480,341 matches
-
plastic, acel amestec elementar de grafie și ton, maculează fertil puritatea golului, aproximează tresee, își imprimă o anumită dinamică și devine, prin chiar aceste secvențe, un agent al întemeierii, al Creației celei dintîi. Punctul dinamic devine linie, linia își determină propriile-i morfologii, iar acestea, prin forța unei sintaxe lăuntrice, proliferează în spațiul unei ordini infailibile. în punctul de convergență al acestei vocații întemeietoare, al acestui tardiv reflex demiurgic, cu o spaimă adîncă de gol, se naște pictura lui Boca pe
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
neoliticului. Sau, altfel spus, care transferă în pragul mileniului trei vitalitatea nealterabilă a unei viziuni despre sine pe care omul și-a construit-o încă din zorii existenței sale. Fără nimic artificial sau documentarist, această pictură care se sprijină pe propria sa memorie difuză este spațiul ideal pentru experimentarea celor mai complexe și mai rafinate probleme de limbaj. Aparent figurativă, pentru că ea se sprijină pe un set de semne ușor de recunoscut, acestă imagine, fără conținut psihologic și fără nici un referent
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentală, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie Boca este un singuratic, pînă la urmă, în pictura noastră de astăzi. Așa cum un singuratic este chiar în propria sa pictură, pentru că pluridimensionalitatea lumii pe care a construit-o pînă acum îi lasă tot mai puțin spațiu neocupat și, probabil, tot mai puține opțiuni. Boca este artistul care și-a pierdut, în timp, prerogativele de stăpîn și a devenit
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
-o pînă acum îi lasă tot mai puțin spațiu neocupat și, probabil, tot mai puține opțiuni. Boca este artistul care și-a pierdut, în timp, prerogativele de stăpîn și a devenit, încetul cu încetul, un instrument miraculos (și captiv) al propriei sale creații.
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
exercițiu cultural. Dar orice fapt cultural e legat de durată. Jean Paul credea că o trăsătură umană care nu e comică în sine devine astfel după un decalaj temporal. Deoarece, explică autorul german, nimeni nu s-ar putea amuza de propriile-i acțiuni decît după cel puțin o oră de la producerea lor, cînd s-a detașat prin configurarea altui eu ce ar putea relativiza comportamentul precedentului... Cu asemenea gînduri am însoțit lectura ultimului volum de versuri al lui Ion Stratan, intitulat
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
de descărnare a eului de vanități, de denudare a sa printr-o aparentă apostazie, care, prin mecanismul parodierii parodiei, sugerează o cale de purificare... Ajunsă la apogeu, parodia face stînga împrejur. Acea "ironie radicală", în care Ihab Hasan vedea "dezumanizarea" proprie creației postmoderniste, își dezvăluie resursele unei complexități apte a revalorifica tradiția abhorată (de facto însușită pînă la saturație, asimilată în subtext pentru a fi folosită în structurarea deschisă spre infinit a unor noi plăsmuiri poetice). "Biblioteca" lui Ion Stratan nu
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
artei dau cel dintâi impuls al cunoașterii de sine și științele umaniste tind să se articuleze pe interpretarea ei, bineînțeles cu problematici, metode, canoane specifice. Or, o astfel de interpretare deocamdată nu există. Istoria literară încă nu și-a descoperit propriul mod de a interoga conținuturile operei de rezistență. Nu s-a înțeles încă, în cuvintele literaturii, în ce a constat subversivitatea și ce rost a avut, nu există o noțiune clară despre "rezistența prin cultură" (sunt mulți care îi neagă
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
simbol al partidului comunist. Dar să revin la Augustin Buzura și să spun măcar atât, că singurul monopol pe care l-a avut în bătălia cu cenzura, singurul monopol pe care îl poate avea un mare scriitor e monopolul asupra propriei formule auctoriale. Nu voi intra aici în detalii, dar subversivitatea romanelor sale înseamnă cu totul altceva decât similitudini aleatorii, înseamnă o întreagă cazuistică a "morții psihice", a reducerii omului la nucleotidă. Adică tocmai critica șopârlei, în niște structuri de roman
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
mărturisirea din jurnal s-ar putea să facă uz, într-o oarecare măsură, de această strategie). Dovadă că literatura a fost tot timpul acel "cifru" mult căutat de curioși. Și era firesc să fie așa. Doar ea permite răsucirea în jurul propriului ax și producerea de mesaj la un grad atât de ridicat de ambiguitate, incifrând în divagație gratuită problema etică și politică a dreptului individului la viața privată: dreptul de a mânca cu poftă atunci când te așezi la masă, dreptul de
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
de mesaj la un grad atât de ridicat de ambiguitate, incifrând în divagație gratuită problema etică și politică a dreptului individului la viața privată: dreptul de a mânca cu poftă atunci când te așezi la masă, dreptul de a visa la propriul viitor, mobilat cu lucruri care să-ți aparțină, eventual un iepure sau câteva ace cu gămălie pe post de albine, dreptul la universul interior, la nervii personali, dreptul de a încredința un secret celui mai bun prieten și de a
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
și semnificarea triadică, la fel de adâncă precum diferența dintre două specii. Revoltat împotriva platitudinilor, Tudor crede că și cei care o cultivă sunt tot autori, ca și el, indivizi dotați cu însușirea de a judeca, fie și prost, dar pe cont propriu: "Oameni ca dumneata fac ziarele imposibile, pentru că plecați de la ideea că totul trebuie să fie plat. Bateți terenul cu piciorul plat, fugăriți iepuri legați cu sfoară de copaci artificiali, cu frunze de ceară". De răspuns, nu îi răspunde omul, ci
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
lui Eugen Simion asupra raportului dintre document și artă, dintre document și anecdotă, dintre ficțiune și proba documentară, până a ajunge la vocea încărcată de îndemnuri a lui G. Călinescu însuși, orientându-l pe mai tânărul său confrate în sistematizarea propriilor sale "strategii". Eugen Simion numără șase. Și toate șase confirmă și pun în lumină stilul fundamental al biografiei, enunțat în Postfața ediției din 1938: "Nimic fictiv n-a intrat în țesătura acestei cărți și dacă ceva poate avea aerul unei
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
născut, propunându-i parcă instinctiv, revelatoriu, nuanțele adecvate În comunicarea așteptată. Noi vedem aici atât Înzestrare genetică, precum și cultivarea meticuloasă, trudnică a gândului despărțitor pentru a obține finalități de prestigiu. Pe Omul ca atare, ce și-a luat În stăpânire propriu-i destin, ca pe o zestre, unică. Numai ideile și cuvintele pot s-o aprecieze ca fiind distributivă. Orice ingerință, de orice natură, cu atât mai mult, politică, n-are atribute de supraveghere ori de calificare. De rapt, nici atât! Iată
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
independent de percepția umană [...] Sacrul se referă la o structură a conștiinței umane, la o relație cu realul și nu realul Însuși [...] Unica proprietate intrinsecă necesară pe care trebuie să o posede un obiect pentru a fi sacralizat este existența, propria sa calitate de obiect. Sacrul este În percepția obiectului și nu În obiectul Însuși”. Iată aici relevată o teorie modernă a comunicării, În care importanța receptorului este definitorie. Numai orizontul științific și aperceptiv al receptorului depune mărturie calificată despre importanța
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
familiarele imagini - a inginerului textilist școlit în Franța, evreu maghiar și comunist în ilegalitate, a studentului ungur căminist interesat de calitatea învățămîntului și implicat în activitățile comunității sale etnice, a muncitorului român ajuns pensionar pe cale de a fi scos din propria casă de către fiul adoptiv. Unii dintre cei chestionați sînt de-a dreptul remarcabili - prin legăturile lor de familie (Maria Mandrea e nepoata lui Bălcescu - are 100 de ani la momentul întîlnirii cu Zoltán Rostás, Elisabeta Goga e nepoata lui Odobescu
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
ar lua critica literară, ea trebuie făcută cu desăvîrșită bună credință și cu indiscutabilă competență. Asemenea opinie atrage după sine lămurirea noțiunilor literare de istorie și critică. Am văzut cum autorul monografiei Opera lui Mihai Eminescu nu pregetă să modifice propriile texte, să verifice manuscrisele, chiar și cele editate, eliminînd "multe inexactități", să cerceteze mereu, dar să și recunoască meritele cercetărilor anterioare: "O altă redacțiune dintre ms. lui I. Negruzzi mi-a fost arătată de C. Botez." Materialul informativ este topit
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
că acestea "se mai folosesc astăzi numai în stilul solemn". între timp au apărut desigur alte fapte și alte interpretări, mai nuanțate. Faptul că situația actuală presupune preferințe clare, asimetrii și dezechilibre, pe care le poate constata orice vorbitor din propria practică a limbii, devine verificabil și cu ajutorul sistemelor de căutare în Internet. Raportul de uz dintre dumneasa și dumnealui se dovedește astfel a fi în perfect acord cu intuiția lingvistică: la o simplă căutare în rețea (cu Google), primei forme
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
face ca totul să pară cenușiu? La fel faci tu cu limba engleză. De câte ori deschizi gura o transformi în ceva tern și fără culoare". Această capacitate a lui Clegg de a "ucide" cuvintele (tot ca pe niște lepidoptere colecționate pentru propria plăcere), ca și încercarea Mirandei de a le face să evolueze spre viața veșnică a spiritualizării fac din traducerea acestui volum o încercare aproape la fel de imposibilă ca și aceea a traducerii de poezie. Cu atât mai mult, talentul doamnei Mariana
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
cunoscute celor care au trăit în comunism: "Mulți țărani sași au trebuit să-și cedeze gospodăriile unor venetici și să se mute, unii dintre ei, în colibele țiganilor. Alții au fost foarte bucuroși să poată păstra o singură cameră în propria gospodărie. Nici meșteșugarilor și micilor negustori nu le-a mers mai bine în acest an catastrofal 1945; majoritatea și-au pierdut baza materială de existență. Reforma monetară a topit și ultimele economii. Problema cetățeniei etnicilor germani a rămas o perioadă
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
spune, ultima pasiune a lui Paul Zarifopol. Toate trecuseră prin vremuri grele cu vitejie grațioasă. Din cuvîntul de adio, rostit de Alecu Paleologu, aflam că doamna Logadi, vreme de vreun an, cît îi fusese arestat soțul, dormise pe jos în propria ei casă, în semn de solidaritate cu soarta deținutului: "Măcar atît pot să fac" răspundea ea tuturor celor ce-o sfătuiau să renunțe la gest. O poveste din epocă, spunea că și ea fusese chemată într-o zi la interogatoriu
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
după expresia autorului - "întru-chipare și în-chipuire". Paradigmatic în acest sens este capitolul despre Marcel Proust, care, dacă spațiul ne-ar permite, ar trebui citat în întregime. Este punctul în care autorul nu se sfiește a ni se înfățișa copleșit de propriile amintiri, după liberul joc al asocialțiilor mentale, în cea mai bună tradiție proustiană, dar și a memorialisticii de înaltă clasă (episodul întîlnirii cu Radu Cioculescu, tălmăcitorul în românește al lui Proust, în închisoarea de la Pitești este cu adevărat memorabil), nu
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
în românește al lui Proust, în închisoarea de la Pitești este cu adevărat memorabil), nu-și cenzurează izbucnirile sentimentale și nici "nodul acela, perfect necritic", pe care îl simte uneori sufocîndu-l. Recitirea Căutării timpului pierdut îi prilejuiește, așadar, eseistului confruntarea cu propriile amintiri, cu propriile fantasme, incursiunea în spațiul nespațial, misterios și imperativ al ficțiunii lui Marcel Proust echivalează cu regăsirea, modificată, a istoriei reale, a propriei biografii, a momentului (spectralizat), cînd s-a produs întîia dată întîlnirea cu cartea de care
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
lui Proust, în închisoarea de la Pitești este cu adevărat memorabil), nu-și cenzurează izbucnirile sentimentale și nici "nodul acela, perfect necritic", pe care îl simte uneori sufocîndu-l. Recitirea Căutării timpului pierdut îi prilejuiește, așadar, eseistului confruntarea cu propriile amintiri, cu propriile fantasme, incursiunea în spațiul nespațial, misterios și imperativ al ficțiunii lui Marcel Proust echivalează cu regăsirea, modificată, a istoriei reale, a propriei biografii, a momentului (spectralizat), cînd s-a produs întîia dată întîlnirea cu cartea de care a rămas, cumva
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
care îl simte uneori sufocîndu-l. Recitirea Căutării timpului pierdut îi prilejuiește, așadar, eseistului confruntarea cu propriile amintiri, cu propriile fantasme, incursiunea în spațiul nespațial, misterios și imperativ al ficțiunii lui Marcel Proust echivalează cu regăsirea, modificată, a istoriei reale, a propriei biografii, a momentului (spectralizat), cînd s-a produs întîia dată întîlnirea cu cartea de care a rămas, cumva, îndrăgostit: " Ca și zăpada de pe o carte a lui Bergotte pe care micul Marcel a citit-o într-o zi de iarnă
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
astfel stricată spărgea irișii cenușii în milioane de cioburi, care se ordonau imediat într-un caleidoscop dumnezeiesc, schimbându-și culoarea la fiecare miime de secundă." Lui Radu Preda îi trebuie pur și simplu curaj în proză pentru a-și configura propriul univers a cărui expresie pare să fie bună. Sunt, în marea lor majoritate, texte valabile, cu excepția câtorva, (Roata de rezervă, Complementaritate), simpluțe, fără adâncime. Celelalte manifestă o evidentă predilecție spre genul parabolă, uneori cu reușite reale (Spiritul de hoardă, o
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]