3,076 matches
-
coordonator), La Culture, otage du développement?, Paris, L’Harmattan. — (1996), Le Développement. Histoire d’une croyance occidentale, Paris, Presses de la FNSP. STIGLITZ Joseph (2002), La Grande Désillusion, trad. fr., Paris, Fayard (prima ediție americană: 2000). WEBER Max (1964), L’Ethique protestante et l’esprit du capitalisme, trad. fr., Paris, Plon (prima ediție germană: 1920) ă trad. rom. de Alexandru Diaconovici, Etica protestantă și spiritul capitalismului, București, Antet, 2003. WILLIAMSON Oliver (1994), Les Institutions de l’économie, trad. fr., Paris, InterEditions (prima
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
STIGLITZ Joseph (2002), La Grande Désillusion, trad. fr., Paris, Fayard (prima ediție americană: 2000). WEBER Max (1964), L’Ethique protestante et l’esprit du capitalisme, trad. fr., Paris, Plon (prima ediție germană: 1920) ă trad. rom. de Alexandru Diaconovici, Etica protestantă și spiritul capitalismului, București, Antet, 2003. WILLIAMSON Oliver (1994), Les Institutions de l’économie, trad. fr., Paris, InterEditions (prima ediție americană: 1985). ZAOUAL Hassan (2002a), Du rôle des croyances dans le développement économique, Paris, L’Harmattan. — (2002b), „Les économies dissidentes
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
propovăduiește Încă unitatea absolută a credințelor, În vreme ce În Anglia sau În Olanda se instalează spiritul de toleranță și pragmatismul, contradicția asumată Între credințe devenind una dintre trăsăturile specifice ale acestor țări. În plan științific, contrastul dintre progresele realizate de țările protestante și Întârzierea țărilor catolice este evident, chiar dacă analiza istoricilor asupra cauzelor acestei diferențe nu a ajuns Încă la o concluzie unică. Începând cu secolul al XVIII-lea, mentalitățile se schimbă pretutindeni În Europa. Cartezianismul triumfător instaurează domnia rațiunii, chiar dacă folosirea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
impun În cadrul unei integrări politice căutate sau impuse, nu este tolerat decât efectul de juxtapunere, conform metaforei mozaicului, prezentă În cultura canadiană. Însă, cel mai adesea, această juxtapunere este considerată doar temporară, iar „creuzetul” unei culturi dominante (cultura white anglo-saxon protestant sau WASP În Statele Unite) trebuie să amestece În final (melting pot) toate aporturile exterioare Într-o cultură comună, după formula bine cunoscută a pateului de ciocârlie: un cal la o ciocârlie. Interculturalitatea nu poate apărea așadar decât În afara modernității, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pentru a desemna apartenența la un alt grup decât cel al anglo-americanilor (natives). Etnicii nu prezintă caractere fizice (cu alte cuvinte, rasiale) clar distinctive, ci doar diferențe culturale (limbă, religie, referințe la alte țări decât Statele Unite etc.) față de modelul anglo-saxon protestant dominant. Devianți față de norma majoritară, ei sunt, Într-un anumit fel, subordonați, iar subordonarea lor ține de singularitatea lor. Raportul de dominare este astfel parte integrantă a producerii etnicității (Werner Sollors a arătat că utilizarea modernă a acestui termen concordă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prezintăca o mișcare În același timp politică și războinică ce urmărește aplicarea strictă a Legii coranice și refuză inovația ă, Însă nu este nici pe departe singurul care Întreține confuzia dintre puterea politică și puterea religioasă. Pe lângă fundamentalismul islamic, radicalismul protestant se confruntă cu integrismul catolic, iar extremismul religios evreu urmărește În mod explicit transformarea statului Israel, laic și multiconfesional, În teocrație. La o scară mai redusă, atentatele de pe 11 septembrie 2001 din Statele Unite par În acest sens să anunțe sfârșitul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
credințelor religioase, bănuite că ar aliena conștiințele și ar Înăbuși voința individuală. Afacerea Dreyfus (1894-1906) vaface națiunea să se scindeze În două tabere. La stânga, republicanii, Liga drepturilor omului, socialiștii din jurul lui Jean Jaurès, precum și numeroase grupuri anticlericale, printre care unele protestante; la dreapta, Liga patrioților, catolicii reuniți În jurul ziarului La Croix, antisemiții și moștenitorii blocului moral al ultramontaniștilor. Sfântul Scaun Îl condamnă pe Lamennais și, o dată cu el, ideile moderne (liberalismul moral, progresul). Enciclicele Mirari vos a lui Grigore al XVI-lea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În ciuda dorinței Ligii franceze a Învățământului (fondată În 1866) de a se ajunge la o „laicizare integrală” a școlii, principiul libertății Învățământului a rămas intact. Au subzistat Întotdeauna, pe lângă sectorul public, școli primare și secundare private, precum și universități catolice și protestante. Laicitatea școlară Părintele școlii laice este nimeni altul decât Jules Ferry. Pozitivist, francmason, partizan al educării fetelor, el a rămas cel care a promovat, pe lângă legea privind gratuitatea (1881) și cea privind obligativitatea (1882), legea privind neutralitatea Învățământului public: „Școlile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dorește să facă ore de religie, poate să nu le facă, iar În unele cantoane personalul din Învățământ trebuie să fie laic. În Statele Unite, școlile publice oferă În general un Învățământ religios nedogmatic, sub forma unor lecturi din Biblie, tradiție protestantă deja afirmată, Însă multe orașe au decis respectarea neutralității absolute În materie de religie. În Italia, legea din 15 iulie 1877 a eliminat catehismul și istoria sfântă dintre materiile obligatorii la școală. Tradiția și puterea ecleziastică le-au păstrat Însă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
experiențele minoritară și majoritară. Astfel, o persoană care locuiește În Franța și este cetățean francez poate fi majoritară pentru că este vorbitoare nativă de franceză (și nu de bretonă sau de corsicană) și, În același timp, minoritară pentru că este de religie protestantă (și nu catolică). Or, așa cum am văzut În exemplul provinciei Québec, adesea este suficient să schimbi scara pentru a pune sub semnul Întrebării etichetele: aceeași persoană poate trăi Într-o localitate din Languedoc cu puternică tradiție protestantă, fiind astfel majoritară
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este de religie protestantă (și nu catolică). Or, așa cum am văzut În exemplul provinciei Québec, adesea este suficient să schimbi scara pentru a pune sub semnul Întrebării etichetele: aceeași persoană poate trăi Într-o localitate din Languedoc cu puternică tradiție protestantă, fiind astfel majoritară și În planul religiei; În același timp, la scara Uniunii Europene, ea nu mai este majoritară În plan lingvistic. Pe scurt, conceptul Însuși de minoritate este complex și cu o utilizare delicată. Dacă există numeroase situații practice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Miza acestui comportament este păstrarea unei anumite imagini despre sine, atât În fața celorlalți, cât și În fața propriei persoane, și posibilitatea de a te construi prin intermediul propriei opere. Această ultimă nevoie este numită „vocație” de către Max Weber, În cartea sa Etica protestantă și spiritul capitalismului. Căutarea misiunii noastre În această lume (Beruf) este o temă esențială a individualismului modern. Ea implică generalizarea la nivelul maselor occidentale, În ultimele trei secole, a unui refuz al Înregimentării ce alternează pe de altă parte cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
poporului corespunde unui obiectiv de „domesticire” și de instituționalizare a conflictelor de clasă. Trebuie distinse patru etape. O primă etapă este depășită În secolul al XVI-lea. Reforma și Contrareforma favorizează formarea unui sentiment de apartenență comună În rândurile nobilimii protestante și, respectiv, catolice. O a doua etapă este parcursă la Începutul secolului al XVIII-lea: avântul „capitalismului comercial” permite fixarea sentimentului de apartenență comună la instituții mai clar delimitate (corporații, bresle etc.): statele Încep să fie concepute ca niște cadre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
istoric și comparativ totodată. Trebuie doar să consultăm Economie și societate și mai ales diferitele volume ce compun Gesammelte Aufsätze zur Religionsoziologie 1. Sunt studiate În special confucianismul și taoismul, hinduismul și budismul, fără a uita iudaismul antic sau etica protestantă. Aceasta din urmă, În varianta sa calvinistă, poate clarifica, Împreună cu alți factori (Trevor-Roper, 1972), apariția treptată În Europa a unei „legalități proprii” și a unui „ascetism intramundan”, caracterizate printr-o „congruență” cu „spiritul capitalismului”, fie că este vorba de acumulare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Îmbătrânește, iar numărul deceselor și pensionărilor Îl depășește cu mult pe cel al hirotonisirilor, identificarea cu catolicismul este prezentă și trăită cu fervoare, În special În mediile harismatice. Același dinamism și aceeași „reînnoire” se manifestă și la islamiști, evrei sau protestanți (fără a mai pune la socoteală moda sectelor, a „spiritualităților” ezoterice sau gnostice). Cu toate acestea, În societățile noastre „secularizate” și „consumeriste”, tinde să prevaleze mai curând un model comunitar (depășind instituțiile considerate până acum „reprezentative”), și nu un model
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Guy et alii (1991), Les Français sont-ils encore catholiques?, Paris, Cerf. RIVIERE Claude (1997), Socio-anthropologie des religions, Paris, Armand Colin. TREVOR-ROPER Hugh (1972), De la Réforme aux Lumières, trad. fr., Paris, Gallimard (prima ediție engleză: 1967). WEBER Max (1970), L’Ethique protestante et l’esprit du capitalisme, trad. fr., Paris, Plon (prima ediție germană: 1920) WILLAIME Jean-Paul (1995), Sociologie des religions, Paris, PUF. Φ Comunitate, Ideologie, LAICITATE, Rituri, SOCIALIZARE, Valori Reprezentare socialătc "Reprezentare socială" La prima vedere și fără a ne Îndepărta
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
viziune metafizică"15. O asemenea istorie, pe care autorul o identifica în Vechiul Testament, corespunde și intenției noastre. Pentru unii teologi sau filozofi ai istoriei (Barth, Rust, Löwith), nu toată istoria este susceptibilă de o analiză prin prisma credinței. Astfel, teologul protestant Karl Barth face o distincție clară între Weltgeschehen și Weltgeschichte 16. În timp ce prima se referă la realitatea obiectivă a evenimentelor care constituie istoria omului pe pământ, la comuniunea lor, fiind mai mult sau mai puțin în rezonanță cu Providența divină
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
istoria este practic sacră, nu în ultimul rând datorită prezenței și mărturiei bisericii"18. Heilsgeshichte, pe care noi o traducem ca Istoria Mânturii, Istoria sacră sau Iconomia Mântuirii, este un concept fundamental al teologiei istoriei întâlnit mai ales în lumea protestantă. Într-o lucrare devenită clasică (The Christian Understanding of History, 1947), istoricul american Eric C. Rust include în Heilsgeschichte acele evenimente care constituie acte divine ale revelației și răscumpărării: chemarea lui Avraam, ieșirea din Egipt a poporului lui Israel, Legământul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sens al istoriei 19. Delimitarea istoriei sacre de istoria profană prezintă riscul de a situa, prin absolutizare, însăși viața lui Iisus Hristos undeva în illud tempus, pe tărâmul mitului sau al speculației metafizice. De fapt, această teorie, apărută în lumea protestantă la începutul secolului trecut, este specifică teologiei dialectice a lui Karl Barth, recul firesc față de ofensiva criticismului istoric și de lamentabilele reconstituiri istoriografice ale personajului istoric Iisus. Dialectica celor două istorii este descrisă concis de Casserley: "Istoria terestră (secular history
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nu este numai cea care constituie cele două Testamente. Ea se continuă în lumea noastră, noi trăim în plină istorie sfântă. Dumnezeu continuă să-și împlinească lucrările sale minunate, care sunt cele ale convertirii, ale sfințirii sufletelor 22. Dimpotrivă, teologia protestantă a istoriei are tendința să identifice istoria sfântă cu cea pe care o relatează Scriptură și să nu vadă în Biserică o continuare a acțiunii lui Dumnezeu. Așa cum am menționat mai sus, în lucrarea de față ne propunem să introducem
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
distrugerea celui de-al doilea templu în anul 70 d.Hr. Eshatonul creștin, pe lângă universalitatea lui, dată de chiar jertfa lui Hristos, Fiul Atotțiitorului, nu este din lumea aceasta, așa cum nici Împărăția lui Dumnezeu nu este de aici. Unele secte protestante, din aceeași incapacitate de a descoperi duhul reificat în literă, plaseaza Parusia, a doua venire a lui Hristos, ca un apogeu al istoriei universale. "Ei concep Împărăția cerurilor ca un chip dezvoltat al lumii acesteia sau lumea aceasta ca un
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
revelației și răscumpărării care au contribuit la evoluția omenirii către Dumnezeu 59, concepție vizibil afectată de aplicarea principiului corelației, ca și de istoricismul specific epocii, în care omul și civilizația sa, în ansamblu, sunt produse culturale ale acumulărilor succesive. Teologul protestant Wolfhart Pannenberg demontează raționamentul lui Troeltsch, considerându-l părtinitor și antropocentric, deoarece susține punctul de vedere al observatorului uman ca singurul acceptabil. Principiul analogiei nu poate fi absolut în investigația critică, el fiind doar un instrument de lucru. Învierea lui
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
istorice a lui Iisus, constituie scheletul din debaraua teologiei creștine, iar istoria teologiei de la începutul secolului al XIX-lea nu este decât o serie de încercări nereușite de a rezolva această problemă 61. Eroarea vine dintr-o tendință inerentă lumii protestante, care, din dorința de a-l apropia pe Hristos și de a respecta Scriptură ad litteram, îl umanizează într-atât încât uită că El este și Fiul lui Dumnezeu. Din natura sa teandrică, nu mai rămâne decât personajul istoric Iisus
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
înțelegerea istoriei, pentru prima dată, din perspectiva finalității 132. O viziune asupra raportului dintre Dumnezeu și istorie ar fi incompletă fără a-l menționa pe Karl Barth, socotit cel mai important teolog al secolului al XX-lea. Dezamăgit de teologia protestantă liberală, care punea accent pe "viața interioară a lui Iisus", redus la statutul de moralist sau iluminat, Barth, sub influența existențialismului lui Kierkegaard, reafirmă teandria lui Iisus, Dumnezeu și om. După ce, încă din 1914, dezavuase sprijinul acordat de numeroși teologi
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
al W.C.C. și din Comisia pentru Credință și Ordine, la fel ca Hendrikus Berkhof. Arnold J. Toynbee a activat în cadrul Comisiei Bisericilor pe Probleme Internaționale, iar catolici precum Maritain, Marrou, Gutierrez, Dawson și Cochrane au colaborat sistematic cu colegii lor protestanți. Tema raportului dintre creștinătate și istorie a ocupat în mod consecvent agenda mișcării ecumenice, deschisă prin volumul Împărăția lui Dumnezeu și Istoria, apărut la Oxford în 1937. Dezordinea omului și planul lui Dumnezeu analiza catastrofa în istorie în contextul credinței
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]