3,106 matches
-
într-Unul și Unul e în toate) trebuie înțeles fenomenul cunoașterii, în general și al științei, în special, chiar dacă Heidegger spunea și avea dreptate că "știința nu gîndește". Predominanța economiei în rîndul științelor umane a condus la faptul de a privilegia conceptele cuantificabile și, invers, posibilitățile de cuantificare au dat un prestigiu particular economiei. Știința umană a economiei a fost, din păcate, tentată treptat să se constituie în știință naturală, iar homo economicus a devenit un individ abstract, reconstruit după nevoile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
lor de dreptate" (Gilles Gaston Granger). Saltimbanci economici fac în mod disimulat teorie politică, acoperindu-și încrîn-cenările ideologice sub faldurile unei analize aparent obiective. Ei întrețin, cu predilecție, elementul de mister ce este asociat gestiunii economice, atribuindu-și un acces privilegiat la acesta, acces ce le conferă o distincție socială deosebită... Scriind doar sub specie temporis, ne irosim aproape firesc în atitudini parțiale și disparate, față cu degradarea triumfătoare a sistemului nostru economic (în eventualitatea că am avea vreunul) și fără
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
exteriori și, de fiecare dată a impulsurilor necoordonate este un bun de preferat tuturor celorlalte, atunci este adevărat că rațiunea de a fi a economiei ar dispărea". Această concepție este una analitică; ea însă nu clasifică tipuri de comportament, ci privilegiază unul din aspectele sale particulare, și anume "forma pe care o ia comportamentul sub influența rarității" (L. Robbins). Cînd această concepție este împinsă la implicațiile sale extreme, ea ajunge la a defini economia ca un demers, o formă de comportament
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
știința avuțiilor. Aceste definiții sunt compozite pentru că ele așază alături un domeniu particular al activității umane (producția) și o tehnică (moneda). În ele se pot regăsi atît concepția clasică (producție, repartiție și consum al bogățiilor), cît și concepția abstractă, care privilegiază un comportament sau principiu al non-risipei. 1.4.4.5. Principiul general al acțiunii raționale În privința acestui principiu există două abordări. 1) Prima consideră principiul raționalității ca pe un dat invariabil al naturii umane, ca o realitate cotidiană și banală
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Destinul se joacă doar cu cei care i se supun. Pentru Principe, virtutea este un mijloc de a guverna. Necesitatea politică se combină cu promovarea sensului civic. Afirmînd că "binele general și nu interesul particular face grandoarea unui stat", Machiavelli privilegiază un tip de organizare politică ce permite însușirea virtuților prin participarea cetățenilor la viața cetății. Tradusă în domeniul politic, virtutea capătă sens ca forță civică și nu mai apare, ca la clasici, ca un dat al destinului. Binele nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a priori un sens și o acțiune specifică. Din perspectiva funcționalismului lui Malinovski, individualismul metodologic ar trebui să întindă mîna abordărilor societare care garantează independența maximală a indivizilor, chiar cu prețul pierderii sensului comunității și așa-zisului "bun social". Funcționalismul privilegiază, în egală măsură, valori ca spiritul de ordine, coeziunea socială, afirmînd că e bun tot ceea ce contribuie la asigurarea reproducției sociale, singurul garant al echilibrului psihologic al indivizilor. Ordinea previne riscul de anomie, după cum ierarhia este o garanție împotriva riscurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
tot ceea ce contribuie la asigurarea reproducției sociale, singurul garant al echilibrului psihologic al indivizilor. Ordinea previne riscul de anomie, după cum ierarhia este o garanție împotriva riscurilor. De aici dimensiunea clar conservatoare a funcționalismului. În schimb, structuralismul lui Lévi-Strauss pare a privilegia valori precum diferențierea și afirmarea identităților specifice. Important ar fi ca societățile și indivizii să-și pună identitatea lor singulară la egală distanță de confuzia cu ceilalți, ca și de înstrăinarea absolută care ar interzice orice raport cu aceștia. Opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
necivilizat este un ecou al dezorganizării unei anumite ordini publice, al absenței unei autorități. Tinerii își exprimă tensiunile pe care le resimt prin comportamente violente, vizibile, intense. Iar acestea își regăsesc, în cadrul școlii si al mediului din afara ei, un spațiu privilegiat de exprimare. Or, ei își petrec aici o bună parte a vieții lor. De aceea, tocmai aici trebuie întreprinse acțiunile de prevenire, înainte de producerea derapajelor. Școala si restabilirea relațiilor. Chiar dacă școala nu reușește să evite criza relațiilor sociale, ea poate
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3138]
-
cu adevărat de școala lor. Aceasta înseamnă că violențele ordinare, comportamentul necivilizat în cadrul școlar au fost percepute ca simptome ale unei școli care este consumată fără constrângeri, ale unei școli în care răul social, dizolvarea relațiilor își regăsesc un spațiu privilegiat de exprimare, nu ale unei școli care ne aparține, pe care dorim să o posedăm, o școală care creează relații. De altfel, conjunctura era favorabilă: pe lângă dorința acestei școli mai era si Cartier popular situat în vecinătatea gării centrale, școală
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3138]
-
printr-o activitate, o tenacitate și pasiune exemplare, o activitate străbătură de un singur sens acela pe care el însuși l-a data întregii sale vieți, numindu-l „amorul pentru patria română și spiritul liberal”. Dacă există în adevăr, epoci privilegiate în sensul că sunt purtătoare de largi semnificații istorice se poate vorbi, desigur, cu egală îndreptățire și de privilegiul unor protagoniști de a răsfrânge mai fidel acele semnificații scrie Alexandru Zub, în lucrarea, Mihail Kogălniceanu, personificate, continuă autorul, semnificațiile devin
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
dintre "perspectiva cu", "din spate" și "din afară"385. Izvorul de lumină nu se găsește în operă de obicei, ci în romancierul fie dotat cu o forță demiurgică, ori preluând funcția unui Pygmalion insolit: cu o opinie, cu o convingere privilegiată datorită calității simultane de "regizor" și de "spectator" prin prisma cărora apreciază că "<<meseria>> și <<meșteșugul>> sunt potrivnice artei"386. Nu este acesta singurul aspect gândit și teoretizat diferit de către autor. În textul propriu-zis al romanului Patul lui Procust, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
printr-o activitate, o tenacitate și pasiune exemplare, o activitate străbătură de un singur sens acela pe care el însuși l-a data întregii sale vieți, numindu-l „amorul pentru patria română și spiritul liberal”. Dacă există în adevăr, epoci privilegiate în sensul că sunt purtătoare de largi semnificații istorice se poate vorbi, desigur, cu egală îndreptățire și de privilegiul unor protagoniști de a răsfrânge mai fidel acele semnificații scrie Alexandru Zub, în lucrarea, Mihail Kogălniceanu, personificate, continuă autorul, semnificațiile devin
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
limbaje cum sunt cele ale copiilor sau ale unor triburi primitive. Aceasta deoarece aici regulile folosirii expresiilor sunt mai accesibile privirii. Raportându-se la un limbaj mult mai complicat, filozofii au tendința de a sistematiza regulile folosirii expresiilor, de a privilegia unele folosiri și de a uita de altele. Ei nu țin seama îndeajuns de folosirea fluidă a multor cuvinte și sunt astfel induși în eroare de unele analogii, enunțând regulile în mod greșit.54 Nu de puține ori, problemele filozofice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
parlamentare, pe când corporatismul induce importanța structurării pe stări, într-un sens amplu. El este mai apropiat celei de-a doua orientări. De altfel și Gh. I. Brătianu, cel dintâi istoric român profund preocupat de istoria instituției Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate pe plan european și în particular pentru Țara Românească și Moldova, cu studii contributive și în privința Transilvaniei, se situează pe linia cercetătorilor atașați concepției parlamentariste. Concepția parlamentaristă a prins contur după apariția, în secolul al XVIII-lea, a operei principale
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și mai universală"9. Concepția corporatistă nu mai consideră determinant momentul istoric, originea și contextul în care s-au organizat primele Adunări ale stărilor, cu atribuțiile lor primare financiare și judecătorești, cât organizarea corporativă și implicarea diferitelor categorii ale stărilor privilegiate în guvernare, în rezolvarea marilor probleme ale statelor medievale. Din această perspectivă, originea Adunărilor de stări trebuie considerată avându-se în vedere "sfatul și ajutorul" (consilium et auxilium) cu care vasalii erau datori seniorilor, în temeiul dreptului feudal 10 și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
analiza originii Adunărilor de stări, o reprezintă realitatea că acestea încorporează instituția "sfatului și ajutorului" (consilium et auxilium), care le precede și le conferă justificare istorică. Această instituție constituie, totodată, suportul juridic al dualității raporturilor feudale și exprimă acțiunea stărilor privilegiate de integrare a propriului sistem corporativ în regimul de stări, prin intermediul unor Adunări reprezentative. În cuprinsul obligațiilor reciproce de esență contractuală, care decurg necesar din "sfat și ajutor", au fost încorporate obiceiuri mai vechi, conservate și puse în valoare în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
exercita un control mai eficient asupra supușilor și a dispus de mai multe surse de venit, asigurându-și independența politică față de Adunările de stări 95. Exemplul Spaniei, Franței și Angliei, începând cu secolul al XVI-lea, este edificator. Participarea stărilor privilegiate la guvernare a creat un "dualism al constituției", acceptat în concepția corporatistă asupra instituției Adunărilor de stări. Dualismul "monarhie-Adunări reprezentative ale stărilor privilegiate" și-a găsit expresia constituțională în privilegii, imunități, tratate sau acorduri (Herrschaftsveträge): Magna Charta în Anglia, Bula
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
probabil, pe Nicolae Iorga să aprecieze că pretinsa legătură între Magna Charta, organizarea stărilor și a Parlamentului în sistem reprezentativ este o "iluzie a istoriei"151. Cortèsurile Spaniei și ale Portugaliei au fost menționate printre cele dintâi Adunări ale stărilor privilegiate din Europa medievală. Stările (brazos, estamentos) cuprindeau: clerul (brazo ecclesiastico), marea nobilime (grandes), mica nobilime a cavalerilor (caballeros, hidalgos) și reprezentanții orașelor (procuradores).152 În Catalonia și Valencia, prin excluderea marii nobilimi din Cortès, vor fi reprezentate în adunări doar
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
etnic (unguri, români, secui și sași), patriciatul urban și fruntașii secuilor. Din anul 1506 adunările sunt frecvent denumite Congregatio trium nationum sau Dieta, pentru ca în perioada Principatului Transilvaniei să fie consacrată ultima denumire (Dieta). Analizând tipologia Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate din perspectiva numărului de camere (curii), Otto Hintze 175 a sesizat că Dietele țărilor europene care dispuneau de o alcătuire de stări, pot fi clasificate în două tipuri fundamentale: cu două și respectiv trei camere. În primul tip sunt incluse
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
În Franța opera regalității a fost dublă: ea a acționat pentru a impune în tot teritoriul autoritatea sa și, în al doilea rând, a căutat să stăpânească direct pământul, pentru a desăvârși opera de unificare teritorială. Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate din Franța s-au organizat și vor funcționa într-o tipologie triplă, devenită clasică, astfel: Statele Generale (Etats Généraux), Statele provinciale (Etats provinciaux) și adunări locale, cărora li se adaugă Ligile 186. Atribuțiile Statelor Generale vor fi mai restrânse decât
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
IV-lea cel Frumos juriștii au afirmat supremația regală și au reușit să-i supună pe marii vasali 187. Cea dintâi convocare a Statelor Generale pentru întreagă Franța a avut loc în anul 1302. Filip cel Frumos a întrunit stările privilegiate în legătură cu interdicția papei Bonifaciu al VIII-lea pentru principii laici de a impozita clerul fără autorizarea sa. Interdicția a fost cuprinsă în trei Bule papale succesive: Clericis laicos (1296), Asculta fili și Una sanctam (noiembrie 1301 decembrie 1302)188. Excomunicarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
194. Acest adevăr confirmat în adunarea Statelor Generale din anul 1338 va deveni, de la jumătatea secolului al XIV-lea, unul din principiile dreptului public în regatul Franței. Din această perioadă structura Statelor Generale înfățișa nu doar ordinea corporativă a stărilor privilegiate din Franța, dar și greutatea lor politică. Clerul era reprezentat prin membri săi cei mai importanți: arhiepiscopi, episcopi, abații marilor mânăstiri. Ei nu erau aleși, participând în virtutea demnității recunoscută în ierarhia bisericească. Marii nobili laici și ecleziastici, vasali direcți ai
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se recurgă la procedura reprezentării și, mai mult, se impunea ca deputații să se prezinte cu puteri depline. Aceasta va fi una din problemele ce vor sta în atenția regilor Angliei, mai ales că ei nu puteau fragmenta Adunările stărilor privilegiate într-un mod asemănător celor din Franța, întrucât adunările comitatelor nu au jucat rolul Statelor provinciale. Regele rămânea simbolul unități statului, fiind obligat să asigure Marelui Consiliu o activitate regulată. În acest scop convoca în adunări toți membri cu drept
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
lui Simon de Montfort 230. La 7 august 1265 Henric al III-lea emitea o Proclamație prin care făcea publică reluarea puterii reale și desființa Consiliul celor nouă. El a menținut însă Magna Charta și procedura reprezentării celor trei stări privilegiate în Parlament. Lupta constituțională a stărilor cu monarhia își va afla soluția pacifistă în timpul domniei lui Eduard I (1272-1307). Parlamentul din 1295, considerat Model Parliament, a consacrat practica de convocare a reprezentanților stărilor privilegiate: nobilimea, clerul și orașele. Inaugurând colaborarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
-lea s-au postat în prima linie a opoziției, au început să dea semne de slăbiciune. Din secolul al XIII-lea până în cel de-al XV-lea Anglia va conserva caracterul său monarhic. Dar regele a trebuit să asocieze stările privilegiate la guvernare. El păstra, cu mici excepții, puterea executivă, fără a putea impune taxe, nici emana legi fără acordul Parlamentului. La fel, cu micile excepții pe care le-am subliniat, Parlamentul nici nu a fost total supus, nici nu a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]