106,097 matches
-
Dacă cerințele legale privind constituirea societăților comerciale sunt îndeplinite, judecătorul delegat va da o încheiere prin care va autoriza constituirea societății și va dispune înmatricularea ei în Registrul Comerțului (art. 39 din Legea nr. 31/1990). Judecătorul delegat trebuie să pronunțe încheierea în termen de 5 zile de la data îndeplinirii cerințelor legale privind înmatricularea societății. Încheierea de înmatriculare va cuprinde, după caz, mențiunile actului constitutiv prevăzute de art. 7 și 8 din Legea nr.31/1990. În cazul în care cerințele
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
individual de muncă sau convenție civilă de prestări servicii; decide valoarea de contractare (procent, criterii etc.) în cazul în care managementul clădirii se asigură de persoane juridice; hotărăște care dintre funcțiile din structura organizatorică a asociației pot fi salarizate; se pronunță pentru acordarea unor drepturi bănești membrilor asociației, care desfășoară activități lucrative folositoare acesteia; stabilește cotele de participare pe persoană la cheltuielile aferente persoanelor cu domiciliul stabil în clădire și pentru persoanele care locuiesc temporar minimum 15 zile pe lună; stabilește
GHIDUL CET??EANULUI by Corneliu MORO?ANU, Drago?-Paul IONI??, Romeo ZAMISNICU, Valentina BI??, Bogdan SERBINA [Corola-publishinghouse/Administrative/84372_a_85697]
-
și instituțiilor centrale. Prin urmare, instanțele competente să judece în fond litigiile de contencios administrativ sunt tribunalele și curțile de apel, iar în cazurile prevăzute de legi speciale, competente sunt judecătoriile. Curtea Supremă de Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de Curțile de Apel. În cadrul acestor instanțe sunt constituite secții speciale de contencios administrativ. Din punctul de vedere al competenței teritoriale, acțiunea se introduce la instanța în raza căreia își are domiciliul reclamantul, însă există posibilitatea de a se investi
GHIDUL CET??EANULUI by Corneliu MORO?ANU, Drago?-Paul IONI??, Romeo ZAMISNICU, Valentina BI??, Bogdan SERBINA [Corola-publishinghouse/Administrative/84372_a_85697]
-
timbru fiscal și judiciar. Reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii, pentru a preveni producerea unei pagube iminente. Această cerere va fi soluționată de urgență, iar hotărârea este executorie de drept. Instanța sesizată poate pronunța următoarele hotărâri: anularea totală sau parțială a actului administrativ atacat; obligarea autorității administrative pârâte de a emite un act administrativ, ori de a elibera reclamantului un certificat, o adeverință, sau orice alt înscris; stabilirea legalității actelor sau operațiunilor administrative care
GHIDUL CET??EANULUI by Corneliu MORO?ANU, Drago?-Paul IONI??, Romeo ZAMISNICU, Valentina BI??, Bogdan SERBINA [Corola-publishinghouse/Administrative/84372_a_85697]
-
la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă și este scutită de taxa de timbru. Instanța va soluționa cererea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. În situația în care instanța constată îndeplinirea condițiilor privind aprobarea tacită, pronunță o hotărâre prin care obligă autoritatea administrației publice să elibereze documentul oficial prin care se permite solicitantului să desfășoare o anumită activitate, să presteze un serviciu sau să exercite o profesie. Hotărârea poate fi atacată cu recurs în termen de
GHIDUL CET??EANULUI by Corneliu MORO?ANU, Drago?-Paul IONI??, Romeo ZAMISNICU, Valentina BI??, Bogdan SERBINA [Corola-publishinghouse/Administrative/84372_a_85697]
-
nu mai înțelegem prea bine dacă asistăm la o dramă pură, esențializată atât de mult încât se întoarce la origini, se confundă cu gestul și poezia pură? Sau totul este o pantomimă în căutarea dramei? Un text care nu se pronunță pe sine pentru că e mulțumit cu starea lui de preexistență, de gest? De altfel, parafrazându-l pe Karl Vossler, tendința centripetală și interioară, nu agresivă, este adevărata formă de existență a limbii poetice 10. Am putea adăuga: a stării poetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a numi implică un perpetuu sacrificiu al numelui în favoarea obiectului numit, ori, pentru a vorbi ca Hegel, numele își relevă inesențialul, în fața obiectului care este esențial" (Ce este literatura?). Maurice Blanchot, dimpotrivă, pro-clamă preeminența cuvântului în raport cu lucrul despre care se pronunță. Numind un lucru, spune el, îl faci al tău, dar îi și anunți moartea... Așadar, cuvântul însuși, instrumentul esențial al poetului, devine o oglindă deformatoare, o mască ubicuă, în permanentă glisare pe axa timpului, pentru a anunța nașterea și moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Astfel se face că nu o dată planurile poetului sunt dejucate. Tanatos-ul primește conotații noi, strâns legate de coborârea în acest spațiu aparent liniștit, neprimejdios. Ajunge să suporte o eufemizare, dar nici aceasta nu prevestește nimic bun. Cuvântul greu nu se pronunță. Ar putea fi o "coborâre printre oglinzi", plină de fast și strălucire: Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor, În haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor..." (Domnul Amărăciune) Tanatos-ul poate fi asimilat unui ceremonial mioritic. Sărbătoarea este perfidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a ideii de interioritate. Universul liric, abstractizat până la autodistrugere, își găsește în limbaj singurul element de susținere. Interioritatea va deveni, ca ultimă opțiune posibilă, un tărâm muzical, al sonorității difuze, un spațiu al exhibiției prin sunet. Poetul dă impresia că pronunță cuvinte ca un copil care învață să vorbească, fascinat de sonoritatea lor, fără o preocupare deosebită pentru semnficație: Trif nebun! Vi, og, vi, privighetori, vrăjitori, într-o zi, vi, og, vi, i, og, vi, privighetori în păduri de alun, vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de săteni. După cum afirmam, concluziile asupra perioadei de destrămare a devălmășiei absolute sunt relevante pentru perioada de devălmășie absolută. Astfel, faptul că sistemele de resurse au intrat în criză ca urmare a acțiunilor unor acaparatori externi ne împiedică să ne pronunțăm cu privire la eficiența vechiului sistem de organizare. Pentru a putea afirma dacă devălmășia absolută a fost eficientă sau nu, ar fi trebuit ca ea să ajungă la condiții tehnice și demografice care să fi permis epuizarea resurselor. În lipsa dovezilor empirice, ne
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
eficiența vechiului sistem de organizare. Pentru a putea afirma dacă devălmășia absolută a fost eficientă sau nu, ar fi trebuit ca ea să ajungă la condiții tehnice și demografice care să fi permis epuizarea resurselor. În lipsa dovezilor empirice, ne putem pronunța asupra eficienței devălmășiei absolute doar prin comparație cu schema teoretică a analizei instituționale, așa cum am făcut în paragrafele anterioare. Prin urmare, devălmășia absolută ca sistem de organizare nu a ajuns niciodată la maturitate instituțională. Pentru a se fi perfecționat, ea
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
face simțită prezența, iar tehnologia și economia amenință supraviețuirea sistemelor de resurse, devălmășia începe să se destrame. Nu știm în ce măsură destrămarea acesteia poate fi pusă pe seama propriei incapacități sau pe seama altor factori, întrucât nu avem elementele necasare pentru a ne pronunța. Scopul acestui capitol este însă acela de a vedea dacă avem în satele devălmașe exemple de bună practică în guvernarea bunurilor comune. Observăm în satele românești o oarecare capacitate de a găsi soluții colective în gestionarea resurselor, dar, din punctul
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
sfârșitul ei, lucrurile esențiale despre Dumnezeu, om, moarte și eternitate în cele mai puține cuvinte. A vorbit de fapt despre tot, dar a vorbit dinlăuntrul unei concepții, adică al unei gândiri care și-a găsit reperele și care se poate pronunța, pe cont propriu, în orice privință. A vorbit despre om, dar întotdeauna despre om raportat la logica lui Dumnezeu; despre sfânt, erou, geniu și idiot; despre impostor; despre libertate și egalitate; despre cunoaștere și adevăr; despre democrație și liberalism; despre
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și am acceptat la prima ocazie de revanșă, căsătoria. Cum ea se prezenta , cu ipocrizie, sub unele aspecte bune, s-a făcut!” Hortensia Papadat-Bengescu a avut totdeauna sentimentul exact al propriei valori. Linia severă a profilului, gura făcută parcă să pronunțe sentințe definitive, nu pare să cunoască destinderea unui surâs. Un chip al cărui destin se citește ca într-o oglindă. Feminitatea la ea e mai degrabă de natură interioară, în orice caz controlată de o rațiune mereu trează. La Femeia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
uitat să-i vizităm pe cei dragi la sărbători sau nu am vrut, acest lucru îl deprind și copiii noștri și la fel o să procedeze și ei cu noi. Ajuți, vei fi ajutat.” Fiind încă prea devreme pentru a ne pronunța în legătură cu evoluțiile viitoare ale scrisului Svetlanei Iurcu, vom rămâne, deocamdată, la constatarea că ne aflăm în fața unei autoare care a reușit, utilizând mijloacele exprimării artistice, să dea culoare și viață chipurilor și evenimentelor surprinse, fixând în pagini de proză, bine
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cu sentimentele, ori «să iau în deșertă acest dar cu care ne-a înzestrat Dumnezeu: dragostea. Doresc să mă iei în serios pentru că eu însămi ți-am deschis poarta inimii mele cu încredere și bucurie ...” Profesorul R. nu îndrăznește să pronunțe cuvântul „iubire”, stăpânit de teama de a nu închide într-o „cutie sonoră” ceea ce trăiește cu ochii, cu degetele, cu buzele, cu inima, „dincoace” de amenințarea aproape materială a timpului care „fuge ireparabil” (vorba poetului!). De fapt, nu pare a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai frumos într-o zi ca asta. Ești într-o ureche? Tocmai la lac? Și de ce? Să pescuiesc... Am o poftă grozavă de un pește fript, așa cum știu eu, și mai vreau să prind și niște tritoni! Cuvîntul "tritoni" fusese pronunțat de Bărzăun ca și cum ar fi fost vorba de crocodili, ori de alte animale cu totul ieșite din comun. Ce să prinzi? se miră Virgil. Tritoni! silabisi cu glas flegmatic Bărzăunul, grozav de mîndru că Virgil, deși cu o clasă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu-i putea deloc suferi pe certăreți. Vorbea subțire și, cînd se grăbea ori cînd se enerva prea tare de ceva, gîngăvea destul de pronunțat. Acest fapt o făcuse pe Ilinca să-i scoată porecla de "Pîr-pîr-pîr", deoarece nu reușise să pronunțe dintr-o dată cuvîntul pîrleaz. Și, pentru că Nuțu nu se încumeta să lovească sau să insulte pe nimeni, porecla nu era folosită decît rareori, doar de Vlad. În ultima vreme, Vlad crescuse cît un prepeleac și se fălea grozav cu puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l învețe să conducă tractorul. Și aproape învățase. De ce se certase Vlad cu Virgil? Problema se pare că-i mult mai grea decît mi-am închipuit eu la început. Dar pînă n-o să aflu exact toate dedesubturile nu mă pot pronunța. Redau doar o parte din discuția lor care a avut loc exact a doua zi după sosirea Ilincăi: De ce-o faci pe căposul? l-a întrebat Virgil pe Vlad la un moment dat. Ce-ai vrut să demonstrezi aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
moment a-nceput necazul cel mare. Bărzăunul, care se afla în fruntea tuturor și luase pînă atunci 14 trînte și scăpase piciorul în mlaștină de 8 ori, se întoarse deodată către cei din spatele său și spuse doar atît: Dracul! Dar pronunță acest cuvînt cu o voce așa de cavernoasă și cu figura atît de înăcrită, încît și un ditamai Gulliver s-ar fi îngrozit de el. Lasă-l pe Bărzăun, că știe dumnealui să te scoată din minți! Toți care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Vlad cu niște priviri în care ardeau toate flăcările furiei. Nu ți-i rușine să vorbești așa? se răsti și Ilinca. Virgil și Nuțu, porniți și ei pe reproșuri sonore, rămaseră cu gurile căscate, fără să mai aibă timp să pronunțe măcar o vorbă. Bărzăunul nu mai spuse nimic, ci se dădu puțin la o parte și arătă cu degetul spre ceva negru, ca o bucată de catifea, ce zăcea într-un ochi de apă. Ce-i acolo? întrebă Ilinca dîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
glasurile total nedumerite. Nuțu se încordă tot, începu să mîrîie, făcu cîțiva pași înainte și ridică cu două degete arătarea aceea neagră, care putuse speria în asemenea hal pe toți membrii expediției. E un li-liliac, frate! reuși el să pronunțe, în sfîrșit, denumirea exactă a arătării și întinse animalul mort pe un trunchi de salcie. Toți se apropiară și priviră curioși și neîncrezători. Văzînd exact despre ce-i vorba, le trecu spaima imediat. Numai Vlad nu se apropie de liliac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i lăudă Bărzăunului talentul de povestitor, dar nu știu ce-i veni că-l întrebă dacă nu cumva scrie și el. Romane nu, răspunse Bărzăunul încurcat, dar foarte mîndru de o asemenea întrebare. Aș vrea să scriu... mai ales poezii... Și cînd pronunță cuvîntul "poezii", tot cerul se revărsă în ochii săi și începu să rîdă coborînd privirea în pămînt. Și-o imagină pe Ilinca citind o poezie scrisă de el și rămînînd mută de admirație. În fața unei asemenea perspective luă numaidecît hotărîrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aproape că nu-i veni să creadă cînd citi rîndurile respective. Auzi tu nerușinare! strigă el cît îl ținu gura, deși nu mai era nimeni în preajmă să-l audă. Cum de-și permite? Cîteva clipe mai tîrziu, însă, după ce pronunțase aceste cuvinte uitîndu-se la ilustrată ca la o ciupercă otrăvită, autobuzul se opri și din el coborî vesel Nuțu, urmat de bunică-sa, care bombănea tot timpul. Tomiță rămase perplex cînd îl zări. Nu-și putuse închipui că, deși plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
te-nvățăm noi minte să nu-ți mai calce piciorul pe-aici cît îi trăi!... Și mai ai tupeul să ridici laba asupra mea?... Bîlbîitule! Lui Nuțu puteai să-i spui orice, dar să nu-l faci bîlbîit. De cum Tomiță pronunță acest cuvînt, mai cumplit ca o bombă atomică, se înfioră din cap pînă-n picioare, de parcă ar fi căzut într-un cazan cu apă clocotită și se repezi la Tomiță ca un hultan. Dar nu reuși decît să-l fulgere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]