2,944 matches
-
motivează decizia. Colegii care au asistat la dezbatere vor exprima prin vot decizia asupra uneia dintre cele două echipe. Pot și ei să-și exprime opiniile cu privire la mersul dezbaterii. Reflecția didactică: Timp de milioane de ani, arta camuflării animalelor a progresat odată cu dezvoltarea formelor fizice și a tipurilor de comportament. Rezultatul este un număr mare de trucuri și capcane uluitoare ale culorilor, care se pot lua, în vederea unei camuflări perfecte. Sunt măștile viului! Timp de milioane de ani, omul a evoluat
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de Năpasta, se luminează de noi semnificații, își descoperă recurența evidentă a unor motive și personaje reluate aproape tale quale și totuși în cheie diferită. Ca și în Înainte de tăcere și încă mai apăsat decât în Înghițitorul de săbii, scenariul progresează pe două planuri net delimitate existențial: de-o parte drama însingurării în suferință a unor ființe sfâșiate de patimi și vise, de cealaltă, lumea reprezentanților ordinii publice, o lume viscerală, bântuită de instincte animalice și degradată de trădarea indolentă a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la ideea de transdisciplinaritate. Cred că prin transdisciplinaritate vom ajunge în viitor la o paradigmă a intelectualității care va depăși paradigma încă limitată pe care unii ar dori să o centreze prea mult pe științele sociale. Chiar dacă științele sociale au progresat deoarece țin cont de noțiuni de antropologie, economie și de istorie, le lipsește relația cu conceptele de informație și de complexitate. În opinia mea, ele nu pot ajunge la o nouă paradigmă. B.C. V-ați gîndit la un efect pervers
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
care Jacob anunța ceea ce va dezvolta Gérald Edelman în cartea sa Biologie de la conscience (Biologia conștiinței)21. François Jacob se orientase mai ales spre explicarea salturilor în evoluția ființelor vii: cum apăruse la un moment dat sexul? De ce în fond progresa evoluția prin bricolaje? Rămînea rezervat în ceea ce privea proiectul nostru general de a apropia știința și politica. Adopta poziții foarte prudente, chiar dacă în calitate de cetățean a avut întotdeauna poziții de stînga. N-am găsit la Jacob și la Monod dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
investeam într-o revistă, ne-am fi transformat într-un comitet de redacție, cu obsesia de a face numărul următor, de a găsi și scrie articole. Am fi fost sufocați de ceea ce nu era esențial și n-am mai fi progresat. Am trecut printr-o fază intermediară în care au apărut două caiete (unul despre desproprietărire, celălalt despre agresivitate, violență și politică), însă n-a existat o continuare. În schimb, cărțile unora și altora au adus multe lucruri. Cartea-joncțiune a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
politică: "Deoarece oferă în fine mijloace eficace pentru a rezolva probleme reale..., deoare-ce dezvăluie adevărata natură a fenomenelor de care e legată sferă politică..., deoarece ajunge ea însăși să pună problema fundamentală a locului care îi revine..., știința face să progreseze "politica" incomparabil de mult. Știința aduce, în fine, baze serioase pentru a rezolva cum e mai bine în interesul general problemele puse de gestiunea colectivității umane: acțiunea va putea avea în vedere realul (...)". El precizează, totuși, că, "dacă știința face
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
biologilor, e abandonată în fața reticențelor unora dintre membrii grupului. Jack Baillet explică, într-o scrisoare datată 22 noiembrie 1971: Fără îndoială că, prin osmoză cu ideile unora dintre fondatorii săi (biologii) și cu practica experimentală a tuturor, grupul procedează și progresează asemeni unei ființe vii, adică prin încercări și erori, tato-nînd și modificîndu-și demersul dacă e cazul. De aceea proiectul "manifestului" e abandonat în fa-voarea întîlnirilor-dezbateri pe teme precise: proprietatea și sentimentul aproprierii, violența și comportamentele agresive, comportamentele ma-gice în politică
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
care a apărut. Procesul ilustrează ceea ce Hegel a descris prin cuvintele aufgehoben și aufbewahrt" (ibid., pp. 52-53). Aceste ultime afirmații ne trimit cu gândul atât la Husserl, pentru care "orice critică veritabilă, penetrantă, oferă chiar ea însăși mijloace de a progresa" (pentru întregul context vezi II, 1Be), cât și la ideea de progres paradigmatic, așa cum vom arăta că apare ea la Dilthey. În vreme ce istorismul presupune doar discontinuitate, progresul implică și conservare. 160 M. Riedel, op. cit., p. 37. 161 Ibid. 162 Am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al treilea rând, după ce am definit conceptul de filozofie, au să rezulte atât acea "imagine de ansamblu" amintită mai sus, cât și "împărțirea cursului acestei istorii în perioadele necesare" o periodizare ce "trebuie să înfățișeze istoria ca un întreg ce progresează organic, ca un tot unitar și rațional, singurul grație căruia istoria însăși dobândește demnitatea unei științe" (s.n.).129 Sublinierile din fraza anterioară au menirea de a pune în evidență faptul că la Hegel istoria filozofiei este derivată, în fond, dintr-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
doi filozofi: tipologiile de factură pozitivistă trimit la o continuitate a formelor pe care le iau conținuturile condiționate individual, spațio-temporal și cultural în cazul lui Dilthey, pe când periodizările de esență (supra)istorist-romantică "trebuie să înfățișeze istoria ca un întreg ce progresează organic, ca un tot unitar și rațional", asigurând astfel o continuitate a conținuturilor în cazul lui Hegel. De altfel, am relevat această distincție și-n primul capitol, atunci când am discutat despre metoda tipologizării inductive în contextul unui holism specific, ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
despre o unitate tematică, dacă avem în vedere raportarea permanentă la "enigma vieții și a lumii", văzută ca o trăsătură de conținut comună tuturor sistemelor filozofice. Cât privește ideea de "progres", am evidențiat din aceeași perspectivă metafilozofică că filozofia poate progresa numai prin fiecare dintre paradigmele sale, luate separat. Aici se impun câteva clarificări. Dacă ne raportăm la un cadru de maximă generalitate, la scara istoriei în ansamblul ei, observăm că ideile pe care le urmărim funcționează doar în limitele unor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cunoașterea științifică și cea filozofică, diferențiere la care vom reveni, de altfel, în IV, 2). În aceeași ordine de idei și încercând să înlăture scepticismul istoricist, Husserl susține că "orice critică veritabilă, penetrantă, oferă chiar ea însăși mijloace de a progresa" și "indică în mod ideal căile către scopuri reale și, cu aceasta, și către o știință obiectiv valabilă", întrucât "critica filozofică, oricât ar ridica pretenția la valabilitate, e de asemenea filozofie și implică în sensul ei posibilitatea ideală a unei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
noilor media în mediul școlar a început a se face vizibilă și la Bivolari (utilizarea programelor de editare arată că majoritatea profesorilor sunt deschiși la împărțirea materialelor tipărite, la folosirea Microsoft Power Point pentru dinamizarea lecțiilor etc.), ea nu poate progresa fără o anumită formare a profesorilor. Ei ar trebui să înțeleagă că informații valoroase se găsesc nu doar în cărți sau în bibliotecile reale, ci și în cele virtuale, dacă învață să exploateze într-un mod corespunzător resursele online. La
Necesitatea dezvoltării resursei umane în educaţie by Cozma Paraschiva () [Corola-publishinghouse/Science/1845_a_92275]
-
acestuia nu sînt în măsură să răspundă aspirațiilor numeroșilor lucrători, atrași tot mai mult de formele de luptă ale sindicalismului revoluționar. Liderii Partidului Laburist estimează ca fiind posibilă și de dorit o colaborare strînsă cu liberalii pentru a face să progreseze legislația socială, ceea ce s-a și întîmplat între 1906-1914; totuși, această orientare diferă foarte mult de cea urmată de sindicaliștii englezi, mult mai apropiați de problemele "bazei" muncitorești. Difuzia slabă a marxismului întîlnește în Marea Britanie o separare foarte clară a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
SFIO. Internaționalist și patriot, revendicîndu-se din marxism, dar nu din cel dogmatic, specific lui Jules Guesde, pe care treptat îl înlocuiește, el devine, de la constituirea SFIO și pînă la Primul Război mondial, simbolul personificat al socialismului francez. Acesta din urmă progresează: de la 52 în 1906, deputații socialiști sînt în număr de 103 în 1914, iar efectivele Partidului se triplează în același timp, de la 35.000 la 100.000 de militanți. Unitatea politică a socialismului francez realizată în cadrul SFIO nu trebuie să
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
predominat în Europa. Aceasta a fost purtătoarea ideii unui infinit progres atît în știință și tehnică, cît și în domeniul organizării vieții sociale; ea a constituit fundamentul umanismului, al liberalismului și al democrației burgheze care, în ciuda unor reculuri temporare, a progresat în mod continuu în primele decenii ale secolului al XIX-lea. O anumită interpretare a marxismului, nu lipsită însă de schematism și larg răspîndită în mediile conducătoare ale Internaționalei a II-a, a fost influențată de aceste postulate filosofice. Într-
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
îndîrjire, încercarea de a reconstrui unitatea muncitorească. UPSAI nu vrea să fie încă o Internațională și consideră că rolul său se va încheia în momentul în care scopul său principal va fi atins. Într-o primă fază, ea pare să progreseze în direcția fixată; împrejurările îi sînt favorabile deoarece, încă de la cel de-al III-lea Congres al său (vară, 1921), care se bazează pe o stabilizare a valului revoluționar în Europa, Internaționala comunistă decide să se îndrepte "către mase" și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în orientarea majorității din ISM, în legătură cu acest subiect. De fapt, nici evenimentele de la Viena, nici zilele pariziene din februarie 1934, nici revolta asturienilor din Spania, din octombrie 1934 sau Congresul al VII-lea al Internaționalei Comuniste nu vor face să progreseze din nou cauza unității de acțiune din ISM. Însă lucrurile vor lua o altă turnură. Contrar a ceea ce ar sugera, poate, o lectură rapidă, înfrîngerea socialiștilor austrieci favorizează o deviere către dreapta ISM și antrenează un recul al influenței tezelor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
explicită a ideii unei Federații europene și a unei mișcări pentru Statele Unite Socialiste din Europa. Dar această orientare rămîne minoritară în cadrul Conferinței, unde este respinsă de britanici și olandezi care admit că Planul Marshall poate servi la a face să progreseze coordonarea economiilor europene, refuzînd însă orice idee de Federație europeană. Conferința confirmă atașamentul la planul Marshall, subliniind atitudinea pozitivă, manifestată de administrația americană, care permite guvernelor europene să ducă o politică economică și socială la libera lor alegere. Aceasta regretă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în CECA cadrul unei viitoare cooperări europene: susținerea Planului Schuman se reduce la acoperirea "importului fraudulos de către Germania a luptei de clasă dintre marile puteri". Este de asemenea greșit să credem că Planul Schuman poate face în vreun fel să progreseze unitatea europeană: dimpotrivă, el o întîrzie, excluzînd Marea Britanie și Scandinavia dintr-un continent deja fragmentat de Războiul Rece și nu primește, de altfel, decît șase țări caracterizate, conform spuselor lui Schumacher, de cei "4 C": conservatorism, capitalism, cartelism. Arătîndu-se favorabili
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
european, ci și la scară internațională. Slăbiciunile socialismului european în anii '60 Două evenimente principale contribuie la modelarea înfățișării socialismului european de-a lungul acestui deceniu. În ciuda numeroaselor inițiative încoronate cu diverse succese, construirea Europei întîlnește multe dificultăți și nu progresează decît foarte lent. Ca urmare a Tratatului de la Roma din 1957, s-a constituit Comunitatea Economică Europeană (CEE sau Piața Comună) a cărei finalitate este de a realiza "o extindere a competenței materiale a CECA". Și tot ca urmare a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de-a lungul anilor '70 și mai ales '80, socialiștii vor fi din ce în ce mai tentați să găsească într-un răspuns european cheia acestor probleme. În timpul acestor două decenii, ei se vor mobiliza mai strîns decît în trecut, pentru a face să progreseze construcția europeană care apare acum ca o scadență de actualitate. Mai mult decît înainte, pe toată această perioadă, Internaționala Socialistă devine un loc de înțelegere a diferitelor partide asupra chestiunilor comunitare care permite o mai bună conciliere a pozițiilor prezente
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aceste divizări: dificultățile economice și sociale conferă preocupărilor naționale o importanță crescută. Dezbaterile se referă în primul rînd la natura integrării politice: Europa trebuie să fie federală sau nu? Din 1956 și pînă în 1973, concepțiile federaliste au continuat să progreseze în rîndurile socialiștilor. Ele au fost clar definite, în 1966 și 1971, cu ocazia Congresului al VII-lea și al VIII-lea: construcția europeană trebuie să ajungă la "crearea Statelor Unite ale Europei, sub forma unui Stat Federal". Dar, începînd din
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
produsului intern brut, dar această tendință, limitată și temporară, nu împiedică relansarea rapidă sau continuarea creșterii: între 1974-1983, produsul intern brut se ridică de la 10 la 20% în Belgia, Italia, Spania, RFG, Suedia, Danemarca și Olanda. În timpul aceluiași deceniu, el progresează cu 30% în Austria, Franța, Canada și Statele Unite. Aceste cifre, relativ satisfăcătoare, nu trebuie să facă uitate două fenomene cu consecințe sociale mult mai grave: agravarea șomajului și reducerea locurilor de muncă. În majoritatea țărilor europene, în perioada 1974-1984, rata
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Război mondial; pe acest plan, socialismul, chiar dacă nu este în întregime victorios, poate totuși să revendice succese semnificative. Fie că se află într-un cadru republican sau răspîndit mai larg, într-un sistem de guvernare monarhic sau imperial, modelul democratic progresează în Europa pînă în 1914. Pe Bătrînul Continent, cele patru decenii care preced Primul Război mondial, se caracterizează printr-o extindere a vieții democratice, în special datorită apariției și formării partidelor de masă. Este firesc să subliniem limitele acestei mișcări
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]