1,581 matches
-
doilea după împărat. 8. Copiii lui Israel au luat dintre frații lor două sute de mii de prinși de război, femei, fii și fiice, și le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria. 9. Acolo era un prooroc al Domnului, numit Oded. El a ieșit înaintea oștirii care se întorcea la Samaria, și le-a zis: "În mînia Sa împotriva lui Iuda i-a dat Domnul Dumnezeul părinților voștri în mîinile voastre; și voi i-ați ucis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
întregului Israel, căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea de tot și jertfa de ispășire. 25. A pus pe Leviți în Casa Domnului cu chimvale, alăute și arfe după rînduiala lui David, lui Gad, văzătorul împăratului, și proorocului Natan, căci astfel era porunca Domnului, dată prin proorocii Săi. 26. Leviții au luat loc cu instrumentele lui David, și preoții cu trîmbițele. 27. Ezechia a poruncit să aducă arderea de tot pe altar; și, în clipa cînd a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
se aducă arderea de tot și jertfa de ispășire. 25. A pus pe Leviți în Casa Domnului cu chimvale, alăute și arfe după rînduiala lui David, lui Gad, văzătorul împăratului, și proorocului Natan, căci astfel era porunca Domnului, dată prin proorocii Săi. 26. Leviții au luat loc cu instrumentele lui David, și preoții cu trîmbițele. 27. Ezechia a poruncit să aducă arderea de tot pe altar; și, în clipa cînd a început arderea de tot, a început și cîntarea Domnului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
au isprăvit de adus arderea de tot, împăratul și toți cei ce erau cu el, au îngenuncheat și s-au închinat. 30. Apoi împăratul Ezechia și căpeteniile au zis Leviților să laude pe Domnul cu cuvintele lui David și ale proorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie, și s-au plecat și s-au închinat. 31. Ezechia a luat atunci cuvîntul, și a zis: "Acum, după ce v-ați sfințit în slujba Domnului, apropiați-vă, aduceți dobitoacele pentru jertfă, și aduceți jertfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
arunce groaza și spaima în poporul din Ierusalim, care era pe zid, și să poată pune astfel stăpînire pe cetate. 19. Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pămîntului, care sunt lucrarea mîinilor omenești. 20. Împăratul Ezechia și proorocul Isaia, fiul lui Amoț, au început să se roage pentru lucrul acesta și au strigat către cer. 21. Atunci Domnul a trimis un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toți vitejii, domnitorii și căpeteniile. Și împăratul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
la el să întrebe de minunea care avusese loc în țară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce, pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui. 32. Celelalte fapte ale lui Ezechia, și faptele lui evlavioase, sunt scrise în vedenia proorocului Isaia, fiul lui Amoț, în cartea împăraților lui Iuda și Israel. 33. Ezechia a adormit cu părinții săi, și l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda și locuitorii Ierusalimului i-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
de mulțumire și de laudă, și a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. 17. Poporul jertfea tot pe înălțimi, dar numai Domnului Dumnezeului său. 18. Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui, și cuvintele proorocilor, care i-au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, sunt scrise în faptele împăraților lui Israel. 19. Rugăciunea lui și felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele și nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălțimi și a înălțat idoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia. 17. Copiii lui Israel, care se aflau acolo, au prăznuit Paștele în acel timp și sărbătoarea azimilor șapte zile. 18. Nici o sărbătoare a Paștelor nu mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele proorocului Samuel. Nici unul din împărații lui Israel nu mai prăznuise Paște ca cele pe care le-au prăznuit Iosia, preoții și Leviții, tot Iuda și Israelul care se aflau acolo și locuitorii Ierusalimului. 19. În al optsprezecelea an al domniei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Ierusalim pe Zedechia, fratele lui Ioiachin. 11. Zedechia avea douăzeci și unu de ani cînd a ajuns împărat, și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. 12. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său; și nu s-a smerit înaintea proorocului Ieremia, care-i vorbea din partea Domnului. 13. S-a răsculat chiar împotriva împăratului Nebucadnețar care-l pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Și-a înțepenit grumazul și și-a învîrtoșat inima pînă acolo încît nu s-a întors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
lor, a dat din vreme trimișilor Săi însărcinarea să-i înștiințeze, căci voia să cruțe pe poporul Său și locașul Său. 16. Dar ei și-au bătut joc de trimișii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, și au rîs de proorocii Lui, pînă cînd mînia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac. 17. Atunci Domnul a făcut să se suie împotriva lor împăratul Haldeilor, și a ucis cu sabia pe tinerii lor în casa locașului lor cel sfînt. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
în vis: "Știu și Eu că ai lucrat cu inima curată: de aceea te-am și ferit să păcătuiești împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea. 7. Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este prooroc, se va ruga pentru tine, și vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să știi că vei muri negreșit, tu și tot ce-i al tău." 8. Abimelec s-a sculat dis de dimineață, a chemat pe toți slujitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
porunca adresată protopărinților, Dumnezeu nu a voit să oprească cîtuși de puțin cunoașterea, ci sfîșierea omului prin oscilația între suflet și trup, între bine și rău, între adevăr și minciună. Acest amestec generează o stare atît de confuză încît după cum proorocul observă "i se spune răului bine și binelui rău" [Isaia, 5:20]. În nevoia de recuperare a valorilor, de regăsire a unității cu cerul, se ascunde expresia cea mai profundă a nevoii de întoarcere a păcătosului (mincinosului) la locul păcatului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
referențial în corpul textului. Prin ea, pamfletarul execută, din interiorul povestirii hiperbolice, o mișcare de întoarcere în realitatea evenimențială. Strategia de fictivizare apare ca indice intertextual în pamfletul polemic: "La neamul românesc viețuiau alături doi profeți, apostolul Iorga și Cuza proorocul", iar acuza tranșantă are rolul de a reconecta lectorul la realitatea subiectiv asumată a polemistului: "Paginile Neamului Românesc erau o josnică insultă și constituiesc până astăzi cel mai mare monument de incultură sufletească, de analfabetism și demagogie. Școală naționalistă antisemită
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Și cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: «Ce faci tu aici, Ilie?» / Ela răspuns: «Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oștirilor; căci copiii lui Israelau părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale, și au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, și caută să-mi ia viața!» / Dom nul i-a zis: «Ieși, și stai pe munte înaintea Domnului!» Și iată că Domnula trecut pe lângă peșteră. Și înaintea Domnului a trecut un vânt tare și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
care învață ceea ce este în contradicție cu învățătura ortodoxă etc. Falșii învățători au fost numiți eretici de către Sfinții Părinți ai Bisericii sau cu diverse nume precum slujitori ai Satanei, lupi, stricători, păgâni și potrivnici, vrăjmași, vicleni, hulitori, fățarnici, furi, tâlhari, prooroci mincinoși, dascăli mincinoși și povățuitori orbi și înșelători, vicleni, antihriști, învrăjbitori, fiii celui viclean, fără de Dumnezeu, luptători de duh ș.a.m.d., astfel încât, cuvântul eretic a avut o asociere negativă încă de la început. Prezentul volum se dorește a fi și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nu-i numai văduvă, ci și săracă. Gândește-te că slujitorul lui Dumnezeu n-a grăit așa. Avea încredere în Stăpânul lui, Care face cu putință cele cu neputință”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Petru Apostolul și Ilie Proorocul, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 552) „Căci zice marele Vasile: Cel ce vrea să aibă întru sine această credință mare nu trebuie să-și mai facă nicidecum vreo grijă despre viața
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
îndoiala și grija și s-au botezat (s-au scufundat) cu totul întregi în beția dumnezeiască a credinței, a nădejdei și a iubirii față de Dumnezeu și s-au schimbat cu schimbarea mai înaltă și fericită a dreptei Celui Preaînalt, după proorocul David (Ps. 76, 10)”. (Calist și Ignatie Xanthopol, Metoda sau Cele 100 capete, cap. 16b, în Filocalia..., vol. VIII, p. 45-46) „Despre credința dintâi, nu-i acum timpul potrivit să vorbim pe larg. Dar e foarte potrivit să vorbim despre
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
tare dă o statornicie și o liniștire de grijile care chinuiesc pe om. Cu atât mai mult credința din experiența unirii cu Dumnezeu, izvor a toată puterea și a vieții fără știrbiri. (n.s. 48, p. 45) footnote>. De aceea zice proorocul David: Crezut-am, de aceea am grăit (Ps. 115, 1). Iar Marele Apostol Pavel zice: Credința este temelia celor nădăjduite, dovada lucrurilor nevăzute (Evr. 11,1); și: Dreptul din credință va fi viu (Rom. 1, 17) ș.a. Însuși Mântuitorul zice
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lărgimi. (n.s. 331, p. 307) footnote>“. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, cartea a noua, în PSB, vol. 38, p. 307) „Căci credinței îi urmează, în mod cuvenit, și putința de-a înțelege. Aceasta o spune și proorocul Isaia: De nu veți crede, nici nu veți înțelege (Is. 7, 9)<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: ... Credința omului e necesară mai ales pentru a admite că va trăi în veci. Ea e tot atât de necesară și pentru a admite existența lui
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
viața veșnică a persoanei umane, totul ar fi fără sens, lipsit de logică. Totul ar fi într-un întuneric în care nu s-ar vedea nimic, fără credința în Dumnezeu și în veșnicia omului totul ar fi neînțeles, cum zice proorocul Isaia. (n.s. 737, p. 407 footnote>. Deci trebuia să fie înrădăcinată întâi în ei credința, ca să introducă apoi în ei înțelegerea celor pe care nu le cunosc, și să nu se caute mai întâi cercetare<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: De
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
admite un așa-zis dumnezeu ca esență a naturii. O cunoaștere care nu realizează o comuniune cu un Dumnezeu personal, mai presus de natură, nu e credință. (n.s. 1914, p. 1015) footnote>. Cunoașterea este deci prin credință. Va mărturisi aceasta proorocul Isaia: Dacă nu veți crede, nu veți înțelege (Is. 7, 9). Iar că o cunoaștere care constă dintr-o simplă teorie e declarată de scrierile Sfinților (de Scripturi) nefolositoare, poți înțelege și din următoarele. A spus unul dintre Sfinții ucenici
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
puterea tainei și aduce împărtășirea de binecuvântarea tainică, prin care ne unim cu Cuvântul viu și de viațăfăcător”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a Unsprezecea, cap. 5, în PSB, vol. 41, p. 1015) „De fapt, Proorocul Isaia zicea către unii: De nu veți crede, nici nu veți înțelege (Is. 7, 9) <footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Se exprimă raportul dintre credință și înțelegere. Nu din înțelegere vine credința, cI In. vers. Credința deschide orizonturile de taină ale
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nimic minții care le știe pe toate. De aceea a și spus: Cine este acesta care-și ascunde de Mine sfatul și-și ține cuvintele în inimă, și socotește să le ascundă de Mine? (Iov 38, 2); și iarăși prin proorocul Isaia: Eu sunt Dumnezeu și nu este altul afară de Mine. Vestesc mai înainte cele din urmă, înainte de a se face și s-au și făcut (Is. 45, 18-22). Drept aceea, judecând drept, ar fi nebunie totală și ne-am socoti
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
p. 227) „... Vom socoti necredința drept ultima boală și mai mare ca orice rău”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a treia, cap. IV, în PSB, vol. 41, p. 320) „Amintește-ți-L spunând către fericitul prooroc Isaia: Du-te și spune poporului acestuia: Cu auzul ați auzit și n-ați înțeles și privind priviți, dar nu vedeți. Căci s-a îngroșat inima poporului acestuia (Is. 6, 9-10). Sau oare Cuvântul adevărat nu Se va arăta și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
vindece această slăbiciune? Oare n-a făcut el făptura întreagă, care învață pe om și-i arată puterea și iubirea de oameni a lui Dumnezeu? Cerurile, zice, spun slava lui Dumnezeu (Ps., 18, 2). Oare nu a trimis și pe prooroci? Nu i-a cinstit? Nu a făcut cu dânșii minuni? Nu le-a dat lege scrisă și lege firească? Nu a trimis și pe Fiul Său? Nu le-a trimis și pe apostoli? Nu a făcut cu dânșii semne? Nu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]