1,727 matches
-
pese de nimic, să mă abandonez hazardului, ucigătorului „adevăr” văduvit de artă sau „pământului”, pur și simplu, cotidianului oarecare, indiferent la și străin de fantasmagoriile literaturii. În sfârșit, ultimul citat, din Kafka, o consemnare datată 27ianuarie 1922: „Ciudată, tainică, poate primejdioasă, mântuitoarea alinare a scrisului. Sari deodată din șirul asasinilor”. Cuvinte de-a dreptul provocatoare. Sperasem, cine știe, că următoarele propozițiuni ale citatului vor „tempera” sensul. Ar fi fost o prostie. „Sari deodată din șirul asasinilor” era o formulare prea puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de cenzori. „Critica televiziunii”, menționată chiar la Începutul referatului, putea fi o gafă explozivă (se știe cine simboliza, pe atunci, „televiziunea”...), dar era citată cu perfect firesc, tocmai pentru a păstra senzația „normalității” și a evita orice sugestie de neobișnuit, primejdios, subversiv. Stereotipa invocare a „renașterii” din 1965 (pe care și eu o folosisem În carte, dar mai curând În sens subversiv, pentru a sugera cititorului diferența, după 20 de ani) oferea „acoperire” pasajelor dubioase, calificate neutru, când nu și simpatetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la Paris? Să fac, ce? Să urmez dietă, să beau ceai, să mănânc mere fierte? Aici e viața adevărată! Tensiune adevărată! Nu ca ațipeala voastră!”... Între timp, adică astăzi, imperfecta și În veci preferabila democrație și-a amplificat, să recunoaștem, primejdioasa producție de contradicții. Puterea financiară (cu derivatele ei politice, militare, propagandistice) Îngustează și domină, treptat, dinamica democrației, banul rămânând, dintotdeauna și pentru totdeauna, esențialul impuls și trofeu social. N-ar fi deloc exclus ca maleficul adormit o vreme de jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Întâmplare, cea a „absenței” de lângă partenerul uzual și de sub protecția afectivă a armoniei limitative a cuplului relevă șansele riscante ale „deschiderii” spre lume, acceptată nu fără ezitări, după un subtil proces de introspecție și de terapie (terapia eliberării de sine). Primejdioasa Încercare nu se vrea, Însă, negarea atașamentului esențial față de cel iubit, ci, oricât de straniu ar părea, se pretinde o validare și Îmbogățire a legământului. Este una dintre „subtilitățile” nu totdeauna convingătoare ale eroinei lui Musil. Atât de diferită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
străin, sticlos, făcându-ne să tremurăm atunci când zborul unei păsări taie, de-a lungul, o urmă inexplicabil șerpuită. În camera slab luminată se simți deodată o vastă singurătate rece, strălucitoare ca amiaza”. Tocmai această bruscă Însingurare aduce, dintr-o dată, aproape, primejdioasa lume vie din afară, de departe. „Un nedeslușit sentiment al lumii din jurul lor Îi făcu să se agațe unul de celălalt; era un ireal sentiment de răceală din toate părțile; se sprijineau unul de altul, despovărându-se, unindu-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
startul: „părea că trebuie să se desprindă, să se cufunde din nou În noianul de gânduri pe tărâmul neîmplinitelor posibilități, pe tărâmul nimănui”. Așteptând aventura străinei pe care o contemplă În sine Însăși, fugara nu uitase, s-ar zice, „minunata, primejdioasa intensificare a sentimentului care Însoțea minciuna și infidelitatea În iubire”. Nu mai rămâne, În cele din urmă, decât o ultimă fracțiune până la ambigua eliberare. Lunecarea, adică, „Într-un teritoriu unde nu ajungea nimeni, teritoriu interzis, descompunerea singurătății absolute... golul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
aici răgazul retrospectivelor interogative. Supremația autoritară a prezentului „face”, reface și redefinește continuu, firesc, civilizația. În democrația populară, multirasială a imigranților lumii, idealul nazist al supremației rasei este o contradicție În termeni, chiar dacă tensiunile rasiale rămân atât de pregnante și primejdioase. Cât privește proiectul tiranic al fericirii universale, pe care comuniștii l-au Împrumutat de la Revoluția franceză doar pentru a-l desfigura grotesc, acesta Întâlnește un realism modelat nu doar pe eficiență, ci și pe credința În păcatul originar, În vulnerabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
chibrituri”, Îi spune Chick soției. „Umpli pipa, nu cumva să tremuri, apoi degetele cu chibritul tremură Încă mai mult. Când pipa nu stătea umplută, n-avea putere În deget să preseze tutunul rebel. Cum putea astfel de persoană să fie primejdioasă?” Chick evocă sarcastic manierele mondene ale savantului Grielescu care ține minte onomasticile fiecăruia, zilele de căsătorie și alte tandre aniversări, sărută mâna cucoanelor și le trimite trandafiri, se apleacă să le aranjeze scaunul, aleargă să deschidă ușa, are grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În șase colțuri. „S-a trezit la gară. I-a văzut prin fereastră, agitați, nerăbdători, așteptându-l. A mai avut timp să deschidă valiza, să tragă gentuța de mătase. A simțit sub degete cubul, curelele, foșnetul șalului lucios. Atingere speriată, primejdioasă. Furios, aruncase pachetul sub bancă.” Corespondentul meu afirma că descoperise, În aceste rânduri, o afinitate de profunzime cu autorul, ceea ce va numi peste 20 de ani, la citirea noului meu manuscris (Întoarcerea huliganului), „emanciparea de matcă”. Refuzul, adică, al etichetei-simbol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mâna. Gestul vrea să însemne: «N-am nici o armă la mine și doresc să fiu prietenul tău».” Profesoara de istorie ne-a pomenit despre asta odată. Ea a spus mai departe: „În timpul Evului Mediu, în Europa se trăia în condiții primejdioase. Peste tot domneau violența și crima. Străzile erau pline de vagabonzi, noaptea oamenii se temeau să mai iasă din case. Bărbații onorabili își apărau viața cu sabia. Ca să-și arate reciproc că au gânduri pașnice și nu poartă vreo armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sublimă pe care i se pare ei că o trăiește - și, în plus, există și posibilitatea ca această poveste să aibă de-a face mai mult cu imaginația ei decât cu realitatea (de prisos să adaug că mai mult cu primejdiosul Doyle decât cu homarul interzis). Și-apoi, de bună seamă, are și taică-meu destule griji pe cap în fiecare zi, astfel că uneori încetează să mai asculte conversația din jurul lui și-și rumegă propriile anxietăți. N-ar fi exclus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Tot așa cum altor copii le e dat să audă în fiecare an povestea lui Scrooge sau să asculte, înainte de culcare, un basm din cartea lor preferată, eu sunt ștupuit 3 până-n gât cu capitolele pline de suspans ale vieții ei primejdioase. De fapt, asta a și fost literatura copilăriei mele, aceste istorioare ale maică-mii - în afară de manualele școlare, singurele cărți legate din casa noastră sunt cele primite cadou de părinți cu ocazia vreunei internări în spital. O treime din biblioteca noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Mesmer (1734-1814) și activitatea sa ca medic și cercetător, este prezentată de marele scriitor Ștefan Zweig, în cartea ,,Tămăduire prin spirit. Mesmer, Mary Baker-Eddy, Sigismund Freud“ . După concepția doctorului Mesmer, boala este o tulburare a armoniei în om, o întrerupere primejdioasă a ritmului periodic dintre flux și reflux. Dar în fiecare om sălășluiește o putere lăuntrică de tămăduire, voința de sănătate, acel veșnic instinct atavic de viață, de a elimina tot ce e bolnăvicios. ACEASTĂ VOINȚĂ DE ÎNSĂNĂTOȘIRE POATE FI ACTIVATĂ
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
să tragi un concurs sau orice altceva, de obicei un cântecel - dar nu era cazul să-ți faci probleme, pentru că, orice ai fi făcut, amintirile ți se lipeau de cap cu încăpățânare, nu le puteai evita, și erau tari, ascuțite, primejdioase ca alcoolul. Erau și verzi, de culoarea mușchiului și a dealurilor păscute de oi răzlețe, păzite de năluci fără vârstă și câini agresivi. Foloseau orice loc disponibil din creier. Se încolăceau în toate ungherele și încă de pe acum își pregăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
expozitiv posibil, că nu țin la nimeni atât de mult ca la dânsa, subestimând cu exces și pe X și importanța lui pentru mine. Era vorba de simpatie, de prietenie, dar... Cuvântul "a ținea" ni-l aruncam ca o minge primejdioasă. Și-n azurul ochilor ei, eternul ascuțiș de lumină... Dumnezeule mare! acum zece ani lucrurile s-ar fi petrecut altfel, și repede. Dar acum zece ani, o femeie de douăzeci de ani n-ar fi vagabondat cu mine prin văi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
plus se alocă fonduri uriașe pentru astfel de laboratoare ce funcționează în secret. în întreaga lume. Descoperirile tehnice avansate, fondurile uriașe și puterea și influența organizațiilor ce le folosesc fac ca aceste practici de influențare și manipulare să devină extrem de primejdioase. La finalul acestui capitol vom prezenta câteva detalii despre un subiect mai delicat și îndelung discutat în scrierile de specialitate și nu numai. Ne referim la faptul că un călător astral bine antrenat se poate deplasa în spațiile astrale și
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
dar Într-o zi o va duce acolo. Kitty Îi lămuri apoi care era răspunsul pe care Îl căuta: eu eram broasca ce trebuia să-și părăsească iazul, căsnicia mea adică, și să se Încumete să pornească În acea călătorie primejdioasă spre ocean, spre necunoscut, oricât de greu i-ar fi fost. Și, din fericire, asta am și făcut. — Ce poveste frumoasă! zise Diane. Exact la fel m-am simțit și eu când am plecat din New York. — Probabil că la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de șmecherii, de tragere pe sfoară a celor creduli. Se strecură cu precauție și observând nimic care să-i atragă atenția, Tony Pavone stăpân pe situație, evident vrăjit de puterea miraculoasă pe care o generează banii, se depărtă de locul primejdios, abordând Calea Victoriei către Începutul străzii. Mergea agale, făurind tot felul de planuri a zilelor ce vor urma, iar În dreptul magazinului Romarta Femeilor se opri. O mică surpriză oferită fetei va fi bine venită. După ce se roti prin magazin În câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însoțit cu o gașcă de ginitori, a observat lipsa lucrătorilor...! A tunat, a fulgerat, a strigat În gura mare: La Curtea Marțială cu netrebnicul...!! Părerea mea este: În nici un caz, nu trebue să da-ți ochii cu acest teribil de primejdios animal!! Dar mă rog, faceți cum credeți...!!” Câteva secunde mai târziu, apăru În fața clădirii câteva mașini extrem de luxoase din care Își făcură apariția Secretarul comunist Însoțit de gașca lui de nemernici, intrând În curtea clădirii. Acesta proaspăt bărbierit, pleznind de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atunci Închisoarea pe viață, te va face să filozofezi: În mod sigur, nu era nici o pagubă dacă nu existai...! Și acum, termină de scris declarația...!” Tony Pavone, văzu negru În fața ochilor. Avu senzația simptomelor radioactive derulându-se violent...! Realizând amenințările primejdioase În care ființa lui să fie distrusă fără autentic motiv de către acest paranoic milițian, făcu o criză de nervi. Ca un bolid sări din scaun, trântind un picior În stomacul călăului, scuipându-l Între ochi...! „Nemernicule...!!” - apucă el să strige
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
capătul Cretei, alături de Salmona. 8. De abia am mers cu corabia pe marginea insulei, și am ajuns la un loc numit "Limanuri bune", de care era aproape cetatea Lasea. 9. Trecuse destul de multă vreme, și călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar și vremea "postului." De aceea, Pavel a înștiințat pe ceilalți, 10. și le-a zis: "Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie și fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
un om decedat, care se afirmase ca legionar de prim rang. Acum, ascultați, ce gândeau romanii despre scrierile false, dăunătoare: „Dacă opera-i bună de ars, autorului i se cuvine ștreangul.” Deși opusculul dumneavoastră „Metodica...” se Încadrează perfect În această primejdioasă categorie de lucrări științifice ori literare, totuși nu concep ca vreun legionar autentic să aibă În vedere trimiterea dumneavoastră la eșafod. Personal, cred mai degrabă că ar fi de-ajuns să vă faceți mea culpa În chip sincer, deschis și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
în pădurea aceea, le iese din când în când în cale copiilor un uriaș cu numele de Periferigerilerimini și îi duce în peștera lui sălbatică, unde îi mănâncă. Băgați de seamă! Și făgăduițițmi că nu veți intra în pădurea aceea primejdioasă!“ Ceți drept, amenințarea se pogoară încă din primele rânduri. Nu pot pretinde că nțam știut. Mă aștept să întâlnesc un căpcăun fioros, dar mă consolez la gândul că o creatură cu un nume precum Periferigerilerimini nu poate fi, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
însele străine sensului. Ceva ar fi prin însăși natura sa cu sens sau lipsit de sens. Consecința acestei credințe o știm deja: lucrurile se împart fatalmente în două categorii. Iar cele lipsite de sens le vom socoti fie inutile, fie primejdioase, încât urmează a fi grabnic eliminate. Vor fi puse în stare de alertă acele instanțe ce răspund de evidența sensului, precum proba empirică și cea logică, supravegherea atentă a cuvântului, delimitarea unor granițe ale imaginației etc. Tocmai aici stă adevărata
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
p. 282 </ref> 124 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 118. 121. . Aduce cu sine o indiferență tare, întrucât „rezistă“ și „se opune“. Poate merge și mai departe această indiferență a unor lucruri? Sigur că da. Ea poate deveni pe neașteptate primejdioasă, capabilă să distrugă orice în cale. Să ne amintim ce spune Heidegger în § 32 despre ființarea simpluprezentă: aceasta poate deodată să ia cu asalt ființa omului și să o distrugă. Din lipsită de sens, ea devine nemijlocit absurdă.<ref id
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]