1,903 matches
-
și Solomon) și „sub-statală“ (sub-staatlichen), ulterioară. Prima etapă este o societate „anarhică“, „acefală“ și contrară ideii de stat dominante în epocă. Cea de-a doua este de scurtă durată și, arată Assmann, cunoaște, pe lângă organizarea incipientă politică, o puternică cenzură profetică și opoziție exterioară (Absalom, Sheba). Cea de a treia etapă este marcată de împărțirea Iudeii în provincii autonome și culminează cu distrugerea celui de-al doilea templu, în anul 70 d.Ch. Această istorie schematică a evreilor îl face pe Assmann
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
înțeles, conceptul de „memorie involuntară“ ajunge să numească actul mesianic prin excelență, al salvării trecutului în clipa prezentă a unei „primejdii“. Memoria involuntară se întregește prin actualizarea potențialităților evenimentelor trecute, însă nu ca intenție asumată a prezentului, ci în urma chemării profetice a tradiției. Nici tezaurizarea trecutului, nici „depășirea“ revoluționară a acestuia nu corespund înțelesului pe care Benjamin îl dă conceptului de „memorie“. În mod paradoxal, el presupune o maximă responsabilitate: aceea de a da consistență clipei prezente ca posibil loc de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în Capitolul 4 al acestui studiu. Rosie subminează portretele religioase renascentiste (reprezentarea profetului Isaia și a îngerilor de către Michelangelo), demontează simbolistica, dislocă semnificațiile și reconstruiește un "corp" nou (androginul Rosie), care își asumă noi valențe și înțelesuri, devenind, în mod profetic, simbolul patriotismului, devotamentului și succesului americane. Deși apreciată în prezent, Rosie s-a confruntat cu nenumărate critici, în special din partea europenilor, din momentul în care a fost prezentată publicului în 1943. A fost considerată urâtă, lipsită de autenticitate și kitsch
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
în Dumnezeu. Mai mult, unii propagatori ai științei darwiniene înclinau să vadă în ea confirmarea acelei viziuni globale asupra universului care consideră materia și forța drept constituenții ei ultimi. Unul dintre ei, zoologul german Ernst Haeckel, nota, într-un ton profetic: „Cu acest singur argument, misterul universului este explicat, divinitatea anulată și o nouă eră a cunoașterii infinite este vestită.“ Știința naturii a cunoscut, începând din epoca lui Haeckel și până în prezent, profunde mutații, dar ideea că știința, în particular știința
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a îngroșat o notă pe care noi o aveam de pe vremea întrepătrunderii prin Sciția minor și Tracia cu sufletul elin. Probabil că Mitică getic există la Tomis." Eugen Simion are meritul de a fi descoperit "un alt Caragiale, grav și profetic" cel din articole, note și însemnări, ceea ce i-a grăbit pe unii comentatori să-l promoveze ca... futurolog. Vremea noastră, a celor care am fost strămutați într-un alt secol și mileniu a fost intuită genial în dimensiunea ei înfricoșătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
abordare completă a filosofiei blakeene este Leopold Damrosch, Jr., care (în Symbol and Truth în Blake's Myth din 1980) decide, în urma tentativei de a demonstra existența unei structuri coerențe, că respectiva structura este permanent amenințată de dezintegrare, deoarece "poemele profetice ale lui Blake sunt, finalmente, foarte stranii și foarte dificile" (1980, p. 349). Și Kathleen Raine merită o mențiune aici, măcar pentru finețea interpretărilor, cu toate că lucrarea să în două volume din 1968, Blake and Tradition, par să-și rateze țintă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of the Most Sublime Poetry" (E: 730). O asemenea profesiune de credință nu face decât să confirme ipoteza unei unități de semnificație din interiorul unui ansamblu dificil și aparent obscur. De aceea voi incerca sa arat, în continuare, ca poemele profetice, desi subminate de o organizare deficitară, de fire narative desfășurate în paralel și greu de urmărit și de repetiții retorice, sunt esențialmente construcții logice, chiar unitare. În pofida faptului că retorica lui Blake devine, fără îndoială, absconsa adesea, poetul pare a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
se regăsește în Book XII a poemului The Prelude de William Wordsworth. Celebrul lakist nu împărtășește doar ideea lui Blake privitoare la rolul jucat de un vates în comunitate, ci și pe cea legată de insolita dinastie a distinselor figuri profetice, evidențiata de fidelitatea acestora în raport cu adevărul vizionar, la care fiecare adaugă propria cunoaștere bazată pe experiența: "That Poets, even aș Prophets, each with each / Connected în a mighty scheme of truth, / Have each other for his peculiar dower, a sense
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
strategii menite să deschidă ușile percepției, învățându-i pe oameni sa vada nu cu (subl. în text, n.m.), ci prin (subl. în text, n.m.) ochi" (1979, p. 26). Poezia lui Blake apare, de aceea, ca o materializare a unei viziuni profetice, acomodând fenomene aparent divergențe, dar esențialmente convergente. Opera să ocultează și, simultan, dezvăluie sensuri prin menținerea unui echilibru între formule criptice și exhortații fanice, într-o manieră nu foarte diferită de cea a profeților veterotestamentari 32. Stratagemele sale retorice atent
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
personale (și voi reveni cu exemple concrete pe parcurs), la dispoziția mesagerilor cerești, împlinind porunci divine prin munca lui de artist, realizăm cât de aproape în raport cu idealul estetico-religios blakean se găsesc definițiile sus-citate. Blake însuși ne îndeamnă să regândim paradigmă profetica tradițională, pe care el o echivalează cu un model vizionar.33 Astfel, în Annotations to An Apology of the Bible by R. Watson, Blake se aventurează să afirme că "Prophets în the modern sense of the word have never existed
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Earth. & of the Spiritual Victories obtained for me by my Friends Excuse this Effusion of the Spirit from One who cares little for this World which passes away" (E: 767). Toate aceste exemple evidențiază simultan propensiunea lui Blake pentru discursul profetic și aptitudinea să de a oferi o reconstrucție vizionara a realității. Precum au demonstrat deja, în vari ocazii, exegeți importanți că Damon 38 sau Frye39, esența eului creator blakean este sintetizată de Los, care incarnează principalele calități ale facultății imaginației
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
aparent exterior eului creator blakean (abia mai tarziu ajungem să realizăm că Los, proiecția acestui moi créateur, este o prelungire psihologică a unui ego urizenic vulgar). Eboșa lirica a lui Urizen, figură incipientă a zeului aspru și neînduplecat din cărțile profetice, se găsește într-un scurt poem de tinerețe, inclus în Poetical Sketches și numit To Nobodaddy. Nu este dificil de intuit ironicul joc de cuvinte dintre "nobody" ("nimeni") și "daddy" ("tătic"): "Why art thou silent & invisible / Father of Jealousy / Why
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a lui Urizen este o sinecdoca a structurii sale artificiale: zeul este lipsit de carne și de mușchi, precum intelectul sau este vidat de viziuni și de imagini divine. Acesta ar fi sensul simetriei înspăimântătoare din finalul apoteotic al manuscrisului profetic The Book of Los, în care nu este dificil de intuit că eul creator blakean vorbește liber prin gură personajului Los: "[...] the Deeps fled / Away în redounding smoke; the Sun / Stood self-balanc'd. And Los smild with joy. / He the
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
poate de mult de ideea că era nebun, criticii s-ar putea să fi devenit cam prea blakeeni" (1983, p. 2). După Webster, acest lucru se întâmplă în principal fiindcă "există o tendință de a-i lua de bune afirmațiile profetice și de a-i accepta obscuritățile drept teste impuse legitim pentru a măsura valoarea unui cititor" (1983, p. 2). Cercetătoarea amestecă, până la indistinct, două planuri. Unul este cel al experienței vizionare empirice, care poate sau nu să fie acceptat, dar
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în care imaginația își apropriază și rafinează conținuturile vizionare generate de inspirație), cât și în cel al viziunilor estetizate (în care imaginația transforma eboșa artistică oferită de un agent extern). În continuare, voi aplică toate aceste premise teoretice asupra operei profetice a lui Blake. Voi incepe prin a încerca să aduc o serie de clarificări suplimentare asupra ideii de "imaginație", așa cum transpare ea din textele semnate de vizionarul englez, având, simultan, în vedere, precum corect sugerează Andrew J. Welburn, "nu doar
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
simple universuri perfectibile, după cum precizează Blake în Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds: "All Forms are perfect în the Poets Mind. but these are not abstracted nor compounded from Nature but are from Imagination" (E: 648). Marile cărți profetice nu aduc, nici ele, noutăți semnificative în modelarea ideii de "imaginație", însă, din rațiuni de exhaustivitate, mă voi opri pasager asupra lor. În Milton, aceasta subtilă facultate intelectuală este descrisă drept "the Divine Vision & Fruition / În which Mân liveth eternally
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cu elemente de discurs care, admițând că există grade de semnificație, pot fi luate în sens extins sau restrâns [...]" (1963, I, pp. 78-79). Pentru Schleiermacher, ca și pentru Blake, de altfel, inspirația dobândește o importanță specială atât datorită caracterului ei profetic, cât și datorită tradiției christice (1963, I, p. 76). Că teolog protestant, Tillich discuta conceptul de "inspirație" în relație cu cel de "extaz", subliniind faptul că termenii în cauză devin perfect sinonimi dacă se ia în calcul aspectul cognitiv al
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și adesea obscure furnizate de primă. Pe de altă parte, viziunile estetizate blakeene, operele sale în formă tangibilă, sunt, cel mai frecvent, rezultatul direct al unei conjuncții de factori: unul extern (sau transcendent), ce "dictează" prima versiune a unei cărți profetice, iar altul intern (sau imanent), ce organizează, rafinează sau modifică în sens creativ datele furnizate de primul. Mă voi axa, în continuare, asupra formelor indefinite ale inspirației. 2.3.1. Forme indefinite ale inspirației Blake adopta o atitudine invariabila în raport cu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
muzele. Pentru a facilita analiza, le-am împărțit în cinci subcategorii. 2.3.2.1. Dumnezeu Ființă considerată supremă se manifestă rar în cazul lui Blake, dar revelația oferită de ea este unul dintre cele mai stimulatoare aspecte ale creativității profetice. Influență exercitată de spiritul absolut nu este doar poetica, ci și gnoseologica și etică. Ființă umană comună este (sau, dacă rămâne fidelă rațiunii, ar trebui să fie) esențialmente agnostica, în absența unor instrumente care să-i permită să recunoască prezenta
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
divină și subordonată unei forme de nebunie (mânia), a doua este didactica, iar a treia, o simplă imitație 82. Desigur, poezia lui Blake ar putea fi plasată sub auspiciile primului tipar. Oricum, pretinzând ca Dumnezeu este la originea cărților sale profetice, Blake preia, involuntar, o aserțiune fundamentală din câmpul esteticii, pe care o enunța Schelling în Philosophie der Kunst, anume că ființă supremă este "[c]auză imediată a întregii arte (subl. în text, n.m.)" (1989, p. 32), fiindcă ea reprezintă "sursă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
își urmează viețile și destinele fără vreo dorința de interacțiune cu umanitatea, nerăbdătoare doar să evite contactul uman. Zânele nu procedează astfel" (1977, p. 95). Un astfel de personaj este agentul care se presupune că-i dictează lui Blake poemul profetic Europe. Episodul, evocat de eul creator în debutul scrierii, are loc în grădina lui Blake de la Lambeth și păstrează o prospețime pastorala, fiind o reverie arcadiana ce amintește de tradiția anacreontica din poezia europeană: "They hover'd round me like
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Oxford, câștigându-și pe loc doi adepți, ambii membri ai Colegiului All Souls: Thomas Bromley și Edmund Brice (1986, p. 215). În perioada când slujește că preot la Londra, o întâlnește pe Jane Leade, ea însăși devenită, ulterior, o voce profetica respectată. După moartea lui Pordage și în special după ce orbește, Leade este ajutată de ginerele ei, Dr. Francis Lee, fost membru al Colegiului St John's de la Oxford. Societatea Filadelfică este creată la finele secolului al XVII-lea de Leade
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în casă și i-a spus că l-a văzut pe profetul Iezechiel sub un copac de pe câmp" (Bentley, Jr., 1975, p. 37). Interesant este că încă de pe atunci își fac apariția personaje care-și vor găsi locul în cărțile profetice ulterioare. Încă ucenic, Blake are viziunea unui cor maiestuos în interiorul catedralei Westminster, incident narat de Blake însuși într-o scrisoare (din păcate, pierdută astăzi) și parafrazata succint de Oswald Crawfurd: "Lateralele naosului și galeriile vechilor clădiri [...] se umplură deodată de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sunt doar invenții" (1973, p. 139). Symons merge chiar până la a susține că procesul blakean de creație artistică este spontan și că artistul nu-și revizuiește niciodată manuscrisele (un detaliu care, am văzut, este contrazis de multiplele corecturi din cărțile profetice): "el se grăbește să înregistreze ceea ce a văzut fugitiv și lasă prima schița așa cum este, fără s-o corecteze [...]" (1973, p. 139). Recent, Joseph Burke interpretează figurile vizionare desenate de artist că eidetice (percepute în mod real), nu împrumutate (create
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lumina modului de reprezentare artistică verbală, sub auspiciile unei construcții vizionare hibride. Procesul blakean de creație artistică și manieră să de expresie estetică nu pot fi explicate satisfăcător în absența unei abordări, fie și succinte, a dimensiunii grafice a cărților profetice. Cititorul își amintește că am vorbit deja despre sistemul nesistematic al lui Blake, idee care implică și faptul că operele sale sunt, într-un fel, interconectate și că o anumita cheie care deschide un nivel al ei poate dezvălui automat
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]