1,958 matches
-
să fi vrut cineva să urce sau să coboare n-ar fi reușit. O clipă, mi s-a părut că văd la una din ferestre figura unui bărbat. Semăna cu mine și nu mă mira asta. Apoi, cu același scârțâit prelung, trenul s-a pus în mișcare, s-a îndepărtat și, înainte de a ajunge la jumătatea câmpului, a dispărut într-un alt vârtej de praf spulberat de vânt. Cam așa s-au întîmplat lucrurile totdeauna. Mi-am trăit viața ca un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se apăra de ploaie, întreaga suflare a locului s-a adăpostit în grotă cu speranța salvării vieții. La un moment dat, a prins a se auzi un zgomot. Ușor la început, apoi din ce în ce mai puternic. Un scârțâit prelung și un scrâșnet asurzitor veneau din toate direcțiile și se amplificau înfricoșător. A urmat un fel de cutremur. Speriate, viețuitoarele au început să fugă care-ncotro. Urșii mormăiau înfiorător. Lupii urlau sinistru. Vulpile lătrau scheunat, Cerbii și căprioarele mugeau sfâșietor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
zorilor năvăli în odaie și-mi schimbă direcția gândurilor. M-am îmbrăcat (mi-era frig) și această operație pe care o prelungeam cât mai mult îmi îndepărta pe Mihaela din actualitate. Cu atât mai bine. Pendula bătu patru lovituri sonore, prelungi. Așadar, nu dormisem decât o oră și mie îmi părea că sânt în pat de o săptămână încheiată. M-am așezat la fereastră, rezemând coatele de pervaz. Respiram nesățios aerul proaspăt al dimineții și, prin asociație, îmi amintii că citisem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a suferit... Apoi a venit procurorul și încă cineva... Erau oameni cumsecade, au renunțat la autopsie. ... O ascultam tăcut, dus pe gânduri, deși în realitate nu mă gândeam la nimic. La un moment dat, Alexei îi păru ciudată această muțenie prelungă și nu se stăpâni să nu mă întrebe: ― Mă asculți? ― Ba da, te ascult, cum nu? am replicat brusc, ca trezit din-tr-un somn greu. Închipuirea mea rătăcea în neștire prin cele mai stranii locuri, arătîndu-mi fie un colț de stâncă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fire-ai stăpânită, răcni la mine: ― Pleacă! Acum știu cine ești. Tu ai omorît-o pe Mihaela! Strigătul ei de acuzare fusese rostit numai o singură dată, dar eu îl auzeam multiplicat de sute de ori în mine, răsfrîngîndu-se în ecouri prelungi, grave, nesfîrșite: ― Poate că am omorît-o, i-am răspuns foarte calm, dar și ea pe mine! ― Se și vede! rânji ea crispat ca o vedenie. ― Se va vedea! am țipat înfruntînd-o. Violența tonului o sperie. Se trase un pas înapoi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
folosești de el și ajutorul nu-ți va lipsi...” În timp ce mă întrebam ce vrea să însemne un asemenea răspuns, în jurul meu a început să se cearnă liniștea. Doar o cucuvea a prins să strige din turnul porții palatului cu vaier prelung. De fiecare dată când aud unduirea lugubră a acestei strigări, în fața ochilor îmi apar doar ruine... Acum parcă le văd aievea în timp ce citesc hrisovul lui Petru Șchiopu din 7092 (1594), luna aprilie, prin care voievodul a dăruit mănăstirii La Greci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
așa cum se uita la mine adeseori mama, și m-a întrebat: Pot să stau și eu aici la umbră, boierule? Stai, că abia oi avea cu cine schimba o vorbă. Și-a căutat un loc potrivit și, cu un oftat prelung, s-a așezat. M-a privit cu insistență, în tăcere...Și-a lăsat apoi ochii să cate în zare... După o vreme, în care se vedea limpede că își adună gândurile, a grăit: Ce ai mai făcut, boierule, în timpul cât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
foaia calendarului, îi spunea: Azi e întîi a lunei, trimitem mandatul pentru mama! Mandatul sta pregătit de însăși caligrafia lui Rim și Lina întindea grăbit mâini slujitoare și trimetea banii. Azi avem o scadență! - și din sertare ticluite, apărea o prelungă foaie timbrată. - Putem preschimba! - hotăra doctorul cu sagacitate, sau: Trebuie achitat! - emitea corect. Lina apuca polița cu mâini ceva cam febrile, încrețea fruntea îngustă sub părul cărunt, dezordonat, si se trudea, căutând mijloace de a plăti. Alerga la Drăgănescu, reclama
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se juca 274 tot timpul cu monoclul, drept contenență, singurele reuniuni mondene ce-1 plictiseau fiind cele funebre. Cercul din jurul catafalcului se lărgea din ce în ce, pe când aerul se îngreuia cu tot ermetismul cosciugului și parfumul florilor. Două ochiuri prelungi mai fură deschise dintr-o dată. Invada un nou curent cristalin și un susur ușor de păsări. O spirală vânătă de fum șerpui din cădelnițe, se urcă și dispăru pe fereastră, lăsând o risipă plăcută de mirodenii. Soarele căzuse probabil mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
văzduh, un ■fel de suspin cules de cer, pe când același vuiet slab, pornit ca din gonguri de aur, răzbătea cu preludiul lui. Fraza asta întreruptă și repetată și încercarea vocilor de a-și vorbi durerea lor una alteia trecea fiori prelungi peste trupul acum uniform al asistenței. Sub acel efluviu, toată lumea se încovoia ca sub o cădelniță. De vreo trei-patru ori, aripile vocilor împreunate bătură în surdina unui sunet unic, combinat în delicateța lui istovită din atâtea sunete suprapuse și acoperite
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de noapte,în scopul numit. Capule Alb, ce-i cu tine? Ce-i cu mine? Știu eu ce să fie? Dar cu tine? Știu eu ce să fie? Hai la medic. Hai. De-acolo au revenit acasă cu un Auu! prelung, ca al unei haite de lupi, în toiul iernii viforoase. Motive de sănătate. Motive împotriva cărora n-ai cum să lupți. Motive genetice. N-ai cum să le învingi. Ruja, nu va putea face, niciodată, copii. Din cauza ei? Și. Dar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a lipsit nimeni. scutit de neplăceri, cu eventualii turiști, care,în acel uichend, și-ar fi pus în gând să poposească aici. La plecare, moșul a făcut cu mâna, cățelul a dat un scheunat scurt și trist, pisicul - un mieunat prelung, la fel de trist, ba, mai mișcător, mai iscător de emoții, celor, care, bucuroși cum nu mai fuseseră vreodată, făceau cu mîinile și-și luau la revedere, de la cei ce rămâneu la domeniu, pentru trei zile, lăsându-i pradă liniștii și singurătății
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu pomana, boțită și vlăguită ca vai de ea, mătușa Alba, printre șirurile de nenorociți ai timpului, se târăște spre casă, ca o rază neagră, prin griul intens al omenirii; se târăște cu pași mărunți, cu privirea impăienjenită, cu mâinile prelungi, ca ale maimuței, din cauza greutății pachetului, pe care, din timp în timp, și-l trece, dintr-o mână în alta. Și, după câte încă o porție de drum, face un alt efort,înnaintând, către bătrâna-i și aproape pustia-i
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
liniște deplină, unde ei, Dumnezeu știe de ce, credeau că nu locuiește nimeni. Și poate că le trecuse frica Îngrozitoare dar frumoasă din primele zile, plăcuta spaimă pe care o simțeau numai la gîndul că dezlipindu-și buzele crispate dintr-un sărut prelung aveau să dea nas În nas cu administratorul sau cu o bătrînă bigotă și milionară care stătea la hotel și care desigur că nu i-ar fi Înțeles. Se gîndeau chiar că cineva ar fi putut să-i pălmuiască, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să respire. Dar Între ușurarea enormă pe care o simți și somnul care avea să vină mai tîrziu, peste cîteva ore, rămînea un gol mare, adînc, Întunecos... Și Julius n-avu Încotro și trebui să-l umple cu un plîns prelung și tăcut, năpădit de Întrebări. Poet postromantic spaniol, autorul unor scurte poeme narative (Doloras, Humoradas) care s-au bucurat de mare succes În mediile populare. În engleză În original, cu sensul: Acesta este un tort adevărat. Ceva ce se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fie, căci atunci când mă gândesc la stil (care este grație, unduire odată cu unduirea gene rală a lumii, plutire în josul curentului fără nici un moment de opoziție, urmând mean drele plinurilor și ale golurilor) aceeași imagine-mi vine mereu în minte: algele prelungi care sunt trase-n sus și-n jos de curenți și se-ndoaie, se subție și se-ngroașă în apa verde, gela tinoasă, de pe fundul mărilor. Nu poți face nimic ca să ai stil. Pentru că stilul nu îl ai, ci îl
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
că-l ia cu leșin de la stomac. “Nu-i a bună!” și-a spus căruțașul. “Dar de plecat, trebuie să plec, orice ar fi”. După ce străbătuse o bucată bună de drum (era, de-acum, lângă pădure) a auzit un urlet prelung și înfiorător. “Lupii! Să mă întorc!” A luat drumul îndărăt, având mereu în urechi acel urlet rău prevestitor. Îl mai auzea chiar și când ajunsese în dreptul porților lui. Când a dat să le deschidă, ce să vadă, în casă - lumină
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
spusese câtuși de cât adevarul. Joi... joi... urma să plec la Paris. Îmi era imposibil să tac până atunci. Marți seara am invitat-o la o plimbare. Inima îmi bătea cu putere. Acolo, departe, pe marea violet se profila forma prelungă a unui iaht alb. Ce căuta el acolo? Ce mistere ascundea Linda? De ce nu mă lăsase să urc la bordul iahtului? De ce-mi cotrobăia prin calculator în lipsă? Cum a apărut, am și luat-o în primire: - De acum
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
stins brusc. Avionul se pregătea să aterizeze. Am băut o ceașcă de cafea împreună cu ea, nici măcar nu reținusem cum o cheamă, apoi încă una. Vântul bătea din ce în ce mai tare și avionul se balansa, de parcă ar fi fost beat. Un scârțâit prelung al roților, o frână bruscă și vocea pilotului care anunța: - Am sosit la Paris!... - Oare acesta este ultimul act? E ultima cortină?.. Linda era acum de domeniul trecutului. Asemenea actrițe nu-și găsesc niciodată loc în noul teatru. O revedeam
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Perfidul val ușor îi sparge Și´ ajung de fiecare dată înapoi. Parâme și otgoane se desprind de cheu Corăbiile se duc acum spre orizonturi depărtate, Mă prind de ultimul otgon, dar foarte greu Mă deslipesc de ziduri de cetate. Sfâșietor, prelungul vaiet de sirenă Mă ispitește în adâncuri ca pe Odisseu. Nu înțeleg nimic, m´afund în pernă Și fug de mine și cu mine tot mereu. Pe când la geam s´arată o lumină blândă Ce´mprăștie de zor afurisitele fantasme
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
ea. Prima lor întâlnire față în față după trei ani. Îi strânse mâna, vinovată. Apoi se întoarse în grabă, să-și calmeze fratele. Mark avea încă vedenii. Karin încercă să-l liniștească. Dar nu înțelegea ce văzuse el în umbra prelungă venită de nicăieri. Stătea întins în pat, tremurând încă. —Vezi? Ea îl alină și-l minți, spunându-i că vede. După dezastrul de la spital se duse la Daniel. Era exact așa cum și-l amintea: solid, animalic, familiar. Arăta la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mi-am dat seama că, până la urmă, nu mai trebuia să-mi caut „comunitatea“ corespunzătoare (intelectuali, universitari, scriitori, femei, mame etc.), ci să-mi văd pur și simplu de-ale mele, fără să le mai pun nume eterne. Pe vremea prelungului meu concediu de maternitate, mă lovise la un moment dat un dor de studenții mei și de toată efervescența discuțiilor noastre de seminar, a dezbaterilor noastre pe texte, încât Doru mi-a propus, după ce mi-a dat un șervețel să
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
e foarte urâtă !“, m-am smiorcăit eu la telefon, undeva pe seară, scandalizându-mi bărbatul și mai ales mama. La Filantropia nu ne dădeau voie să vedem copiii decât după 24 de ore de la naștere, așa că o zărisem doar, roșie, prelungă, pe când zbiera plictisită c-au deranjat-o să iasă. Am alergat de nebună, două etaje pe scări, la același telefon, a doua zi dimineață : „Am greșit, e foarte frumoasă ! Are ochii albaștri și seamănă c-o veveriță !“. Parcă presimțind zbuciumații
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
adus un album gol de fotografii, pe care îi scrisese deja, cu talent de caligraf, numele, iar o verișoară mai mare, deja mamă a unei Miruna, a venit special ca să-i facă primele poze. Îmi amintesc acut orele de contemplare prelungi, pe când dormea într-un cărucior căruia îi făcusem loc în dormitor, între biblioteca mea de studentă și pat. Era un copil deosebit de cuminte, nu ne-a sculat noaptea decât vreo trei-patru săptămâni, apoi și-a așezat singură propriul program, pe
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
o pată de culoare aprinsă - o eșarfă roșie sau albastră, o pălărie nostimă - cu părul delicat răsfirat În vîntul molcom, cu ochii adînci și limpezi strălucind ca ochii pisicilor, plini de forță și vigoare, cu șoldurile delicate legănate În mersul prelung și sigur, cu sînii dansînd ritmic la fiecare pas, cu un zîmbet blînd și reținut ce-i Înflorește pe buze cînd trece. În alte locuri, bărbați și femei cu ochi Întunecați, cu fețe Întunecate, cu fețe cenușii, cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]