2,300 matches
-
funcționării sau a cunoașterii etc. În el sunt investite toată atenția părinților, a familiei, a societății. Copilul din vis este probabil ecoul copilului care a fost cel ce visează. El îl invită să își regăsească sufletul din copilărie, puritatea și prospețimea originare. Dar dezvăluie și vulnerabilitatea față de atacuri, datorate, în parte, și naivității sale. Nu este suficient de călit. Adolescentul reprezintă puntea dintre copil și adult. Semnifică parțial aceleași lucruri ca și copilul: dinamism, trezire, descoperire, dar asociate cu pierderea inocenței
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
opacă, o beznă să-ți bagi degetele în ochi”. Contează foarte mult în decizia noastră contextul semantic, stilul personal, intenția și scopul propus. Controlând textul după toate normele gramaticale și semantice în uz, riscăm să pierdem un lucru deosebit de important: prospețimea și forța evocării, puterea de a convinge. 2.3. Credibilitatea. „Avea patru mâini, nu două” Luată în sine, orice afirmație este credibilă. Totul depinde până la urmă de context. Nu putem deci aprecia afirmația: „Avea patru mâini” ca fiind lipsită de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
coerentă a scriiturii de presă. Chiar și în aceste condiții, tânărul ziarist simte nevoia unei înțelegeri minime a mecanismelor constitutive ale unui articol. Greșesc cei care spun: „Scriu așa cum îmi vine. Dacă mă gândesc prea mult la teorie, îmi pierd prospețimea”. Mizând exclusiv pe inspirație și talent, riscăm să deschidem larg porțile amatorismului, a scălâmbăielilor cu pretenții de originalitate. Mult mai precaut este să ne gândim înainte la ceea ce vom scrie, să punem în ordine pașii pe care îi avem de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
regulilor, nu cumva îngrădim personalitatea ziaristului și îl transformăm într-un simplu funcționar al scrisului? Tot secretul unui text reușit stă în echilibru și dreaptă măsură. Stă în disciplina conținută a scrisului. Dincolo de exigențe, cititorul trebuie să regăsească o anume prospețime a textului, eleganța, expresivitatea și, implicit, puterea lui de convingere. De multe ori, ziaristul este obligat (conștient sau nu) să încalce reguli și datini jurnalistice. Important este să o facă în deplină cunoștință de cauză și să nu se lase
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
așa cum sunt ele. Acest lucru implică: mărcile discursului (eu vs tu), ale prezentului (spune, declară, șoptește) și referirile la locul în care se vorbește. Citatul și dialogul au calitatea de a oferi textului un plus de dinamism și credibilitate, de prospețime și realism. Folosit inabil sau în exces, stilul direct duce la artificiu, la monotonie și la o nedorită teatralizare a relatării, obligând ziaristul la precizări greoaie (a precizat, ne-a spus, ne-a declarat etc.), la găsirea unor elemente de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
contactul direct (tête à tête). Cu persoana în față, altfel ne vin ideile, altfel reținem ticurile verbale, gestica etc. Interviul cu întrebări separate. Nu îl recomandăm din foarte multe motive. În primul rând, din acest interviu va dispărea spontaneitatea și prospețimea. Apoi, fatalmente, se va simți pasivitatea ziaristului, lipsa lui de reacție etc. Totuși, în viață nu facem doar ceea ce ne place. Prin urmare, sunt situații când vom accepta și această formă de intervievare: cazul unei mari personalități, de pildă. În
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
neapărat de sfaturi, ci de ajutor. Depășind ezitările începutului, tânărul trebuie să trăiască singur, pe picioarele lui - să caute subiecte, să scrie, să se supună feluritelor constrângeri stilistice și tematice proprii ziarului la care lucrează, dar fără a-și pierde prospețimea și personalitatea inconfundabilă a scrisului său. În jurnalism nu poți fi decât ceea ce scrii: dinamic, sobru, inteligent, sentimental, ironic, agresiv, căutând neliniștit adevărul și având mereu conștiința a ceea ce faci. Restul e poveste, un simplu mit care bântuie nepermis de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
vagă melancolie. Semnele neantului irump din când în când (Norii, Ușile de taină), menținând tensiunea. Nici motivul creației nu este abandonat, cântul - din fluier sau orfic - fiind și el o „nepieritoare efemeridă”, a cărei condiție e harul venit din cer. Prospețimea percepțiilor, interpretarea inedită dau o anume relevanță imaginilor. În Sonatele tăcerii, motivele revin într-un registru mai dramatic. E cercetat tot mai mult spațiul amintirii, iar poezia devine acum rodul „tăcerii unui gând”. Și placheta Intransigența pietrelor cuprinde aceleași teme
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
al dorinței de repaos, cu vechi rădăcini în poezia românească, de la Eminescu la Blaga și mai departe, își leapădă crusta de temă literară, se îmbogățește cu o varietate de sensuri, adesea divergente, își regenerează substraturile și redobândește o nouă, surprinzătoare prospețime la Ana Blandiana. Numeroase titluri alese din ultimul ei volum pot figura în orice antologie a acestei teme atât de fertile pentru meditația lirică de totdeauna. Din perspectiva ei, polaritatea viață-moarte, terestru-spiritual capătă un relief memorabil. Particularitatea acestei rostiri este
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
Prozaic și arid, retoric și melodramatic, discursul său liric pare câteodată de-a dreptul ilar, cu tot fondul grav. Este un lirism discursiv și conceptualizat, handicapat de dificultuoasa transpunere a ideilor abstracte în limbaj poetic. De aceea poate părea surprinzătoare prospețimea inspirației din poemele închinate naturii. Aici răzbate, pentru prima oară, interesul pentru mitologia dacă. Înstrunându-și lira pentru a cânta „iobagul ș-a lui lanțuri de aramă” (după caracterizarea eminesciană din Epigonii), bardul se lasă tot mai incitat de tematica
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
Dintre piese, Ultimul sacrificiu ambiționa să dea „o felie de viață”, dar alunecă adesea în dramă bulevardieră. În schimb, Îndrăgostiții!, un act în versuri, are o anumită tensiune, la care se adaugă verva marivaudescă a replicilor și un aer de prospețime adolescentină. Poemul dramatic Mircea, evocând moartea fiului Reginei Maria și refugiul în Moldova, suferă de grandilocvență. SCRIERI: Arta și școala dramatică, București, 1901; Epigrame, pref. Dr. Urechiă, f.l., 1913; Mircea, Iași, 1918. Repere bibliografice: Viața și opera unui om, f.l.
BRAIESKU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
și Filosofie la Universitatea din București (1931-1934). Debutează în presă la vârsta de paisprezece ani, în „Bilete de papagal”, cu o poezie intitulată chiar 14 ani. Editorial, debutează cu volumul de poezii Țara fetelor (1937), care aduce o notă de prospețime tinerească în lirica momentului și, în același timp, accente caracteristice pentru filonul ulterior al poeziei feminine de la noi. Doi ani mai târziu, publică un volum de traduceri din Rilke (Poeme, 1939). Urmează un deceniu de implicare politică și socială (B.
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
1970, Vin soldații și alte piese, pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Tot în 1970 îi apare și primul volum de poezii, Șodron, apreciat de prefațatorul său, Eugen Schileru, pentru luciditatea cu care poetul descoperă „imperfecțiunile vieții”, dar și pentru „prospețimea” și „cuceritoarea puritate” a versurilor. Relevabile sunt, încă de la acest volum, umorul și autoironia care caracterizează întreaga operă a lui A., capacitatea de a se distanța de sine însuși, „niciodată concesiv”. Reprezentative pentru spiritul protestatar al poetului sunt Poemele retorice
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
în 1933 (cu un ciclu de poezii transpuse în germană de tatăl său), și în volum cu Poemele poetului tânăr (1935), care primește Premiul Fundațiilor Regale și Premiul Societății Scriitorilor Români. Poemele poetului tânăr se remarcă prin ingenuitate și prin prospețimea plină de vitalitate a percepției. Poetul trăiește miracolul unei existențe plenare, cosmicizate prin intermediul scrisului. Transformat în zeu ce colindă, cu „flautul de azur pe umăr” (Relieful poetului), printr-un univers armonios, poetul se regăsește și se contopește cu acesta, într-
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
roman, gest care trebuie să-l salveze din semiconștiența, confuzia mentală și abulia în care se scufunda. Procesul e configurat în detaliu, fraza lui B., mlădioasă, elegantă, putând exprima subtilități îndeobște dificil de surprins. Prin aceste calități, romanul își păstrează prospețimea, el fiind, de altfel, reeditat în 1991. Prozele publicate în 1970, Exerciții, relevă aceleași însușiri de observator al lumii exterioare și interioare, având totuși un pronunțat caracter de încercări nefinisate. Excepție face cea mai amplă dintre ele, care propune o
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
confluența anacreontismului cu clasicismul și preromantismul, versurile nu suferă de monotonie tematică. Stihuitorul este un epicureu, celebrând plăcerile vinului și ale amorului. Erotica lui, pastorală sau senzuală, jubilantă sau lacrimogenă, se împletește cu poezia naturii. De o anume grație și prospețime, fragmentul din epitalamul biblic Cântarea Cântărilor, transpus prin intermediul unei versiuni franceze, rămâne cea mai izbutită versificare a lui C., deloc străină de metrica și limba poeziei populare. Vâna scriitorului este însă mai ales una satirică. Din stihurile lui cu o
CANTACUZINO-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
mod evident, tributare unor influențe de lectură. Se recunosc tipare și cadențe coșbuciene, multiple ecouri din Eminescu, dar, oricât de frapante ar fi ele, s-a observat, chiar atunci, că motive, teme și rezonanțe consacrate dobândesc la C. o anume prospețime neașteptată, ce-și are sursa în autenticitatea trăirii. C. are o veritabilă sensibilitate pentru natură, ceea ce a făcut să fie comparată cu D. Anghel, dar acesta, la rându-i, pare feminin, lilial, estet, față de poetica senzuală, directă, aproape aspră, a
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
vadă că - pe lângă ploaia de pledoarii și discursuri în cea mai mare parte insipide, pe lângă elegiile siropoase și litaniile nesfârșite de epopei banale, născute din imitații și reminiscențe vergiliene, cu care vor fi delectați - scrisul Livillei este de o mare prospețime și sinceritate. L-a mișcat până și pe Augustus, oricât e el de tradiționalist și antifeminist. S-a încruntat la început, dar a plâns la sfârșit. După care a cerut oficial ca decurionii să-i aleagă dintre ei pe cei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai tinere, e cam ciudat. Și domnul Takanori se apropie de vârsta de patruzeci de ani, însă încă are alura unui adolescent. Nu pare să fi îmbătrânit deloc. Probabil e o muncă în care nu reziști dacă nu-ți păstrezi prospețimea - apoi și înfățișarea. Are o voce calmă și blândă. Pe chip îi e întotdeauna întipărit un zâmbet plăcut (normal că nu a zâmbit mereu, însă asta e imaginea cu care rămâi). Când a auzit anunțul din metrou la stația Tsukiji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rochie de voal rose cu buline negre. Prea de aproape n-am cunoscut-o, dar am păstrat o impresie de primăvară și o revedeam acum galbenă, ofilită, pământie, neglijentă în îmbrăcăminte, cu carnea ce nu mai păstrase nici o urmă de prospețime. Iar în vorbe, exagerând acum un accent țărănesc, pe care nu l-ar fi arătat pentru nimic în lume la Dijon, unde voise să fie cât mai exact franțuzoaică. Își luase acest accent poate fiindcă așa se transformase gustul ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
decât un capriciu de femeie. Dar, după ce am plecat, a devenit foarte încurcat. Nu cunoștea decât locul acela, nu mai știa unde să mă ducă. Este foarte timid - timiditatea la astfel de oameni apare grotescă, nu mai păstrează nimic din prospețimea ei - cu toate laudele lui și povestirile prin care pretinde că a făcut toate poznele din lume. (Ioana arătând că-i cunoaște caracterul și sugerîndu-mi intimitatea lor!) Mă ducea pe o mulțime de străzi necunoscute, pretinzând că cunoaște o adresă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mamei mele părul?"20 Deși aceste cuvinte au fost rostite acum mai puțin de o sută de ani, ele sânt cu mult mai vechi. Emoția pe care o simțim ascultîndu-le vine din faptul că ele ne dezvăluie ceva, cu o prospețime și o spontaneitate fără pereche, și anume imaginea primordială a Pămîntului-Mamă. Această imagine se întîlnește peste tot, sub forme și în variante nenumărate. Este binecunoscuta Terra Mater sau Tellus Mater din religiile mediteraneene, care dă naștere tuturor ființelor. Voi cânta
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de luptă. Integralismul își făcea încet loc, amenințând să cucerească în câțiva ani forțele vii ale națiunii. Sardinha nu urmărea atât convingerea vechilor monarhiști, politicianizați, cât convertirea tinerelor generații, care crescuseră în ideologia republicană și democratică dar aveau încă destulă prospețime ca să intuiască și să realizeze o revoluție. Antiparlamentarist prin structură, acceptă mandatul de deputat ca să-și poată continua de la tribuna Camerei acțiunea naționalist-revoluționară. Dar nu obosește să afirme că noua monarhie va fi corporatistă, - ori nu va fi de loc.
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
era impunătoare. Chipul său prelung, palid, Încadrat cu o barbă neverosimil de lungă și subțire, aproape transparentă, care-i crescuse parcă peste noapte, făcându-l să semene de la depărtare cu un sfânt desprins din icoane, precum și ochii Încercănați contrastau cu prospețimea aerului dimineții. Gălăgia pe care o făceau orătăniile În ogradă nu părea să-l deranjeze În nici un fel. Fața lui albă exprima o detașare absolută de tot ce se petrecea În preajma sa. Oaspetele părea pregătit de un drum lung. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îți spunea că faptele individuale erau pline de mesaje și Înțelesuri, dar nu puteai fi sigur ce Însemna mesajul. Ea dorea o boltă de verdeață În camera ei de zi, o perdea de frunze lucitoare, flori, o grădină, binecuvântări de prospețime și frumusețe - ceva să ia de suflet ca femeia germinatoare, matriarha bazinelor și a grădinilor. Omenirea, Înnebunită după simboluri, Încercând să rostească ce ea Însăși nu știa. Până una alta, cotoarele de pană chelite răsfirânde În evantai: nu purpuriu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]