4,621 matches
-
luxuriantă, ca în cazul „delirului de imaginație” (E. Dupré) sau a „parafreniilor” (E. Kraepelin), în care predomină tendința de a substitui reprezentărilor colective ale realității logice o concepție fantastică despre lume, de tip baroc. Tipul sau grupa schizofreniilor, în care predomină existența de factură autistă. În acest caz Eul impenetrabil și haotic, constituie o „veritabilă lume pe dos”. Natura și originea stărilor delirante Înțelegerea delirului și stărilor delirante este imposibilă dacă ne limităm la aspectele clinico-semiologice ale psihiatriei. Stările delirante trebuie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
alte manifestări (trăsături de caracter de aparență isterică, tulburări de conduite sexuale, tulburări de dispoziție afectivă, episoade disforice de scurtă durată). Tot în cadrul acestui grup de personalități anormale trebuie menționate și sociopatiile. Acestea reunesc acele tulburări de personalitate la care predomină manifestările antisociale. Ele se definesc în felul următor: „Tulburarea de personalitate caracterizată prin neglijarea obligațiilor sociale, independență față de ceilalți, o violență impulsivă și o insensibilitate rece”. Acești indivizi manifestă o mare indiferență comportamentală față de normele sociale admise, iar sancțiunile care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proiectul noii societăți. Care era acest profil? Ce elemente constituiau axul personalității noului tip uman? Reamintim că răspunsul la astfel de întrebări constituie chiar rațiunea de a fi a cercetării sociologice. A stabili ce tipuri de bărbați și de femei predomină într-o societate, într-o perioadă determinată, a analiza cum sunt „selectate și formate, emancipate și reprimate, sensibilizate și opacizate” persoanele, a arăta cum se revelează natura umană „în conduită și caracter” într-o societate la un moment dat și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
formă de relaționare cu mediul, prin intermediul unor forme ale inteligenței. J. Piaget a descris șase etape în dezvoltarea senzorial‑motorie, care determină dezvoltarea psihică și formarea cadrului general de achiziție a influențelor mediului înconjurător: a) în prima lună de viață predomină reflexele, la început cele necondiționate, apoi, pe baza lor se formează reflexele condiționate; b) între lunile 1 și 4 se produc acomodarea și coordonarea reflexelor și se elaborează reflexe tot mai complexe; c) între lunile 4 și 8 se adoptă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
redusă de a stabili relații între obiecte; lipsă de flexibilitate a activității cognitive în general și a activității perceptuale în mod special; Gândirea gândirea este reproductivă, caracterizată în primul rând prin predominarea funcțiilor de achiziție comparativ cu funcțiile de elaborare; predomină gândirea concretă și practică; stabilește mai ușor deosebirile decât asemănările; procesul de generalizare este prezent în activitatea de gândire dar se realizează la un nivel scăzut; Limbajul primul cuvânt apare în medie la vârsta de doi ani iar utilizarea propoziției
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
medie la vârsta de doi ani iar utilizarea propoziției în comunicare la vârsta de trei ani; limbajul se dezvoltă în general cu întârziere, sub toate aspectele sale; vocabularul este mai sărac în cuvinte-noțiuni care desemnează mărimi , relații spațiale; în vorbire predomină substantivele iar numărul de verbe este mai mic; atât în limbajul scris cât și în cel oral folosește puține cuvinte precum și o construcție defectuoasă a frazei datorită lipsei de acord dintre subiect si predicat, omiterea predicatului, repetarea predicatului și a
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
natal etc., colportând uneori, pur și simplu, bârfe, înnobilate prin scânteierea stilistică și prin hazul mizanscenei, și mai ales prin divagațiile hermeneutice pe care le prilejuiesc, ori trasând portrete ale unor contemporani. Filonul intimist - de altfel depistabil mai pretutindeni - nu predomină totuși, iar prim-planul este ocupat de comentariile și glosările pe teme și subiecte „cărturărești”. Demersul eseistului este, practic, în orice moment, pluridisciplinar. Alături de stil, vivacitatea intelectuală și autoritatea erudiției sunt principalii factori de seducție în scrierile lui P. Din
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
o dată prin exces de vervă, are totuși resurse să intereseze și să delecteze. Dar nu e vorba aici de un scriitor. În Luca Pițu se manifestă întreita figură a eticianului, esteticianului și filosofului. E greu de spus care dintre ei predomină. MIRCEA MIHĂIEȘ SCRIERI: Le Chasseur de corbeaux, Muizon (Franța), 1986; Lettre à un ami occidental, Muizon (Franța), 1990; Naveta esențială, Iași, 1991; Sentimentul românesc al urii de sine, Iași, 1991; Însem(i)nările Magistrului din Cajvana, pref. Ion Bogdan Lefter
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
Dominate de sentimentul vremelniciei, versurile câștigă în profunzime și dramatism în Al cincilea anotimp, carte scrisă după pierderea unei ființe apropiate. P.M. compune texte și pentru melodii de muzică ușoară, aducând un spor de seriozitate într-un domeniu în care predomină improvizația. Romanul Ispita (1999) ar fi o variantă românească a romanelor populare europene de aventuri și dragoste, cu schimbări de situație desfășurate în trei arii geografice - România, Elveția și Marea Britanie. Dar P.M. s-a dedicat, timp de trei decenii, tălmăcirilor
POPA MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
dar și dezinvoltură. Sensibilitatea criticului reacționează mai ales la colorit, el vede plastic, încercând să facă apoi literatură pe marginea operelor luate în discuție. Sunt presărate din loc în loc și opinii de teorie a literaturii și a artei: în artă predomină „modul de a spune”, arta nu trebuie să moralizeze cu dinadinsul, tendința se cuvine să fie resorbită în materia operei, iar realitatea se cere a fi înfățișată nu ca atare, în nuditatea ei, ci transfigurat. Aportul cert al cărții este
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
minimă sau absentă. Răceala conceptualului apare în același timp ca efect retoric și cauză producătoare; dar în ambele cazuri ea este o semiprezență, în sensul în care este integrată mai curând ca sugestie decât ca factor explicit. În montajul imaginilor predomină ralantiul, semantizarea lentă, iar ca instrument bisturiul, care decupează doar aparent cu indiferență. Nu cerebralul, ci arbitrarul este absent: „Lama taie orice;/ zâmbetul sticlos/ nu lasă speranțe./ Stă sub apă, subțire,/ gata să separe/ orice imagine/ de modelul ei viu
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
schimbarea atitudinii politice față de acesta și abandonarea campaniei antiotomane în care se angajase. Portretul lui Dracula din versiunea germană, în care se accentuează cruzimea, demonismul și inumanitatea eroului, prin descrierea unor suplicii și atrocități, corespunde și mentalității medievale occidentale, unde predomină ideea morții asociată cu imaginea tiranului sadic. Larga difuzare a povestirii germane în Europa Centrală și Apuseană s-a datorat atât legăturilor ecleziastice din mediul catolic, cât și celor comerciale întreținute de sași cu centrul Europei, dar și relațiilor politice
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
le bourgeois mort et l’apôtre de la vie nouvelle), Scarlat Callimachi scrie piese absurde (Rebeca și Zail Sturm), tot el prezentând publicului arta lui Marcel Iancu, socotită o manifestare semnificativă a mișcării de avangardă. În literatura și arta din P. predomină absurdul, ilogicul, anormalul, elementul care șochează, după „morala” lui Urmuz din finalul prozei Plecarea în străinătate : „Dacă vreți cu toții în timpul nopții un somn în tihnă să gustați / Nu faceți schimb de ilustrate cu cel primar din Cârligați.” În numărul 16
PUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
modul de acordare a premiilor literare de către Societatea Scriitorilor Români, care i-ar fi nedreptățit pe Tudor Arghezi, Ion Barbu, G. Bacovia și Lucian Blaga, preferându-l pe Eftimiu, „actual deputat guvernamental, autorul Kimonoului înstelat et ejusdem farinae” (Reflecții întârziate). Predomină articolele de atitudine și polemică literară, orientarea vădită spre literatura tânără (Manifestul cultural de Mihail Ilovici, Critici, cronicari și moașe literare de Ovidiu Constant), paginile incisive precum cele de la secțiunea „Cărți, autori, păreri”. Alte comentarii au în vedere grava problemă
RABOJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289076_a_290405]
-
Constantinescu, Valeriu Papahagi, N. Brânzeu ș.a. Articolul O arhivă de gând și faptă românească anunță că se vor publica mai ales „cercetări privitoare la problemele cugetului și vieții românești de azi și din trecut; urmează înfățișări de oameni și locuri”. Predomină abordările filosofice și etnografice privitoare la spiritualitatea românească: D.C. Amzăr, Gând și cuvânt, Despre înțelesul și condițiile unei filosofii românești, Vasile Băncilă, Sensul culturii și „culturalizarea” satelor, Ernest Bernea, Poezia românească contemporană, Avram Iancu, Poezia lui Adrian Maniu, Filosofia la
RANDUIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289130_a_290459]
-
o mare admirație față de N. Iorga, fiind influențat de critica sociologică, biografică, psihologică. E activ mai ales în „Luceafărul”, unde, chiar din primul an de apariție a revistei, popularizează operele scriitorilor din Regat. Admiră poezia populară, în care crede că predomină lirismul, îl preocupă specificul național al literaturii române (Ce e românesc în literatura română?, 1929), influența romantismului european și a literaturii germane (Deutsche Kultur auf das rumänische Volk, 1933). Scrie, cu sensibilitate și înțelegere, dar fără a se remarca prin
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
un câine își istorisește pățaniile (Domnul Cuțu prizonier) etc. Nu s-au păstrat localizările și traducerile scriitorului (se pare, numeroase) din repertoriul teatral al momentului. Vocația teatrală a lui R. este ilustrată însă pe deplin de scenetele versificate în care predomină șarja lexicală. Se distinge dintre acestea Romeo și Julieta la Mizil (1907), poveste a unor intrigi amoroase și electorale pline de pitoresc dintr-o urbe de provincie. Dacă „jurnalistul n-a avut o conștiință estetică pe măsura fanteziei comice” (Constantin
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
Mihai Eminescu (5-6/1939). Interesant este numărul jubiliar 1-4/1938, în care se reproduc fotografiile principalilor colaboratori. R. parcurge mai multe etape de evoluție. În primul an colaborează numeroși scriitori basarabeni (Al. Mateevici, Nadejda Știrbei, Elena Dobroșinschi, George Lungulescu), apoi predomină scriitorii tradiționaliști, indiferent de zona de proveniență: poeții V. Militaru, I.U. Soricu, Ion Al-George, Constantin Asiminei, Ion Buzdugan, N. Batzaria, Nuși Tulliu, Ion G. Dinu, Gr. Vêja, Const. Goran, I. Dragoslav, Christea N. Dimitrescu (Cridim), D. Iov, George Voevidca
RASARITUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289137_a_290466]
-
general. Însărcinat cu redactarea gazetei va fi în această perioadă, așa cum rezultă dintr-un anunț inserat în paginile ei, Anton Bacalbașa. Un an mai târziu, prin august 1894, direcția era girată de I. Nădejde. Rostul gazetei a fost unul politic. Predomină luările de poziție în cele mai însemnate chestiuni sociale și politice, prin articole privind organizarea muncitorilor, activitatea cluburilor muncitorești și apoi a partidului. Rubricile literare nu au ocupat niciodată un spațiu prea mare, iar literatură propriu-zisă s-a publicat puțină
MUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288282_a_289611]
-
apariție”. Sunt incluse în sumar versuri de G. Bacovia (Amurg, Demult), Camil Petrescu (Cercul), V. Voiculescu, Ion Vinea, Radu Gyr, Zaharia Stancu, Horia Furtună, Virgil Carianopol, Mircea Streinul, Adrian Maniu. Proza este semnată de G. Bacovia, Tudor Mușatescu, Al. Cazaban. Predomina articolele de critică și istorie literară, avându-i că autori pe Camil Petrescu (Bilanțuri literare, O problemă națională: cartea, Liviu Rebreanu. Portret)), Em. Ciomac, Radu Gyr. La rubrică „Anchetă noastră” (21/1935) răspund scriitorii N.N. Condeescu, Nichifor Crainic, E. Lovinescu
MUNCA LITERARA SI ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288277_a_289606]
-
organizează prelegeri despre muzică, la care cetățenii participă cu însuflețire. Sunt evocate și obiceiurile tradiționale, și forfota vulgului, cheiul orașului cu bordeluri, toate învăluite de un farmec și o prospețime ce vin din nostalgia pentru locurile natale. Deși caracterul memorialistic predomină, închegându-se o genealogie și o „istorie” a familiilor Mușețeanu și Codreanu, personajele reale devin aproape personaje de roman, conturate prin câteva elemente semnificative. Narațiunea se insinuează și ea atunci când se urmărește traiectul vieții protagonistului - desprinderea de copilărie, școala, atracția
MUSEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
Versurile din culegerile Cel din urmă (1974) și Scrisori către prieteni (1978) marchează un intimism întors către evocare și destăinuire potolită. Poetul este atras de o atmosferă incertă, ambiguă, dar care nu incită la debusolare, ci, dimpotrivă, la meditație calmă. Predomină seara, amurgul, umbra, se mizează pe nedumerire. Se invocă „suprafața istoriei”, deși în realitate se încearcă trăirea în profunzimea timpului, în universul esențelor, a căror latură periculoasă pare deliberat trecută cu vederea. De altfel, M., care își cultivă discret înclinațiile
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
F. Aderca, Igena Floru, Carol Ardeleanu, Emanoil Bucuța, Vasile Savel, Ion Pillat, Teodor Murășanu, N. I. Herescu, George Dumitrescu, Eugeniu Sperantia, G. Talaz, Adrian Maniu, V. Teodoru, dovedind o neașteptată adeziune la literatura modernă, dar cu unele limite în înțelegerea ei. Predomină însă incursiunile în trecut (V. Alecsandri, Al. Depărățeanu, G. Barițiu ș.a.), cele mai multe referindu-se la istoria culturii ardelene. Dezamăgesc paginile consacrate teatrului lui Lucian Blaga, pe care Bogdan-Duică nu îl înțelege, numindu-l „literatură fără rost”. M.Pp.
NAŢIUNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288366_a_289695]
-
uneori, îl determină pe N. Iorga să respingă influențele moderne în literatură. Așa, de pildă, el polemizează cu „Bilete de papagal” și cu „Adevărul literar și artistic”, atacă poezia lui Tudor Arghezi pe care o consideră imorală, dăunătoare educației tineretului. Predomină articolele, cronicile, recenziile. Articolele de fond, semnate de N. Iorga, Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru, Cezar Petrescu, tratează probleme la zi ale vieții politice și culturale atât înainte, cât și după realizarea Marii Uniri. Contribuie cu versuri, în primii ani ai
NEAMUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288392_a_289721]
-
forme cu afectări viscerale multiple. 6.1.2. Epidemiologie LES este cea mai frecventă boală autoimună sistemică, după sindromul Sjögren, având o prevalență de 15-50 cazuri/100.000 loc. în SUA, 1,5 milioane de persoane suferă de această boală. Predomină la femei (raport pe sexe F/B = 8-9/1), de vârstă tânără (debutează, de obicei, între 15-45 ani, cel mai frecvent între 20-30 ani), dar se poate întâlni și la bărbați, copii și persoane mai în vârstă. Este de trei
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]