95,170 matches
-
-se ca niște ochi orbi. mâinile tale nu pot fi ochii ei. ele pășind îmbrățișate spre tine, toate nopțile care nu mai pot fi luminate, aivlis cu obrazul lipit de aivlis, întinzi mâna spre ele, pleoapele lor acoperite cu zăpadă, privirea lor crudă închizându-ți ochii. (t.d.) * deodată camera se face departe și în tăcerea dintre două cuvinte începe să ningă mult. ușa se deschide la fel de încet precum zăpada i se topea în păr. lumina înaintează în cameră o dată cu ea
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
să ningă mult. ușa se deschide la fel de încet precum zăpada i se topea în păr. lumina înaintează în cameră o dată cu ea, apropiindu-se de patul din umbră, lumina neputând trece de conturul trupului ei cețos. această lumină verde e lumina privirii ei. (t.d.) * soarele, după-amiaza devreme, își începe coborârea de cealaltă parte a casei - salonul din dreapta se scufundă încet în lumină - însă aici, pe terasă, unde ei aduseseră încă de dimineață, pături mai multe din camerele de culcare de sus
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
noastră - șervețel, - să așezăm paharul peste ea, să rămână acolo cercul lăsat de pahar - care înseamnă iadul în care-și citesc ei drumul. unii întinși pe paturile moi aduse aici, aceste lespezi, altul sprijinit de balustrada terasei, și, totuși, în privirea ei - ea știind, cu ochii mari însă, că, de s-ar fi ridicat să facă acei câțiva pași și să intre în salonul scăldat în soare, ar fi trebuit să-și apropie pleoapele. (m.i.) Septembrie 2004, Sibiu
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
tine, cu tot ce ai, te dai și nu știi ce faci, ce înseamnă a face, atunci, ce înseamnă să fii ceva, ce mai ești, cam așa, te uiți la rădăcina lucrurilor, bătrînă, cam așa, batrînă, bătrîn și tu, cu priviri fără prea multe șanse, astfel ești, o privire fără prea multe șanse, și un animal mai batrîn decît tine, el știe mai bine , el e înțeleptul, cu știința mai veche decît fiecare orgoliu al tău, el vine în întîmpinarea a
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
nu știi ce faci, ce înseamnă a face, atunci, ce înseamnă să fii ceva, ce mai ești, cam așa, te uiți la rădăcina lucrurilor, bătrînă, cam așa, batrînă, bătrîn și tu, cu priviri fără prea multe șanse, astfel ești, o privire fără prea multe șanse, și un animal mai batrîn decît tine, el știe mai bine , el e înțeleptul, cu știința mai veche decît fiecare orgoliu al tău, el vine în întîmpinarea a toate cele, iar tu, ca vai de lume
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
cripte adînci, renasc , de fiecare dată, arătări uluite, martorule, că iar te apuci să vorbești, ca și cum fără vorbire ele n-ar putea să apară, ca și cum doar vorbirea ar vedea criptele deschizîndu-se, și, de fapt, altceva se întîmplă, ceva destinat unei priviri din noi înșine, înmugurită, tot timpul pe cale să se nască Ceva din noi tot timpul se scuză, tot timpul, pe de altă parte, ceva din noi este înarmat pentru a reproșa, și-așa vine crepusculul, vin asfințiturile lăuntrice, nucleul de
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
și toate te enervează, cam așa . Am o poziție favorabilă. Văd cerul negru, culoarea gurii prădătorului. Va muri și el curînd. Sîntem deja foarte puțini Întinsă, gust placid de peștioaică moartă are azi iubirea. Îmi place să mă uit la privirea mortului, acolo se mișcă nimicul și secretele lui festinuri, acolo e prădătorul ce se complace în a fi victimă, e un scandal, azi iubirea mea a venit la mine și s-a plîns că va muri, niciodată n-a fost
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
la fesuri ciucuri de aur - rîu - ne-au turnat în pocale tot atîtea feluri de nectare, sigilate în pîntecoasele ulcioare, negricioase ca lemnul de nuc. Un eunuc, clătinînd ca pe-un clopoțel singuru-i cercel la urechea stîngă, clipind des din privirea-i pustie, nătîngă, ne tot îmbia din buzele-i groase, cu piersici dulci, mustoase, cu zaharicale, migdale, curmale. Domnițele, cu pleoape cuvios plecate, dar cam prea decoltate, (opinie personală, se pare c-aici se exagera moda orientală) svelte și subțiri
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
mâinii acum că hârtia s-a împuținat văzând cu ochii mâna mea scrie mic și fără vreun semn de punctuație independent de trup sau de nisipul așternut pe laringe stau la pândă viața mea nu are sens dacă ceva scapă privirii mele puternice tatăl meu a fost ofițer și astăzi mă îngrozește către dimineață umbra lui milităroasă profilată de-a lungul peretelui acum tatăl meu e aproape un om bătrân se ține încă bine îmi reproșează mai rar decât altădată că
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
puțin și au început să latre parcă s-ar fi întrebat dacă au înainte un om sau o floare apoi s-au așezat împrejur, greoi și docili, uluiți încă de tăria miresmelor sale. *** Alunec fără zgomot printr-un hățiș de priviri lângă mine cineva se poticnește și varsă pe costumul de catifea raiată un pahar de espresso câteva gesturi lichide claxonul unei mașini negre cu girofar escaladând un mic munte de voci în aerul cald străpuns ca o sită de nenumărate
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
ultimul timp, cam de vreo doi ani, citesc foarte greu proză, nu-mi mai place. În schimb mă încîntă critica! și poezia, dar mai rar. * Scămoșilă stă în tufe de flori ceasuri întregi și atacă puii de găină. Are o privire criminală și un miorlăit ancestral. Doina îl piaptănă și îi dă dulceață cu trandafiri. * În curînd vor înflori crinii. Nu știu de ce, pe crini îi suspectez de onanism. Am impresia că în tristețe intră și o doză foarte mare de
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
un fel asta îți dădea ghes să intri în direct cu gloria vedetelor hollywoodiene, dar era și un fel de a te goli de a te face nevăzut din locul în care ai rămas mă întorceam spre casă și pe măsură ce privirea ștergea fațadele în locul lor apăreau sentimente de cealaltă parte, din interioare imaculate, mobilate cu încăpătoare aduceri aminte răzbăteau pînă la mine priviri ce rîcîiau pe la colțuri ori se tîrau de-a lungul pereților era o scenă de vînătoare, am făcut
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
goli de a te face nevăzut din locul în care ai rămas mă întorceam spre casă și pe măsură ce privirea ștergea fațadele în locul lor apăreau sentimente de cealaltă parte, din interioare imaculate, mobilate cu încăpătoare aduceri aminte răzbăteau pînă la mine priviri ce rîcîiau pe la colțuri ori se tîrau de-a lungul pereților era o scenă de vînătoare, am făcut atunci un legămînt ce avea să urmeze era doar o lucrare a timpului, una ca oricare alta, asta n-am înțeles nu
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
După alt timp: - Știi ce mă frământă cel mai mult și cel mai mult? zice ea. Noi locuim totuși la etajul "4" și n-avem lift. El n-o aude. Se pare că iar a ațipit. Doamna se întoarce cu privirea spre fereastră și se pregătește poate de-un alt piculeț de plâns. Fiecare cu ale lui. Doamna, evident nu are pat. Și-atunci doarme în timpul nopților la picioarele soțului. Se încovrigă, colo șa, cum poate și cum se adună, și
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
opriră Pe chipul meu de azi. - Bunico, sunt copilul Pe care n-ai rămas Să-l vezi îmbătrânind... Ce palid pasul ei Se trase înapoi Și căuta să scape De timpul de pe urmă Pe pânză... în tablou... Dar reajunsă-n ramă, Privirea-i se întoarse Oprindu-mă în gol. Sonet pentru fratele Dan Să ne-afundăm în cartea cea mai albă Lăsând în urmă casa de cuvinte, Tot ce-aș fi vrut să-ți spun ninge din pagini Și unde nu mai
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
glezna de trupul unui copac Cu pretenția apartenenței în urma fiecărei plecări � neputința O gură schimonosită bâlbâind silabe fără înțeles Până unde se poate ridica sufletul în absența memoriei De câte cuvinte ar fi nevoie să putem mișca lucrurile Doar cu privirea? Singurătatea la ceai Cel mai greu e să înveți să trăiești singur, să pui sub coajă de copac trupul unui nou-născut și din el să crească un alt copac, să îți seduci timpul ca pe un amant capricios care te
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
vorbelor, nu m-a întrebat cum mă cheamă. I-am declarat că mi-ar face plăcere să-mi transcrie o simplă strofă. Revenit la o atitudine binevoitoare, chiar amicală, a vrut să știe ce prefer. Uitându-mă instinctiv spre fereastră, privirea mi se opri pe geamul stropit cu lacrimile cerului. Ploaia se întețise. Așa că i-am indicat faimoasa Acuarelă. Cu cerneală neagră, mi-a scris pe una din filele de început ale cărții: "în orașu-n care plouă De trei ori pe
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
caietul de serviciu", caietul unde obișnuia să însemne diferitele probleme casnice, parcă-l înghițise pământul. înainte de a pleca să cumpere un geam nou, mai mătură pe jos și adună cioburile de lângă fereastră. Pentru nevastă-sa nu cheltui nici nici măcar o privire. - Vezi să nu faci iar curent, când te întorci, o mai auzi spunând. Așa că trânti în mod ostentativ ușa la intrarea în apartament. Când reveni încărcat cu geamul, soția, desigur, dispăruse de acasă. Așa că el îl ținu, el prinse cuișoarele
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
frică" parcă terminînd de interpretat un rol" cu gura uscată" pierdut pentru totdeauna" "O, pierdut!"" ce frumos sună cuvintele astea în Thomas Wolfe" și ce disperat" Apoi, ca o salvare, reamintindu-mi, reconstituind cele mai mici gesturi, cele mai imprecise priviri, cele mai spontane replici, zise aiurea" dîndu-le o semnificație ciudată, deplin afectuoasă, tandră, ca o mărturisire mereu așteptată, ca o declarație cifrată, făcută ca să pricepi" să pricepi" o nesfîrșită rugăciune laică, murmurată numai pentru tine, înțeleasă numai de tine" Și
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
ci, mai degrabă, tentativă de limpezire a unui relief interior dominat de afectivitate. Laurențiu Ulici are dreptate în acest sens, atunci când notează că "un demon al singurătății, ahtiat de neasemănare și suficient sieși, dotat cu o uriașă forță hipnotică atrăsese privirea poetei de la contingent". Erosul reprezintă o temă privilegiată a universului liric al Ilenei Mălăncioiu. Poeta caută să desemneze, în versurile sale, acea zonă de nedeterminare și delicatețe în care se naște sentimentul dragostei, zonă în care dăruirea de sine se
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
într-un dialog etern cu tablourile fiului, George Țipoia, tablouri reprezentate prin Fecioara cu pruncul, patru Prezențe, cinci Stele, trei Crucificări, două Sarcofage, Clepsidră, Somnul, Fisură, Aripi, Săgeată și un panou cu Nouă simboluri. Ceea ce m-a impresionat, de la prima privire, a fost tristețea de pe chipul bunicii, surprinsă de Alexandru Țipoia - o istovire amară, la asfințitul unei vieți, parcă simbolic exprimând deznădejdea României sub comunism; în replică, portretul artistului făcut de George Țipoia, pe același perete, prelungea încordarea încrâncenată a pictorului
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
lui Alexandru Țipoia, în sensul că pornesc de la stilizarea și geometrizarea figurativului pentru a spiritualiza realul și pentru a da suferinței o dimensiune ascendentă. în cea de a doua fază, descopăr că pictura fiului presupune inițierea într-o filozofie a privirii: crucea poate fi și sarcofag, emblemă a morții, dar și deschidere spre lumina învierii, săgeată metafizică și înaripare. Mobilitatea sufletească a spectatorului e chemată să participe nu atât la metamorfozarea formelor, cât la descifrarea energizantă a aceleiași imagini. Cu alte
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
la lumină, de la verdele primordial al teluricului la aurul esențial al spiritului. Vizitarea acestei expoziții în spațiul privilegiat al Palatului Mogoșoaia este în același timp prilej de contemplare introspectivă. în viziune picturală modernă, artistul George Țipoia prelucrează dezideratul Renascentist al privirii din tabloul menit anume să-și scruteze spectatorul. El face din proiecția imaginii o experiență interioară, amintindu-ne, dacă am uitat și astfel ne-am pierdut, de reperele divine ale existenței noastre.
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
de mari cum morții-n duh văzură Când au ieșit din prima lor natură, Lumini fiind sudoare și răcori. De ce în fiecare clipă saltă Memoria în lacrima-i înaltă Și calcă-n infinitul marginal, Acolo unde mi s-a dat privire Să văd mereu aceeași nălucire în care adevărul e final? Căci viața mea trăiește-n apariții, Sublim prin carne stau cu prăbușiții Din numele celest ce i-a respins. Cu ei în fără ei în duh adaos în mine ard
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
trec pe stradă oase, Singurii cetățeni ai lumii joase. De ele într-un angelus mă rup. Acum va-ncepe o ceremonie. Nu știu nimic dar văd că este vie Tăcerea care-n mine s-a-ntrupat. Iată zburând ceva ca o oglindă, Privirea pe moar știe să prindă Un alt chip care altuia e dat. Am scris un vers pe el, voi scrie încă Pe fața-i, umilință și poruncă, E-mpodobit cu gânduri de copil. Aerul îl primește să-l slujească, Vântul îmi
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]