1,315 matches
-
de Bavaria pentru o scurtă perioadă, între 937 și 938. Eberhard a fost fiul mai mare și succesorul ducelui Arnulf "cel Rău". În 933 sau 934, i s-a oferit Coroana de fier a regilor longobarzi de către foștii susținători ai pretendentului la tronul Italiei Rudolf al II-lea de Burgundia (oponentul regelui Ugo de Arles), după ce Rudolf renunșțase la toate pretențiile asupra tronului italian. Campania lui Eberhard în Italia a eșuat însă. În 935, el a fost desemnat de către tatăl său
Eberhard de Bavaria () [Corola-website/Science/325282_a_326611]
-
scurtă vreme asediat de către Guillaume, Godefroi I de Leuven și trupele lui Ludovic al VI-lea. Orașul era pe punctul de a ceda, când a sosit vestea morții lui Guillaume Clito, săvârșită în 27 iulie 1128, Thierry rămânând astfel singurul pretendent la conducerea comitatului de Flandra. Thierry și-a stabilit reședința la Gent și a fost recunoscut de către toate orașele flamande, ca și de regele Henric I al Angliei. La rândul său, Thierry a jurat omagiu lui Ludovic al VI-lea
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
a domniei reorganizând structurile statului, care fuseseră distruse în timpul interregnului. La moartea sa, pe tronul otoman s-a urcat unul dintre fii săi, Murad al II-lea. Murad a fost obligat să-și petreacă primii ani de domnie luptând împotriva pretendenților la tron și pentru înăbușirea rebeliunilor, cea mai importantă fiind cea a sârbilor. Murad a făcut o scurtă vizită la Constantinopol în 1423, a asediat orașul câteva luni mai târziu și i-a forțat pe bizantini să plătească un tribut
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
conflicte militare și politice pentu ca să fie interesați să intervină în favoarea bizantinilor. <br> </br> În 1451, bizantinii, ale căror finanțe erau la pământ, au cerut lui Mahomed al II-lea să dubleze contribuția bănească pe care o plătea pentru ca un pretendent la tronul otoman să fie „găzduit” în Constantinopol, sultanul a găsit un pretext perfect pentru anularea tuturor tratatelor cu Imperiul Bizantin. Când a propus în 1452 sfătuitorilor săi să atace capitala bizantină, cei mai mulți membri ai Divanului s-au opus. Marele
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Ahmed, și-a forțat tată să-l proclame regent. Fratele lui mai mare, Selim a fost nevoit să fugă în Crimeea. În momentul în care Ahmed era pe punctul să fie încoronat, ienicerii s-au răsculat, l-au ucis pe pretendentul la tron și l-au obligat pe Baiazid al II-lea să-l cheme pe Selim înapoi în țară. Baiazid a abdicat după sosirea lui Selim. La scurtă vreme după încoronarea acestuia din urmă, Baiazid a murit. În timpul domniei lui
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
titulatura de markgrafi. Fiul lui Eberhard, Berengar, markgraf de Friuli din 874, a fost ales rege al Italiei după depunerea împăratului Carol cel Gras în 887. Alegerea sa ca rege a condus la decenii de dispute pentru tron între diferiți pretendenți rivali. Berengar a prestat omagiu regelui din Francia Răsăriteană, Arnulf de Carintia, care a pierdut coroana în favoarea ducelui Guy al III-lea de Spoleto în 889, reușind să o recupereze abia în 905. Între timp, Berengar a rămas stăpân în
Marca friulană () [Corola-website/Science/324828_a_326157]
-
la Roma, solicitând papei consacrarea acestuia. Episcopul de Teano și abatele de Montecassino l-au îndemnat însă pe papa Ioan să nu cedeze contelui de Capua, însă papa, dornic să îș mențină fidel pe Pandenulf și să satisfacă pe ambii pretendenți, l-a consacrat pe Landulf ca episcop al Capueio Vechi (astăzi, Santa Maria Capua Vetere), iar pe Landenulf ca episcop al Noii Capue. În cele din urmă, Pandenulf s-a văzut nevoit să îl recunoască pe Lando ca stăpânind în
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
al Capueio Vechi (astăzi, Santa Maria Capua Vetere), iar pe Landenulf ca episcop al Noii Capue. În cele din urmă, Pandenulf s-a văzut nevoit să îl recunoască pe Lando ca stăpânind în Caiazzo, în condițiile în care apăreau alți pretendenți . După ce ducele Docibilis I de Gaeta a rupt relațiile cu papalitatea din cauza relațiilor sale cu sarazinii, cu care Docibilis se alise, papa Ioan i-a acordat lui Pandenulf anutorizația de a achiziționa posesiunile papale aflate sub guvernarea ducelui de Neapole
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
Liège (Lüttich) pentru a prelua noua moștenire. La moartea în 1425 a lui Ioan, această ramură a familiei s-a stins, iar ramurile rămase ale familiei Wittelsbach (cu sediile la Ingolstadt, Landshut și München), după mai multe dispute între diferiți pretendenți, au împărțit între ele Bavaria-Straubing, în timp ce Olanda și Hainaut au trecut în posesia ducilor Burgundiei. Ducele de Bavaria-Ingolstadt, Ștefan al III-lea a devenit renumit mai mult prin calitățile militare decât prin cele de om de stat. Ca urmare, domnia sa
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Atunci când, adolescentă fiind, Consuelo a obiectat la hainele pe care mama ei le-a ales pentru ea, Alva Vanderbilt i-a spus "eu mă ocup cu gânditul, tu faci după cum ți se spune." Ca și nașa ei, a atras numeroși pretendenți cu titluri gata să-și vândă poziția pentru bani. Lui Consuelo i s-a permis să ia în considerare doar propunerea venită din partea Prințului Francis Joseph de Battenberg însă Consuelo a dezvoltat o aversiune imediată pentru el. Din fericire, spre deosebire de
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
("Louis Jérôme Victor Emmanuel Léopold Marie"; 23 ianuarie 1914 - 3 mai 1997) a fost pretendent bonapartist la tronul Franței. A fost șeful Casei Bonaparte din 1926 până la moartea sa. A fost cunoscut de către susținători sub numele de Napoleon al VI-lea. S-a născut la Bruxelles, Belgia, ca al doilea copil și singurul fiu al
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
stat cu împărăteasa Eugénie, văduva lui Napoleon al III-lea, și în Belgia. A fost educat la Leuven, Belgia și la Lausanne, Elveția. Când tatăl său a murit la 3 mai 1926, prințul de 12 ani i-a succedat ca pretendent bonapartist la tronul imperial al Franței. La izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, Prințul Louis i-a scris premierul francez, Édouard Daladier, oferindu-se să servească în armata franceză. Oferta sa a fost respinsă și astfel și-a asumat
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
Prințesa Anne de Bourbon-Două Sicilii, Ducesă de Calabria (născută Prințesa Anne de Orléans; n. 4 decembrie 1938, Woluwe-Saint-Pierre, Belgia.) este soția Infantelui Carlos, Duce de Calabria. Prințesa Anne este a treia fiică și al cincilea copil din cei unsprezece ai pretendentului la tronul Franței, Prințul Henri, Conte de Paris (1908-1999) și ai soției acestuia, Isabela, contesă de Paris (1911-2003). Anne d'Orléans și-a petrecut primii ani ai vieții în exil în Belgia, Maroc, Spania și Portugalia. Adolescentă fiind i s-
Prințesa Anne, Ducesă de Calabria () [Corola-website/Science/326375_a_327704]
-
a se căsători cu un non-catolic și tatăl ei a pus capăt relației dintre doi tineri.. La 12 mai 1965, la Dreux, Franța, Prințesa Anne s-a căsătorit cu Carlos de Bourbon-Două Sicilii, Duce de Calabria, unul dintre cei doi pretendenți la șefia casei regale a celor Două Sicilii. Prințul Carlos este fiul lui Alfonso de Bourbon-Două Sicilii, Duce de Calabria (1901-1964) și a Prințesei Alice de Bourbon-Parma (n. 1917). Deși s-au cunoscut reciproc încă din copilărie, relația lor romantică
Prințesa Anne, Ducesă de Calabria () [Corola-website/Science/326375_a_327704]
-
Thurn și Taxis văzând în ea un sprijin și un succesor. În acest fel, ea a devenit capul familiei până când fiul ei cel mare a devenit major. În 1877 fiica ei Elisabeta s-a căsătorit cu Prințul Miguel de Braganza, pretendent la tronul Portugaliei. Sănătatea fiicei ei s-a deteriorat după nașterea primului copil și a murit în 1881 la vârsta de 20 de ani. În 1879 fiica cea mare a Helenei, Louise, s-a căsătorit cu tânărul Prinț Frederic de
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]
-
este un termen care se referă la anul 193 AD când au fost nu mai puțin de cinci pretendenți la conducerea Imperiului Roman. Aceștia sunt: Pertinax, Didius Julianus, Pescennius Niger, Clodius Albinus și Septimius Severus. Pertinax este proclamat împărat, la 1 ianuarie 193, a doua zi după asasinarea lui Commodus. Pertinax, asemenea împăratului Galba în 68, caută să obțină
Anul celor cinci împărați () [Corola-website/Science/322611_a_323940]
-
a declarat că Louisa Maria a fost trimisă de Dumnezeu ca o conssolare pentru părinții ei în momentul necazului lor și mai târziu adesea i se spunea "La Consolatrice". Louisa a fost singura soră bună a Prințului James Francis Edward, "Pretendentul Bătrân", și era cu patru ani mai mică decât fratele ei. Cei doi frați au fost crescuți împreună în Franța. Tutorele Louisei a fost un preot englez romano catolic, Părintele Constable, care a învățat-o latină, istorie și religie. Guvernanta
Louisa Maria Teresa Stuart () [Corola-website/Science/322657_a_323986]
-
a avut loc, prima aparent din cauza poziției echivoce a Louisei Maria și a doua deoarece tânărul rege al Suediei nu era romano catolic. În aprilie 1712, atât James Francis Edward cât și sora sa s-au îmbolnăvit de variolă. În timp ce Pretendentul Bătrân s-a vindecat, Louisa Maria a murit la 18 aprilie (8 aprilie pe stil vechi) și a fost înmormântată lângă tatăl ei la biserica engleză benedectină din Paris.
Louisa Maria Teresa Stuart () [Corola-website/Science/322657_a_323986]
-
Infantele (30 martie 1848 - 18 iulie 1909) a fost membru senior al Casei de Bourbon din 1887 până la decesul sau. A fost pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Carlos al VII-lea din 1868 (abdicarea spaniolă a tatălui său) și pretendent legitimist la tronul Franței sub numele de Carol al XI-lea după decesul tatălui său în 1887. Carlos s-a
Carlos, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/322770_a_324099]
-
martie 1848 - 18 iulie 1909) a fost membru senior al Casei de Bourbon din 1887 până la decesul sau. A fost pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Carlos al VII-lea din 1868 (abdicarea spaniolă a tatălui său) și pretendent legitimist la tronul Franței sub numele de Carol al XI-lea după decesul tatălui său în 1887. Carlos s-a născut la Ljubljana, capitala Carniolei (astăzi în Slovenia) că fiul cel mare al lui Juan, Conte de Montizón și a
Carlos, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/322770_a_324099]
-
dezastruoasă, nu numai pentru familia lui Don Carlos și pentru [Carlos] însuși ci și pentru partid [carlist]." Carlos a murit la Varese în 1909. A fost înmormântat la catedrala Sân Giusto din Trieste. Fiul său Jaime i-a succedat că pretendent la tronurile Spaniei și Franței.
Carlos, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/322770_a_324099]
-
al III-lea, împăratul Germaniei, dar religia a reprezentat o problemă insurmontabilă și presiunile diplomației britanice au împiedicat căsătoria. Apoi, a întâlnit și s-a căsătorit cu prințesa Amélie de Orléans, fiica cea mare a lui Filip, Conte de Paris, pretendent la tronul Franței. Carlos a devenit rege la 19 octombrie 1889. Tratatele coloniale cu Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei (unul semnat în august 1890 care a definit frontierele lor din Africa de-a lungul rârilor Zambezi și Congo
Carlos I al Portugaliei () [Corola-website/Science/322057_a_323386]
-
Alfonso Carlos, Infante al Spaniei, Duce de San Jaime (12 septembrie 1849 - 29 septembrie 1936) a fost ultimul pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Alfonso Carlos I și pretendent legitimist la tronul Franței sub numele de Carol al XII-lea. Alfonso Carlos a fost al doilea fiu al Infantelui Juan al Spaniei, Conte de Montizón și al
Alfonso Carlos, Duce de San Jaime () [Corola-website/Science/322159_a_323488]
-
Alfonso Carlos, Infante al Spaniei, Duce de San Jaime (12 septembrie 1849 - 29 septembrie 1936) a fost ultimul pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Alfonso Carlos I și pretendent legitimist la tronul Franței sub numele de Carol al XII-lea. Alfonso Carlos a fost al doilea fiu al Infantelui Juan al Spaniei, Conte de Montizón și al Arhiducesei Maria Beatrix de Austria-Este. După ce părinții săi s-au separat când
Alfonso Carlos, Duce de San Jaime () [Corola-website/Science/322159_a_323488]
-
1876. Maria das Neves și-a însoțit soțul în multe din campaniile lui militare din Spania. După decesul nepotului său Jaime, Duce de Madrid la Paris la 2 octombrie 1931, Alfonso Carlos în vârstă de 82 de ani a devenit pretendent carlist la tronul Spaniei și pretendent legitimist la tronul Franței. Deoarce mulți carliști credeau că moștenitorul prezumptiv al lui Alfonso Carlos, potrivit Legii Salice, detonatul rege Alfonso al XIII-lea al Spaniei, nu deține principiile tradiționale, Alfonso Carlos l-a
Alfonso Carlos, Duce de San Jaime () [Corola-website/Science/322159_a_323488]