care se comunică ceva prin intermediul predicatului, arătînd cine face sau cine suferă acțiunea (exprimată prin verbul predicat la diateza activă, reflexivă sau pasivă), cine este caracterizat de o anumită stare, cui i se atribuie o însușire (exprimată prin numele predicativ). Remarcăm faptul că notele semantice relevate constant prin acest tip de definiție corespund unui actant (pacient) animat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau cel al lui Tolontan. Că acești termeni vin dintr-un vocabular englez specializat (vocabular de marketing), iar e clar. Acum începe însă neclaritatea. Am căutat definițiile celor doi termeni: „quality“ și „premium“. Dacă la primul termen noțiunea se poate predica în mod corect termenului „ziar“, la cel de al doilea e un pic mai greu. Mă fac că nu văd aceste probleme de referință și mă afund în neclaritate. Ce este un cititor premium? Să luăm un exemplu: eu citesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
că nașterea din fecioară a avut loc cu adevărat, iar Învierea lui Iisus include realitatea istorică a mormântului gol134. Cu toate acestea, preeminența revelației față de istorie este afirmată fără echivoc: "Revelația nu este un predicat al istoriei, ci istoria este predicat al revelației"135. În loc să pună în discuție principiile metodei istorico-critice, Barth a acceptat fără rezerve principiul istoriografic al analogiei care elimina din start posibilitatea ca ceva absolut unic să se întâmple în istorie: "Dacă Învierea ar fi adusă în contextul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
construind perspectiva eshatonului prin prisma trecutului recent de factură istorică. Desigur, orice tentativă de a stabili data Parusiei este prohibită din start (Marcu 13, 32). Există însă unele semne pentru intui apropierea ei, unul fiind acela că Evanghelia va fi predicată la toate popoarele (Matei, 24, 14). Marrou este mai vag, dar are dreptate când afirmă: "Istoria își va atinge finalul când opera începută prin Întrupare va fi deplin realizată, iar misterul voinței lui Dumnezeu se va împlini la rându-i
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Latvijas Nacionălăs Neatkarības Kustiba, LNNK), care făcea parte din LTF. Crearea LNNK, în vara lui 1988, a constituit pasul următor în procesul de responsabilizare politică a populației. LNNK se opunea regimului sovietic, acuzat în mod deschis de ocuparea Letoniei și predica separarea de Uniunea Sovietică. LTF a susținut independența Letoniei față de Uniunea Sovietică, în timp ce Frontul Internațional al Muncitorilor SSR leton (Interfront) era pentru menținerea URSS. Pentru prima dată, acest clivaj a fost instituționalizat la alegerile Consiliului Suprem al SSR leton, la
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
seminarisul Giurilă] altfel ea rămîne ca o bibliotecă cu cărți frumoase de la care cheile s-au pierdut“(2, 186). Corectă în fundamentul ei, ideea ajunge să-l chinuie pa Vania, care recunoaște că „marii «narodnici» ruși [...] cîntau slava țăranului rus, predicau apropierea de el. Dar țăranul moldovan din Năpădeni, din Ciripeni, din Solonți, pe care-l cunoștea el, Vania, nu era țăranul rus. Nu numai că vorbea altă limbă decît cea rusească, nu numai că se afla pe altă treaptă de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a III-a, nr. sg.; citim - des. -m, pers. I, nr. pl.; citiți - des. -ți, pers. a II-a, nr. pl.; citesc - des. Ø, pers. a III-a, nr. pl. 2. Subiectul nominal 2.1. Substantivele colective Pentru acordul verbului predicat cu subiectul reprezentat de un substantiv colectiv, sunt relevante gradul de referențialitate al substantivului și configurația sintactică în care apare acesta: - independent: (20) Ieri, guvernul a participat la o ședință la Parlament. - pe prima poziție într-o sintagmă binominală pseudopartitivă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
grupurile în genitiv de tipul engl. a car of John's62. Sintagmele partitive au la bază sintagme de tip subiect - predicat (propoziții reduse). O parte dintre studenți derivă dintr-o proiecție în care studenți este subiect, iar o parte este predicat. Prepoziția partitivă este un element cu caracteristici de determinant și de prepoziție, simbolizat prin D/Po (cu statut de centru). O parte, care este o proiecție maximală, se ridică la Spec,GD/P. Urma lăsată de această avansare este o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
denotă suma părților din care sunt alcătuite scaunul, guvernul, Bucureștiul, respectiv apa. Dintre aceste patru entități, doar entitatea colectivă guvern are unități minimale de tip atomic (individ) în denotația sa, mai precis, miniștrii. 1.4. Acordul sintagmelor partitive Acordul verbului predicat cu sintagmele partitive este determinat de semantica nominalelor cuantificatoare din aceste sintagme (N1), de tipul de predicat cu care se combină sintagma partitivă și de sensul nominalului cuantificat (N2). 1.4.1. Nominalele cuantificatoare 1.4.1.1. Cuantificarea partitivă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nominalelor cuantificatoare din aceste sintagme (N1), de tipul de predicat cu care se combină sintagma partitivă și de sensul nominalului cuantificat (N2). 1.4.1. Nominalele cuantificatoare 1.4.1.1. Cuantificarea partitivă Faptul că nominalele colective admit acordul verbului predicat la plural doar când fac parte dintr-o sintagmă partitivă este foarte important pentru înțelegerea semanticii cuantificatorilor partitivi și a acordului cu sintagmele partitive, în general. Înțelegând care este referința sintagmelor partitive, putem înțelege de ce se poate face acordul la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
armată de furnici - "furnicile sunt o armată" d. o mulțime de probleme - "problemele sunt o mulțime" În structura inițială, cele două nominale alcătuiesc o propoziție redusă - GX în structura de mai jos - în care N2 este subiect, iar N1 este predicat. N2 se deplasează într-o poziție de centru mai înaltă, iar N1 (predicatul) se deplasează în poziția de specificator al acestui centru mai înalt: (95) GF 3 Spec F' o sticlăj 3 o bijuteriej Fo GX Xi + F 3 de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în general acceptat faptul că sintagmele calificative au la bază o structură de tip propoziție redusă, iar cei doi termeni sunt inversați (inversare predicativă). În această propoziție redusă, de tip N2 N1, termenul N2 este subiect, iar termenul N1 este predicat. Prepoziția de, inserată între cei doi termeni, are un rol asemănător copulei din structurile predicative cu subiect și predicat (vezi Hulk șiTellier, 2000; Doetjes și Rooryck, 2003): (148) a. deșteptul de tine - [tu deștept] b. prostul de Ion - [Ion prost
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
având caracteristici distincte, fiecare dintre ele fiind divizibilă, non-numărabilă, cumulativă etc., dar distincte când sunt luate laolaltă. În frigider sunt două materii diferite, nu una singură, ceea ce ar justifica acordul la plural. Putem admite că substantivele fără determinanți (GN) sunt predicate, spre deosebire de cele cu determinanți (GDet), care sunt argumente; proiecțiile nominale de tipul GNum sunt flexibile, între predicate și argumente (cf. Wintner, 2000). Conjuncții predicativi nu au trăsătura [+plural], ci doar cei argumentali, ceea ce ar explica acordul lor105. Pentru substantivele abstracte
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
comment, arătând că, în unele limbi, noțiunea de topic poate fi la fel de importantă cum este cea de subiect din alte limbi. Conform clasificării realizate de acești autori, există patru tipuri de limbi: (a) limbi cu subiect proeminent (contează relația subiect− predicat): limbile indo-europene, limbile din Niger-Congo, limbile fino-ugrice, semitice, dyirbal, limbile indoneziene, malgașa; (b) limbi cu topic proeminent (contează relația topic−comment): chineza, lahu și lisu (limbi lolo-birmaneze); (c) limbi cu subiect proeminent și cu topic proeminent (contează ambele relații): japoneză
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu este de așteptat în poziția de argument extern. În analiza pe care o propun acești autori, reflexivele derivate sunt considerate predicate tranzitive cu un singur argument DP, care satisface două roluri tematice (vezi supra, 4.2.3.), prin deplasare (predicat de tipul V (x, x)). Autorii adoptă ipoteza formulată de Hornstein (1999150, 2001151), care susține că rolurile tematice sunt trăsături care se verifică prin deplasare. Unicul DP este inserat mai întâi în poziția de complement al VP, iar apoi în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]