KorAP: Find »[drukola/base=preoteasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...73 >

1,810 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

picturii lui Theo, cunoaște el acolo câțiva oameni importanți, după cum mi-a mărturisit, și s-a dus în recunoaștere, Nu putem nici noi sta cu mâinile în sân, așa s-a exprimat părintele Dumitru urcându-se în mașina dacia roșie, preoteasa e în sat la croitoreasă, își coase haine, Diana m-a informat că suntem singuri în toată casa, s-a și instalat lângă mine pe pat, eu acoperit până la gât și ea stând turcește pe deasupra cuverturii (ce citești, m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
privirea trecându-mi degetele peste buzele sărutate de ea, înfiorându-mă, lasă cartea învelită în hârtia colorată deoparte și se apropie de mine, cu buzele, cu trupul, Părintele Dumitru reîntors de la episcopie, stau împreună cu părintele afară la masă, Diana și preoteasa în bucătărie pregătind cina, noi, bărbații, așteptând, dar ce-i cu tine, Daniel?! se miră pe bună dreptate părintele, eu roșind tot până în vârful urechilor las capul, e ceva schimbat la tine! Se vede?! Ce?! Ți-ai tăiat părul? Iscodindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
da discuția noastră de dinaintea constatării schimbării mele, M-am întâlnit acolo și cu starețul Varava, venise și el cu treburi, am stat de vorbă așteptând să intrăm la episcop, din bucătăria cu ușa deschisă se aud glasul Dianei și al preotesei flecărind, de afară zvonuri de seară de vară, greierii, câinii peste grădini, sufletul meu sfâșiat între inima iubirii și inima credinței, despre asta aș vrea să-mi vorbească părintele Dumitru, Starețul mi-a spus că nu are nimic personal cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
lui să-i abordeze pe cei din comisie, așa se rezolvă astăzi totul, nu te duci nicăieri cu mâna goală, Theo nu va accepta asta! Nu știu pe stareț cum să-l mituim, el e cel mai înverșunat, Diana cu preoteasa încep să pună masa, Diana aduce farfuriile și eu nu mă pot uita la ea, fiindcă aș vedea ceea ce mâinile mele au văzut deja, și buzele dublului sărut, Săptămâna viitoare vine comisia, pe Theo l-ai anunțat? Pe Corina, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
cu mare greutate mâinile să nu alunece spre ea, dar pe lângă efortul de a nu mărturisi totul părintelui Dumitru, Ce ne-ați pregătit de mâncare? nerăbdătoare vocea părintelui Dumitru și când Diana s-a așezat lângă mine pe scaun și preoteasa a pus în mijlocul mesei oala aburindă, hotărârea mea era luată, mâine devreme voi pleca la mănăstire, XX Mai liniștit acum și totuși cu nerăbdarea în suflet, aș alerga spre, sunt cu caietul lui Theo în poiană, să citesc și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
fugit din casa părintelui Dumitru fără să spun nimănui nici o vorbă, toată lumea dormea în casă, am rămas pe mine cu tricoul unuia dintre băieți și cu pantalonii de trening, nici pantalonii nu sunt ai mei, hainele mele le-a luat preoteasa să le spele și nu știu, am plecat din casa părintelui Dumitru fără să spun mulțumesc, nimeni nu va înțelege, poate numai Diana, că mi-a fost frică, ce va crede părintele despre mine, stau aici rușinat și nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
cu sârmă și, așa e sufletul meu acum, vorbesc despre suflet?! am apucat pe drumul spre sat, încă nu cred că este la amiază, dimineață devreme am plecat eu fără nici un cuvânt din casa părintelui Dumitru, nu se trezise nici măcar preoteasa și în sat țiganii nu scoseseră vacile la pășune, pe cer încă luna, drumul acesta invers l-am făcut astă-dimineață și acum mă întorc acolo unde am crezut că nu mă voi mai întoarce niciodată, femeia neagră îmbrăcată în alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
să lucreze și duminica, a săvârșit păcat de, se înserează în curtea mănăstirii, bat clopotele de vecernie, acum nu mă vede nimeni, aș putea să, cum voi da ochii cu Diana după, XXIII Diana e plecată la mare, îmi spune preoteasa iscodindu-mă cu privirea ei de mamă care știe ceva fără să înțeleagă, ieri a plecat, își întâlnește colegii și se duc împreună, au și ceva spectacole pe litoral, Diana e studentă la actorie, mi-a spus-o ea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
actorie, mi-a spus-o ea și eu mi-am manifestat atunci ignoranța, actorie?! mi-a promis că la toamnă mă va duce la teatru, de ce tocmai acum a plecat la mare?! Am fost foarte îngrijorată din cauza ei, mai spune preoteasa cu un aer de încă mare nedumerire, mi-a stat tot în pat zilele astea, Diana bolnavă?! Mă temeam să nu fi făcut insolație, cum a plecat la mănăstire după tine pe căldură, Și știu nelămurit fără să pot ajunge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
cum a plecat la mănăstire după tine pe căldură, Și știu nelămurit fără să pot ajunge cu această nelămurire în hotarele precise ale gândirii că boala Dianei are o tăinuită legătură cu ceea ce s-a întâmplat între noi sub mestecenii, preoteasa ghicește oare ceva cu simțul ei ascuțit de mamă și femeie, eu nu pot decât să-mi plec privirea, lăsând-o să vorbească, de fapt îl aștept pe părintele Dumitru să se întoarcă din sat, N-ar fi trebuit s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
se simțea parcă mai bine și eu, în acest timp, la mănăstire, agățându-mă de mâinea și poimâinea decretate de ea, neîndrăznind de fapt să dau ochii cu viața, Doamne, lasă-ți inima să vorbească, dacă i-aș spune totul preotesei?! Nu! Fără acordul Dianei taina noastră nu poate fi mărturisită, nu încă, îi place atât de mult să joace teatru, îmi spune preoteasa, era atât de bucuroasă că își va întâlni colegii, că vor juca, eu încă lipsit de capacitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
fapt să dau ochii cu viața, Doamne, lasă-ți inima să vorbească, dacă i-aș spune totul preotesei?! Nu! Fără acordul Dianei taina noastră nu poate fi mărturisită, nu încă, îi place atât de mult să joace teatru, îmi spune preoteasa, era atât de bucuroasă că își va întâlni colegii, că vor juca, eu încă lipsit de capacitatea de a surprinde sensul precis al cuvântului teatru, unii dintre prietenii mei mai invită uneori în oraș fetele la teatru și eu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
în viața lui la teatru, Diana va fi actriță, nu pot să nu mă gândesc în sinea mea și va juca pentru toți cei ce vor jura că a doua oară, Eu n-am fost niciodată la teatru, îi mărturisesc preotesei, dar mi-a promis Diana că mă duce la toamnă, Sigur se simțea mai bine ieri? Da! îi place atât de mult la mare, înainte ne duceam și noi mai des și n-o puteam lua de pe plajă, toată plaja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
de mult la mare, înainte ne duceam și noi mai des și n-o puteam lua de pe plajă, toată plaja era a ei, o cunoșteau toți, dispărea de lângă noi, dar nu mi-era teamă că n-o găsesc, își amintește preoteasa de Diana, fugara pe plajă și eu o ascult imaginându-mi, deși n-am fost niciodată la mare, Pe oricine întrebai, n-ați văzut o fetiță cu părul prins într-o codiță și chiloței albi? zâmbește preoteasa aducerii aminte, Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
găsesc, își amintește preoteasa de Diana, fugara pe plajă și eu o ascult imaginându-mi, deși n-am fost niciodată la mare, Pe oricine întrebai, n-ați văzut o fetiță cu părul prins într-o codiță și chiloței albi? zâmbește preoteasa aducerii aminte, Da, da! și-o aminteau, a luat-o într-acolo și o găseam fie la radio vacanța, fie la salvamar, fie cu niște copii făcând castele de nisip, pretutindeni era în largul ei, parcă pentru întâia oară se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
aminte, Da, da! și-o aminteau, a luat-o într-acolo și o găseam fie la radio vacanța, fie la salvamar, fie cu niște copii făcând castele de nisip, pretutindeni era în largul ei, parcă pentru întâia oară se uită preoteasa la mine și mă descoperă aici, pe lavița de sub vie, unde stăm și vorbim, ea povestește despre Diana, știi că îți stă bine cum te-a tuns, oare știe ceva?! eu îmi plec privirea undeva în pământ între vârfurile pantofilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
și noi cu ideea că se face actriță, nici n-am vrut să auzim de actorie, mai ales părintele, ea s-a dus să se înscrie la Litere și fără să ne spună nimic a dat examen la Teatru, zâmbește preoteasa și eu nu pot s-o văd pe Diana pe scenă, orice ne-ar face fata asta nu ne putem supăra pe ea, dacă ar ști preoteasa! Cu băieții e altfel, adică cu gemenii, ei sunt bărbați în toată firea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Litere și fără să ne spună nimic a dat examen la Teatru, zâmbește preoteasa și eu nu pot s-o văd pe Diana pe scenă, orice ne-ar face fata asta nu ne putem supăra pe ea, dacă ar ști preoteasa! Cu băieții e altfel, adică cu gemenii, ei sunt bărbați în toată firea acum, Doamne, cum a trecut timpul! Și tu ești acum un bărbat, Daniel! și eu tulburat în suflet mă întreb dacă bărbăția se vede sau, Parcă ieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
fi fost în pădurea de mesteceni cum s-ar fi exprimat fratele Dianei, cel care cunoaște atât de bine împărțeala naturală a rosturilor firii și ar fi pus firesc înainte numele meu, Daniel a, când de fapt, Trece timpul, reia preoteasa propoziția nostalgică a trecerii nevăzute a timpului, sunteți mari acum, o, Doamne, ajută-mă să, eu în sufletul și prin trupul meu copleșit de aducerea aminte a Dianei, cea care ar trebui firesc să stea ca subiect în propoziția băiatului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
a Dianei, cea care ar trebui firesc să stea ca subiect în propoziția băiatului părintelui, Diana l-a sărutat pe Daniel, Diana, fugara pe plajă, niciodată pierdută, niciodată prezentă, Doamne, ajută-mă, ar trebui s-o cer de soție, acum, preotesei, Ți-o fi foame, Daniel! preoteasa se-ntoarce spre mine exact în momentul ratat al celei mai importante decizii din viața mea, să-ți aduc ceva de mâncare, Diana a și nu Daniel, Da, mulțumesc! Ei, bine că te văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
firesc să stea ca subiect în propoziția băiatului părintelui, Diana l-a sărutat pe Daniel, Diana, fugara pe plajă, niciodată pierdută, niciodată prezentă, Doamne, ajută-mă, ar trebui s-o cer de soție, acum, preotesei, Ți-o fi foame, Daniel! preoteasa se-ntoarce spre mine exact în momentul ratat al celei mai importante decizii din viața mea, să-ți aduc ceva de mâncare, Diana a și nu Daniel, Da, mulțumesc! Ei, bine că te văd, părintele sosit din sat se bucură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
îl vor chema și pe el, termină de mâncat și plecăm și noi la mănăstire, cel puțin să fim noi acolo, ei au trecut deja cu mașina, m-am întâlnit cu ei prin sat, Care ei?! Comisia! Nu mai mănânci? preoteasa mă întreabă cu blândețe, Nu! Nici nu te-ai atins de felul doi, Nu, mulțumesc! Mă ridic de la masă, să-ți fie de bine! Sunt gata, părinte, putem pleca! Urcăm în mașină eu și părintele, mașina scrâșnește de pe podul din fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

că Macro ar fi fost la înălțimea misiunii, dacă își închipuia că o asemenea femeie îl putea fermeca pe el, care în casa Antoniei avusese sclave cu pielea ca mătasea, mlădioase ca niște trestii, ce fuseseră educate de mamele lor, preotese ale iubirii în templele din Syria; pe el, care își potolea încordarea și adormea sub mângâierile drăgăstoase ale lui Helikon. Ennia îi puse o mână pe genunchi și-l mângâie; el se ridică și spuse: — Vino, știu unde putem să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
ascunse de brățări, care i se întipăriseră în memorie, îl înlănțuiră din nou. El îi vedea doar ochii, îi simțea parfumul și buzele. De mii de ani, în riturile magico-religioase din templele din Phrygia, la Pessinus, pe malurile fluviului Hyalis, preotese purtând bijuterii mângâiau și îmbrățișau în felul acela, în fața mulțimilor fascinate și cufundate în rugăciune, statuile impunătoare ale vechilor zei, Papas, Sabazius, Men. Iar ea, ca și cum ar fi atins statuia unui zeu, îi spunea: — Te iubesc, poți să faci ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
inovocație foarte veche, din religii îndepărtate: zeul care trece în fecunditatea întunecată, profundă a pântecelui femeii. El primea mângâierile care îi învăluiau trupul. O clipă avu senzația că era o vrajă. Bijuteriile scoteau clinchete ușoare, iar ea îl săruta așa cum preotesele din Phrygia sărutau statuile zeilor. Împăratul închise ochii. Ritul isiac În ciuda soldaților germani care stăteau de pază și a întunericului nopții, în cele mai puternice confrerii sacerdotale din Roma se răspândi a doua zi zvonul că, pe corabia de aur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]