7,320 matches
-
Dacă Ioan Flora și Gheorghe Crăciun au fost, o viață, prieteni, afinitatea lor depășea, în chip evident, planul omenescului, pentru a conduce la o înțelegere superioară, matură, a literaturii. Este ceea ce explică, pe larg, cu atâta căldură, G. Crăciun, în prefața sa, intitulată Prietenie și poezie, scrisă în iulie 2005, la câteva luni de la moartea lui Ioan Flora: "am știut mai bine decât alții ce proiecte are, cum lucrează, ce obsesii îl macină, unde și-a propus să ajungă". Cu toată
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
în sprijinul spuselor lor, fotografiile extrem de bine realizate, Luxembourgul vechi, cu Abația, celebră, Neumünster, Luxembourgul nou, cu Kirchberg. La fel de bine fotografiat, Sibiul, cu porțile lui suprapuse, cu acoperișuri și detalii de fier forjat. Și cu tot atîtea povești, începînd cu "prefața" primarului, Klaus Johannis, continuînd, apoi cu mărturia lui Emil Hurezeanu despre ei, oamenii sub turnuri, cu perspectivele picturale ale lui Mircea Stănescu, dedublările lui Codrescu și.... La ce să te oprești mai întîi? La poeți (Adela Greceanu), la sociologi (Vintilă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
fi adaptat din mers de minune. Nu știu câți optzeciști lăsați pe dinafară vor subscrie la această nemiloasă parcelare, dar sunt convins că ea va fi pe placul, deopotrivă revanșard și sincer, al tinerilor și foarte tinerilor scriitori. Așadar, motivul pentru care prefața volumului compact - nu și selecția - a fost alcătuită de unul dintre cei mai subtili și mai talentați critici ai ultimilor ani transpare fără alte amânări. Cineva trebuia să legitimeze și să confere credibilitate deplină unei opțiuni întemeiate, la origine, pe
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
solidă a unei conștiințe critice. Iar în acest scenariu, Bogdan Crețu reprezenta - o spun fără umbră de maliție - mâna fermă care ar fi urmat să scoată castanele din foc. Din fericire, abilul cronicar de la Convorbiri literare a făcut, în substanțiala prefață a Băutorilor de absint, mai mult decât era prevăzut pentru o asemenea întreprindere editorială. Adică și-a articulat, în paralel, pledoaria pentru un optzecism îmblânzit, pentru unul - în termenii lui Virgil Nemoianu - Biedermeier, afin cu tot ce l-a precedat
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
paginile Convorbirilor literare în ultimii ani. Volumul vine în prelungirea cărții Cu fața spre trecut (Editura Vergiliu, 2005), un fel de soră mai mare și voluminoasă a volumului de față. Ce conține acest nou volum ne spune chiar autorul în prefață: "În felul lor, și demersurile acestea, ca și cele din cartea precedentă, reprezintă, în principal, un protest față de așa de pretutindeni insinuatele teze care afirmă moartea ideologiilor și necesitatea abolirii totalităților organice, stigmatizate ca fiind reziduuri tribale, forme ale lașității
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
biografice și spirituale", de aproape o sută de pagini. Prima parte este dedicată operei lui Nae Ionescu, indicându-se volumele antume și postume, ca și prezența filosofului în volume colective. Părțile componente ale operei sale sunt sistematizate în studii filosofice, prefețe și ediții îngrijite, articole apărute în periodice, conferințe, interviuri și anchete, încheindu-se cu corespondența emisă și primită. Partea a doua cuprinde ceea ce s-a scris Despre operă și om, în volume, bibliografii, dicționare, enciclopedii, lexicoane, apoi în periodice, în
Biobibliografia Nae Ionescu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8996_a_10321]
-
la 15 martie 1940. Toate aceste etape ale vieții lui Nae Ionescu sunt integrate în ansamblul evenimentelor și destinelor umane din acea epocă. Un moment din activitatea lui Nae Ionescu, menționat doar în treacăt de Dora Mezdrea, este acela al prefeței sale la romanul lui Mihail Sebastian De două mii de ani, apărut în 1934, care a declanșat o virulentă polemică în presa vremii, și în urma căreia autorul romanului avea să răspundă prin cartea Cum am devenit huligan din 1935. în partea
Biobibliografia Nae Ionescu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8996_a_10321]
-
mai ales, n-a căutat - precum patronul "Curierului românesc" - să-și acumuleze prin asemenea acțiuni capital politic. Perseverent și tăcut, i-a lipsit talentul auto-promovării. Chiar propriile poezii, unele antologice, și le-a publicat tardiv, împins de alții, însoțite de prefețe al căror ton de sinceră modestie uimește și înduioșează. Asachi versus Heliade personifică două stiluri și două opțiuni existențiale opuse. Tot spre deosebire de Heliade, Asachi n-a împins niciodată pasiunea lingvistică pînă la extremism, n-a creat o limbă artificială compusă
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
bănuită. Însă iată-mă scriind la o carte dăruită - nu de autorul ei, ar fi fost peste poate - ci de profesorul Moț, chiriaș al anticariatelor brașovene: Opere și autori, scoasă de Pompiliu Constantinescu în 1928 la Ancora S. Benvenisti & Co. Prefața e o mărturie lirică, de citat aproape în întregime, despre tristețile de neocolit ale criticii, despre talentul temperat de datorie. De cîte și de cîte ori, în lamento-urile cronicarilor, nu s-au auzit reorchestrări ale frazei acesteia: "criticul plecat
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
prezent în spațiul cultural turc. Un spațiu totuși foarte deschis și foarte receptiv altor prezențe culturale românești, nu însă neapărat literare. Acum doi ani s-a tradus din germană, în cinci volume, Istoria Imperiului Otoman de Nicolae Iorga, cu o prefață de marele savant Halil Inalcik. Mai înainte, în 1998, fusese tradusă, din română (după ediția Hodoș,1876), celebra Istorie a creșterii și descreșterii Imperiului Otoman a lui Dimitrie Cantemir, devenită un best-seller, după spusele prof.univ.dr. Mihai Maxim, directorul ICR Dimitrie
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
1931), Memorii. 1916-1930, la Editura Scrisul Românesc din Craiova (1932), Memorii, III, la Editura Adevărul din București (1937) și , la Editura Contemporană din București (1941). Lovinescu atrage atenția de la bun început asupra dublului aspect, memorialistic și portretistic, al scrierii sale (prefața la volumul I) și dă celui de-al treilea volum subtitlul Portrete și scene din viața literară, precizând totodată - cititorilor, dar mai ales scriitorilor puși anterior în pagini și criticilor care le comentaseră - că nu e vorba de memorii propriu-zise
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
totodată - cititorilor, dar mai ales scriitorilor puși anterior în pagini și criticilor care le comentaseră - că nu e vorba de memorii propriu-zise, ci de o "reconstituire a atmosferei literare din jurul Sburătorului pe bază de anecdotism psihologic și portretistică morală". În prefața la Aqua forte este evocată posibilitatea apariției unui al cincilea volum. Acesta ar fi reluat firul de autobiografie spirituală întrerupt după volumul al doilea, oferind imaginea personalizată a ultimei decade, într-o rotunjire a epocii literare 1900-1940. Proiectul nu a
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
deci cu două decenii în urmă) un dicționar de opere literare românești cu o mare parte din colectivul de profesori de la Facultatea de Litere din Cluj, angajând, mai precis, Catedra de literatură română, comparată și teoria literaturii. Coordonatorul mărturisește în prefață că a fost nevoie de mai multe etape pentru finalizarea proiectului. Prin 1985, se pregătea realizarea unui dicționar de opere clasicizate, în cadrul căruia literatura contemporană ocupa un loc restrâns. În 1995 s-a întâmplat o reevaluare decisivă a proiectului ce
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
îmbunătăți - și nu mă îndoiesc că o va face, chiar dacă acum l-a aruncat pe piață ca și cum ar fi scăpat "definitiv" de o povară, de o obsesie și un stres. Ion Pop își asuma această disponibilitate la modificări când, în prefața la volumul IV, reflecta: "Suntem perfect conștienți de faptul că, în chiar lista scrierilor reținute în ansamblul lucrării noastre, Timpul va opera firești deplasări de poziții, chiar și eliminări din rafturile crezute astăzi cele mai reverberante, după cum, dinamica scrisului românesc
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
dinamica scrisului românesc va obliga la noi înregistrări. Prin definiție, o cercetare ca aceasta trebuie să rămână o operă deschisă, un șantier reluat periodic, pentru renovări de prespective și noi contrucții". Cu ușoare modificări, aceste fraze sunt reluate și în prefața noii ediții, în două volume. Cu alte cuvinte, Dicționarul... nu are cum să rămână într-o "ediție definitivă", așa cum se anunță. Urmele lucrului îndelungat la acest dicționar se văd în diferite forme. Între timp, dintre cei 34 de autori ai
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
opere literare românești, coordonat de Ion Pop, este un fin instrument de lucru filologic, realizat cu seriozitate, competență și profesionalism. El oferă o imagine cuprinzătoare a celor mai importante opere literare românești, într-o selecție ce alcătuiește, după cum promite în prefață, "o bibliotecă esențială a literaturii române". Așa cum este conceput și realizat, dicționarul rezistă atât prin capacitatea de reprezentare a valorilor în lumina contemporaneității, cât și prin forma de elaborare, suplă, atent supravegheată, echilibrată, inteligentă și accesibilă.
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
o operă poetică pune laolaltă cel puțin trei tipuri de discurs, deci trei tipuri de texte. Să luăm cazul lui Baudelaire: sunt Les Fleurs du Mal, ansamblul corespondenței (așadar scrisul cotidian neobosit, în sute de pagini), și discursurile de tip prefață, Salons, Lettre ŕ Sainte-Beuve, certurile, neînțelegerile, reacțiile față de contemporani etc. - deci un dispozitiv critico-teoretic. Luați Du Bellay: sunt Les regrets și Défense et illustration de la langue françoise, care este un text teoretic, apoi textele în latină, care sunt traduceri, și
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
pe analiza critică a tuturor manuscriselor autografe (eventual și a copiilor antume după manuscrise ipotetic autografe), a edițiilor antume apărute sub supravegherea autorilor și a principalelor ediții postume, analiză a cărei sinteză editorul profesionist, filolog, trebuie să o facă în prefața textologică, prezentând totodată și normele proprii de transcriere stabilite prin menționata analiză critică, norme care asigură stabilirea corectă a textului autentic. Analiza critică a surselor ediției și deducerea din această analiză a normelor de transcriere se cuvine să-i creeze
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
autentic și ceea ce se cuvine să fie înregistrat, cu adnotările adecvate, la capitolul "variante". 5. Obligativitatea indicării în toate cărțile cuprinzând literatură clasică a ediției/ edițiilor matcă, fie printr-o simplă notă bibliografică, fie, dacă se impune, printr-o scurtă prefață textologică. Spre deosebire de indicația bibliografică, prefața textologică în care se justifică necesitatea unei noi transcrieri filologice, diferită de cele anterioare, se cuvine să fie creatoare de drept de autor. Această chestiune, ca și originalitatea critică a unei antologii din opera unui
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
să fie înregistrat, cu adnotările adecvate, la capitolul "variante". 5. Obligativitatea indicării în toate cărțile cuprinzând literatură clasică a ediției/ edițiilor matcă, fie printr-o simplă notă bibliografică, fie, dacă se impune, printr-o scurtă prefață textologică. Spre deosebire de indicația bibliografică, prefața textologică în care se justifică necesitatea unei noi transcrieri filologice, diferită de cele anterioare, se cuvine să fie creatoare de drept de autor. Această chestiune, ca și originalitatea critică a unei antologii din opera unui scriitor, par a fi de
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
modul jurnalistic - și real. Personajul Ioan Timiș Palatinus, bibliofilul orb din Moneasa, cel care trăia din sinecura demnă și luată în serios a masajului, a fost, până în aprilie 2006, un om în carne și oase. De aceasta ne asigură, în prefața cărții, Robert Șerban. Un asemenea Borges indigen, mai puțin norocos și mai puțin celebru, merita, desigur, o exploatare romanescă melodramatică. E un subiect greu perisabil, care aduce, pe cale naturală, cititori. Un clișeu care vinde bine, până la urmă, justificat și certificat
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
consultare a Dicționarului Explicativ al Limbii Române l-ar fi convins că acestea sunt sensurile cuvântului "duplicitar", și nu "duble" sau "multiple", cum probabil a intenționat să scrie autorul frazei citate mai sus. Ioan Pintea are dreptate în excelenta sa prefață: cartea lui Adrian Mureșan este un exercțiu de admirație, o probă de iubire arătată de un reprezentant al generației foarte tinere lui Nicu Steinhardt și textelor sale fundamentale. Autorul acestui eseu, altfel cât se poate de temeinic documentat, are însă
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
Teodor Vârgolici Prin monografia lui Iordan Datcu despre Ioan Șerb, poet, folclorist, editor, însoțită de prefața lui Eugen Simion, apărută la Editura Universal Dalsi, cei doi foști colegi de facultate ai celui plecat, cu puțin timp în urmă, în lumea de dincolo, îi aduc un afectuos omagiu postum. în prefața sa, Eugen Simion îl definește pe
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
Șerb, poet, folclorist, editor, însoțită de prefața lui Eugen Simion, apărută la Editura Universal Dalsi, cei doi foști colegi de facultate ai celui plecat, cu puțin timp în urmă, în lumea de dincolo, îi aduc un afectuos omagiu postum. în prefața sa, Eugen Simion îl definește pe Ioan Șerb drept "un memorandist întârziat", dispărând odată cu el "ultimul memorandist din București". într-adevăr, născut ca fiu de moți din }ara Zarandului, Ioan Șerb s-a străduit să perpetuieze în capitala României pilda
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
de investigații pe cazuri izolate (Coșbuc, Caragiale, Blaga-Dan Botta) sau de colecții de polemici publicistice, ca în antologia de învinuiri și răspunsuri Plagiatul la români, apărută la Editura Arc din Chișinău, în 2004, în selecția lui Pavel Balmuș și cu prefața lui Dan C. Mihăilescu. Există deci precedentul unor cercetări în domeniu. Alexandru Dobrescu colecționează și sistematizează, de fapt, cazuri semnalate în dezbaterile academice sau în publicistica vremii, pe care le cercetează din nou, dând o rezolvare sau un verdict. În
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]