1,340 matches
-
până la urmă, o ruptură cu stilul de gândire al tradiției filozofice. Există o esență a limbajului, o esență a lumii. Știm asta deoarece ea „se arată“, chiar dacă despre această esență nu se poate spune nimic. Lucrarea formulează întrebări de ordin principial și oferă răspunsuri la aceste întrebări. Autorul va scrie în „Cuvântul înainte“: „Sunt, așadar, de părere că, în esență, am rezolvat problemele în mod definitiv.“ După primii ani de la reluarea preocupărilor filozofice, însemnările lui Wittgenstein atrag atenția printr-o distanțare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
problemele în mod definitiv.“ După primii ani de la reluarea preocupărilor filozofice, însemnările lui Wittgenstein atrag atenția printr-o distanțare tot mai clar marcată de acest stil de gândire. Aspirația filozofică nu mai este să pună în evidență ceva de ordin principial cum este, să zicem, „forma logică a propoziției“, ci o înțelegere mai bună a modului cum funcționează expresiile limbajului într-o mare varietate de activități, situații și contexte de viață. Aspirația spre înțelegere se concretizează în încercări persistente, mereu reluate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
În lumina unor asemenea considerații distincția dintre acel mod de a gândi care își pune amprenta și asupra Tractatus-ului și cel care caracterizează gândirea mai târzie a lui Wittgenstein ni se înfățișează drept distincția dintre formularea unor întrebări cu caracter principial, la care răspunsurile pot fi calificate drept „descoperiri filozofice“, și clarificarea împinsă cât mai departe a folosirii pe care o primesc expresiile limbajului în diferite contexte. O asemenea clarificare poate duce la dizolvarea multor întrebări și dileme care i-au
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lui de însemnări - tot atât de dogmatic ca și Cercul de la Viena sau Ayer: «Sensul unei propoziții este modul ei de verificare.»“74 De fapt, în primii ani după reluarea activității filozofice, Wittgenstein nu a ezitat să formuleze teze bazate pe argumente principiale. Mai mult, aceste teze nu au mai fost calificate, ca cele din Tractatus, drept nonsensuri care EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 235 sunt importante doar prin ceea ce se arată în ele. De altfel, dacă Wittgenstein nu ar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu poziția oficială a țării lor. Acest lucru permite parlamentarilor o marjă de flexilbilitate care este refuzată unui diplomat. Ei tind să dea o dimensiune morală politicii internaționale care transcede definițiile restrictive al interesului național, în special în cazul sprijinului principial pentru democrație și drepturile omului. Am văzut încă o dată că flexibilitatea permite parlamentarilor să discute mai deschis cu omologii lor din alte țări și să propună soluții inovatoare la ceea ce pot părea probleme fără rezolvare 106. Prin urmare, ne putem
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
implicit În scrierile mai multor autori În secolele al XVII - lea și al XVIII - lea, printre care Montesquieu, J. Steuart sau A. Smith, ca sine rațional, prin opoziție cu iraționalitatea și arbitrariul pasiunilor. Dintre cele trei mari pasiuni echivalente păcatelor principiale ale omului, enunțate la Începutul creștinismului de Sfântul Augustin, anume goana după bani și averi, goana după putere și goana după plăceri sexuale, primul avea să se detașeze treptat prin raționalitatea cu care putea fi urmărit, dar și prin relativa
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
primul rînd domeniul religiei, unde, bunăoară, divinitatea personală ia atribute generale, precum și invers, atributele generale sînt personificate. Nu mai știm atunci dacă Dumnezeu este individual sau general, ceea ce explică eterna oscilare a religiei între teism și panteism. Răsturnarea recesivă este principial posibilă și în morală". Scriitorii în marea lor majoritate au fost conservatori, ca să nu spunem reacționari. De altfel E. Lovinescu afirma că literatura este prin definiție reacționară. Se ridică întrebarea: care sînt cauzele ce determină această luptă constantă de eradicare
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
va specifica, unde este cazul, cota de la Bibliografia eminesciană Viața, ce încheie volumul. Nici prima ediție din Opera lui Mihai Eminescu (vol. I-V) a lui G. Călinescu nu este scutită de intervenția acidă a penei viitorului șef al "Convorbirilor". Principial, își ia unele măsuri de siguranță, prezentînd și calitățile celui care a scris monumentala Istorie a literaturii române de la origini pînă în prezent: "Mai înainte de a trece la analiza sumară a celor cinci volume, cari formează studiul operei lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
doar târziu, când integritatea clasică a omului politic se dezagregă prin autoglorificare - considerată de un retor precum Aristides, o trăsătură Întru totul elină. Oricum, căile autobiografiei erau deschise. Sfidarea agorei Epoca elenistică marchează o trecere În registrul mut, În invizibilitatea principială 8. Isocrate, autorul primei autobiografii, profită tocmai de această modificare În sensibilitatea vremii. Plutarh definește un timp biografic al revelării caracterului, altul decât cel al evoluției și al dezvoltării individului. Jurnalul intim s-ar putea apropia de acest tip plutarhic
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ales factorii sociali au o mare importanță. Dezvoltarea vorbirii copiilor este mult influențată de mediul educativ familial, de relațiile dintre părinți și de preocuparea acestora de vorbirea copilului. Exigențele părinților în determinarea vorbirii copilului cât mai corectă, trebuie să fie principiale, gradate, în concordanță cu particularitățile de vârstă și individuale. Astfel, bâlbâiala fiziologică nu poate fi considerată un defect, dar trebuie să i se acorde atenție, pentru a preveni urmările ei dăunătoare. Pentru a-l apăra pe copil de instalarea bâlbâielii
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
un gest de curtoazie să facem mai transparentă mulțimea de "structuri de suprafață" pe care le consemnează provocatoarea lucrare a profesorului J. A. Barnes: Un pachet de minciuni. Spre o sociologie a minciunii 2. Spre a ne racorda, cel puțin principial, la metodele specifice demersului sociologic și pentru a construi trama propriului nostru exercițiu analitic vom utiliza succesiunea de interogații prin care din perspectiva sociologiei comunicării Harold D. Lasswell [1970:119] descria orice tip de proces comunicativ, pe cel mincinos inclusiv
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Aceasta este rațiunea heraclitiană a lui panta rei: "totul curge". Ipoteza spinoziană că Dumnezeu își are toate cauzele în sine, sau dialectica hegeliană a Ideii Absolute care se exteriorizează în lumea creată spre a se întoarce îmbogățită la sine, corespunde principial acestei creatoare deveniri. Faptul că exterioritatea va îngădui, prin multiplele sale manifestări ulterioare, și pe aceea a "răului valoric", devine în acest context o chestiune secundară. Altfel spus, sugestia unei "preexistențe pure", absolute, a "existenței în sine" a informației-idee, a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că evoluția spirituală i-ar fi interzisă prin actul însuși al creației sale de către divinitate. Unde și-ar mai găsi locul ideea de liberă alegere pe care Creatorul însuși a dăruit-o creaturii sale? Și totuși, atare situații pot fi principial gîndite; nu pentru sfera existenței umane, ce-i drept. În schimb, ele pot fi descrise așa cum o fac inițiații pentru lumile eterice ale "ierarhiilor divine", în care răul, de exemplu, poate fi cunoscut (din afară, la nivelul altor lumi), dar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de viață și s-a făcut omul ființă vie" [Facerea, 2:7]. Reproducînd omomorfic imaginea lui Dumnezeu, fiind un rezultat al "suflului/duhului" divin (energie/nformație spirituală) transferat "lutului cosmic" (materie/ substanță fizică), ființa umană reprezintă un "semn" (chip) doar principial asemănător lui Dumnezeu: • în plan structural, prin faptul că activează manifestarea celor trei ipostasuri (Tatăl-Informație, Duhul-Energie, Fiul-Substanță) [Stănciulescu, 1990:4]; • în plan funcțional, prin faptul că a fost înzestrată ab initio cu harul unei anume conștiințe, în măsură să-i
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sale, îi va descoperi omului că de la bun început a fost înzestrat și cu germenele unor vicii posibil a se manifesta în multiple forme, ale minciunii inclusiv. Pentru că, dacă n-ar fi fost așa, nu s-ar fi povestit... Urmărind principial desfășurarea relațiilor dintre creator și creatură am putea stabili o direcționare aparent clară a axei de comunicare mincinoasă: Dumnezeu ar fi cel căruia i s-a înșelat încrederea de către Adam. O atare relație cuprinde în ea un viciu de formă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Murphy: "Dacă ceva rău se poate întîmpla, se va întîmpla" [Legile lui Murphy, 1997:9]; sau, în termenii noștri de interes: dacă putem greși (minți), cu siguranță că o vom face. Pe de altă parte, un astfel de imperativ justifică principial existența răului în lume, dar, pe de altă parte, și manifestarea lui unde și cînd ne așteptăm mai puțin (în grădina lui Dumnezeu, bunăoară). Avînd posibilitatea de a actualiza virtualitatea răului (a minciunii) protopărinții nu au stat prea mult pe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
componente ar trebui să asociem unui demers care aspiră la a fi științific: definirea conținutului său (a "limbajului-obiect"), respectiv definirea metodologiei (a "metalimbajului") din perspectiva căreia acesta urmează a fi cercetat. Lucrarea pe care avem șansa să o prefațăm răspunde principial ambelor imperative, întrucît ia în seamă un impresionant spectru de "situații mincinoase", pe de o parte, întrucît le analizează cu instrumentarul metodologic și conceptual pe care sociologia îl pune la îndemîna cercetătorului, pe de altă parte. Altfel spus, în considerațiile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fond cu semne ale faptelor, fenomenelor, proceselor pe care le iau în atenție. În acest mod, ele se subordonează implicit demersului semiotic, ale cărui virtuți ne propunem să le utilizăm în cadrul de față. Grație acestor virtuți, exercițiul semiotic se identifică principial cu acela al elaborării psematologiei însăși, înțeleasă în acest context ca teorie (generală) a "semnelor mincinoase". 23 Am conceput cu alt prilej o hexadă a "comunicării creatoare" prin adăugarea la cei cinci parametri deja formulați de H. D. Lasswell a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
umană îi afectează în mod inevitabil pe toți ceilalți" [Ware, 1993:66]. 25 O analiză asemătoare ar trebui realizată și la nivelul principalelor forme ale limbajului nonverbal, avînd în vedere existența unor funcții similare, respectiv a unor parametri (factori) structurali principial identici. Distincția dintre limbajul verbal și cel nonverbal vizează în primul natura semnificantului, care este sonor-articulat, pe de o parte, gestual, plastic, muzical, pe de altă parte [Stănciulescu, 1995:39]. Altfel spus, același semnificat este posibil de transmis prin semnificanți
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
presupun efectuarea intervenției de înlocuire chiurgicală a aortei ascendente și eventual a crosei aortice și rezolvarea intraoperatorie concomitentă sau succesivă cu endoproteze a aortei descendente. Aceste intervenții presupun existența unei săli de operații adecvat dotată și echipată pentru procedee hibride. Principial, tehnicile intervenționale pot avea un mare viitor în rezolvarea patologiei aortei, deoarece aplică metode intraluminale, care sprijină peretele aortic din interior și nu depind de rezistența intrinsecă a acestuia, oricum afectată de procesul patologic - anevrism, disecție etc.
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
teza că politica este o sferă autonomă de sfera moralității; și 2) teza că politica este caracterizată de lupta neîncetată și feroce pentru putere. Dacă aceste două teze sunt adevărate, așa cum realiștii ne spun că sunt9, nu există niciun temei principial pentru care politica să nu poată implica uneori forme de violență potențial brutale. Atunci când încercăm să dejucăm violența politică", observă Scheuerman, "o facem, cel puțin implicit, pentru că anumite temeiuri morale presante - spre exemplu, respectul fundamental pentru egalitatea tuturor oamenilor - ne
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
primind doar dispoziții sau transformat în simplu agent electoral? în sfârșit, când nu îmbracă nici una, nici alta din aceste ipostaze, intelectualul se manifestă electoral în calitate de alegător. El trăiește și acum cu o anume dilemă: vot programatic sau vot util? Vot principial sau interesat? Ne batem pentru idei sau pentru interese personale? întrebare, într-un fel, retorică, deoarece adevăratul intelectual nu poate fi decât de partea ideilor și programelor, nu a combinațiilor mai mult sau mai puțin politicianiste. El votează pentru drepturile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Vatra”, „Astra”, „Orizont”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Neue Literatur”, „Dialogue” (Montpellier), „Libération”, „La Nouvelle alternative”, „Agora”, „Timpul”, „Național” ș.a. Eseistica lui P. este produsul unui spirit care a optat în deplină cunoștință de cauză pentru marginalitate. În primul rând, eseistul respinge principial orice sistem (cultural sau politic) care emite pretenții de centralitate; din această perspectivă, a fost corect caracterizat ca fiind „un antifundamentalist și antiautoritarist înrăit, un spirit underground, un anarhist critic și ludic” (Paul Cernat). De aici derivă aspectul care privește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
cel puțin cu recapitulări în legătură cu existența Vieții românești, semnate de d-voastră..." Într-o notă la Miscellanea (martie 1933), G. Călinescu formulează ideile sale despre misiunea unei reviste: "O revistă este un organism colectiv în care esența e de natură principială, abstractă, colaboratorii fiind simple accidente. Ea simbolizează continuitatea unei culturi, unitatea în devenire, tradiția și societatea care trăiește prin explozii succesive și în care indivizii și ideile se urmează antitetic, fără sinteze conciliatoare." Rămâne în conducerea Vieții românești până în vara
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și noțiunile sacre sunt "trăire", "experiență". Nae Ionescu nu urmărește rezolvarea problemelor ci "trăirea" lor. Orice atitudine oricât de neprevăzută ieșită din această acțiune de provocare a "neliniștii" e legitimă. Ascultătorul e îndemnat la "aventură". Învățătorul nu are personal și principial nici o filozofie, afară de aceea cuprinsă în hotărârea de a primi directive de la viață (iraționalismul e total). Filozoful (hegelianism reînviat pentru uzul politicianului) se amestecă în mulțime, anonim, și trăiește toate contradicțiile, nedeosebindu-se de semenii săi decât prin facultatea "de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]