1,432 matches
-
noastre vine de la acuzatorul lui Marlowe din Flushing, un informator numit Richard Baines. Guvernatorul de Flushing a raportat că cei doi s-au acuzat reciproc de instigare la fals și de intenția de a trece de partea catolicilor (considerat de către protestanți ateism). În urma arestării lui Marlowe sub acuzație de ateism în 1593, Baines a prezentat autorităților pentru cercetare o scrisoare conținând opinia condamnabilă a unui anume Christopher Marly asupra religiei și disprețul acestuia față de cuvântul Dumnezeu. El mai pretindea și că
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
pus la îndoială politica sa pe teme religioase și tendințele autocratice, astfel încât a fost obligat să abdice în urma Revoluției Glorioase din 1688. A fost înlocuit nu cu fiul său catolic, James Francis Edward, ci de fiica sa și ginerele său protestanți, Maria a II-a și Wilhelm al III-lea, care au devenit conducători în 1689. Iacob a încercat să-și recapete coroana, ajungând în Irlanda în 1689. După ce a fost înfrânt în Bătălia de la Boyne în vara lui 1690, Iacob
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
și catolicismul, William Penn l-a convins pe Iacob să promulge o "Declarație de Indulgență", prin care se proclama libertatea religioasă în întreaga țară. Cooperarea dintre quakeri, dizidenți și catolici a provocat multe critici. Iacob, pentru a-i liniștii pe protestanți a căutat aprobarea politicii sale din partea fiicei sale Maria și a ginerelui său, William de Orania. Dar amândoi s-au aliat împotriva deciziilor lui Iacob: William nu a aprobat nici "Declarația de Indulgență", care îi avantaja pe catolici, nici facultatea
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
de Orania s-a hotărât să invadeze Anglia. În septembrie 1688 a devenit clar că William de Orania intenționa să invadeze Anglia. Pentru a evita acest lucru Iacob a luat rapid măsuri: episcopul de Londra putea să își reia postul, protestanții de la Magdalen College au fost readmiși, iar Comisia pentru Cauzele Ecleziastice a fost desființată. În același timp toți magistrații anglicani concediați și-au reprimit posturile, iar regele a renunțat la înființarea unui Parlament compus doar din susținătorii săi. Noul schimb
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
regele Navarei. Pentru a depista înrudirea celor doi, trebuie să ne întoarcem abia în secolul XIII. Henric de Navara era urmașul pe linie masculină al contelui Robert de Clermont, cel de-al șaselea fiu al Sfântului Ludovic. Henric de Navara, protestant, a trebuit să se convertească la catolicism pentru a putea deveni rege al Franței sub numele de Henric al IV-lea (1589-1610), primul rege din ramura Bourbon. Se spune că la intrarea sa triumfală în capitală, Henric ar fi rostit
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
primul rege din ramura Bourbon. Se spune că la intrarea sa triumfală în capitală, Henric ar fi rostit cuvintele „Parisul merită o mesă(liturghie)” (fr. „Paris vaut bien une messe”), referindu-se la masacrele religioase comise de catolicii parizieni împotriva protestanților. Henric al IV-lea a fost cu siguranță unul dintre cei mai importanți regi francezi, fiind dealtfel numit de popor „Henric cel Bun”. El a reușit să redea Franței pacea internă de care avea nevoie prin „Edictul de toleranță de la
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
erau grupați astfel: 370 evanghelici (luterani) (51,82%), 154 romano-catolici (21,56%), 123 ortodocși (17,22%), 38 greco-catolici (5,32%), 23 mozaici (3,22%), 4 adventiști și 2 armeni. Recensământul din 1937 a consemnat doar 443 germani, dintre care 365 protestanți, 70 catolici și 8 atei. În anul 1940, majoritatea germanilor au fost repatriați în Germania. Bunurile lor au fost predate prin proces-verbal statului român, care le-a oferit o despăgubire. Din comunitatea romano-catolică din Ițcani provin pr. Karl Schüttler (1882-1944
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
nu doar pentru cei apropiați ci și în semn de fraternizare cu unele tragedii mai îndepărtate. De exemplu, regina Elisabeta I a Angliei și întreaga sa curte s-au îmbrăcat în doliu cu ocazia primirii ambasadorului francez după masacrul împotriva protestanților care a avut loc în Franța și care este cunoscut după numele de Noaptea Sfântului Bartolomeu. Un obicei care se păstrează și în actualitate în unele regiuni și țări europene este cel de a purta pălării și văluri negre de către
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
ieșite din comun: fiind o insulă de latinitate într-o mare slavă, precum și singura țară latină de confesiune creștin-ortodoxă. Există și o importantă minoritate de români catolici (de ambele rituri romană și mai cu seamă unită), precum și comunități de români protestanți, mai ales apartenenți la biserici neoprotestante, ca cea penticostală, baptistă, adventistă, creștină dupa Evanghelie etc. În schimb , marea majoritate a românilor sunt ortodocși (peste 90%). În ciuda diminuării practicii religioase în ultimele generații, avand adânci rădăcini în istoria națiunii și a
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
Facultatea de Teologie din Universitatea din Köln, a avertizat societatea credincioșilor că oricine îndrăznește să pună la îndoială existența vrăjitoarelor, implicit atrage amenințarea inchiziției în sine. Din anii 1520 isteria vrăjitoarelor făcea ravagii în toată Europa. La mijlocul secolului, catolicii și protestanții au ars sute de vrăjitoare. Arhiepiscopul de Trier, de exemplu, între 1587 și 1593 a trimis 368 de vrăjitoare pe rug (inclusiv pe consilierul prințial Dietrich Flade, rector al universității locale). În 1585 episcopul de Genova a dat 500 de
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]
-
educațional portughez, fiind implicată și în creerea primei universități din Portugalia, Universitatea din Coimbra. Creșterea imperiului maritim portughez a transformat misionarii în agenți importanți de colonizare cu importante roluri de evanghelizare în teritoriile nou descoperite. Țara are comunități mici de protestanți, mormoni, musulmani, hinduși, ortodoxi și evrei. Conform Recensământului din anul 2001, structura religioasă din Portugalia este următoarea:
Demografia Portugaliei () [Corola-website/Science/306384_a_307713]
-
imediata vecinătate. În perioada interbelică, comuna Aron Pumnul a avut primărie proprie și administrație separată de cea a orașului Suceava. Numărul germanilor a scăzut după război la 492 de locuitori (1930) și apoi la 443 de persoane, dintre care 365 protestanți, 70 catolici și 8 atei (1937). În anii 1923-1924, cum majoritatea evreilor din Bucovina nu obținuseră cetățenia română, Dr. Adolf Hellmann în calitate de primar al Ițcanilor a făcut intervenții pe lângă autoritățile românești pentru acordarea cetățeniei române membrilor comunității evreiești, alcătuind în
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
conducerea sa. Carol a fost succedat de fiul său, regele Filip al II-lea al Spaniei. În 1568 Țările de Jos, conduse de William I de Orange, s-au revoltat împotriva lui Filip al II-lea, din cauza taxelor mari, persecuției protestanților și eforturile lui Filip de modernizare și centralizare a structurilor guvernamentale descentralizate medievale ale provinciilor. Acest lucru a fost începutul războiului de optzeci de ani. În anul 1579 o parte a provinciilor din nord a Țărilor de Jos au semnat
Provinciile Unite () [Corola-website/Science/305884_a_307213]
-
inutile, iar uneori de-a dreptul dăunătoare — îndreptate fiind împotriva celor mai importanți parteneri de afaceri ai lor. În timpul secolului XVI, protestantismul a câștigat rapid teren în nordul Europei. Țările de Jos nu erau predominant protestante în anii 1560, dar protestanții au constituit o minoritate importantă, care după ce inițial a fost subiectul unei represiuni, a fost tolerată mai apoi de autoritățile locale. Într-o societate dependentă de comerț, libertatea și toleranța erau considerate esențiale. Cu toate acestea, Carol V, iar mai
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
La aceasta au contribuit greșeli de strategie făcute de olandezi și lipsa de vigoare în publicul general după izbucnirea furiei. Oricum, propunerea lui Alba de a introduce noi taxe, „zeciuiala”, a stârnit noi proteste atât din partea catolicilor cât și a protestanților, iar suportul pentru rebeli a crescut din nou. Odată cu capturarea orașului Brielle, de către „imploratorii mării” sau „cerșetorii mării” ("Watergeuzen") pe data de 1 aprilie, 1572, rebelii au câștigat un tărâm sigur, dar mult mai important decât aceasta: au învins în
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
din nou. Odată cu capturarea orașului Brielle, de către „imploratorii mării” sau „cerșetorii mării” ("Watergeuzen") pe data de 1 aprilie, 1572, rebelii au câștigat un tărâm sigur, dar mult mai important decât aceasta: au învins în nord. Acesta a fost semnalul pentru protestanții din toate Țările de Jos pentru redeșteptarea revoltei. Cea mai mare parte a orașelor din provinciile Olanda și Zeelanda și-a declarat loialitatea față de rebeli. Excepții notabile au fost însă Amsterdam și Middelburg, care au rămas orașe loiale cauzei catolice
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
în vreme ce partea din sud a rămas sub control spaniol. Datorită conducerii aproape neîntrerupte a separatiștilor predominant calviniști, majoritatea populației din provinciile de nord s-a convertit la protestantism în următoarele decade. Sudul, sub stăpânire spaniolă, a rămas puternic catolic; cei mai mulți protestanți s-au refugiat în nord. Spania și-a menținut o prezență militară importantă în sud, pe care o putea folosi și împotriva Franței. Cu războiul decurgând nd foarte devreme.lor, Provinciile Unite au căutat ajutor de la regatele Franței și Angliei
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
toată durata armistițiului. În două chestiuni majore nu s-a ajuns la un acord. Prima, cererea spaniolilor de libertate religioasă pentru catolicii din Țările de Jos de nord era contrată de o cerere similară a olandezilor pentru libertatea religioasă a protestanților din provinciile Țărilor de Jos de sud. A doua chestiune privea un dezacord care se amplifica, având ca subiect rutele comerciale către diferite colonii (spre Extremul Orient și spre Americi), ce nu putea fi rezolvat. Spaniolii au făcut un ultim
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
ai unui grup etnic slav separat numit "silezian". În același timp, cea mai mare parte a proprietarilor de pământ, de fabrici, oamenilor de afaceri, conducătorilor locali, polițiștilor sau clerului catolic erau germani. Aproape toți oficialii germani de rang înalt erau protestanți, în vreme ce majoritatea populației regiunii era catolică. În conformitate cu rezultatele recensământului german din 1900, 65% din populația regiunii s-au declarat vorbitori de limbă poloneză, pentru ca, în 1910, această proporție să scadă la 57%. Acest rezultat a fost datorat creării unei categorii
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
Acest lucru a condus la Sonderbundskrieg. Radicalii, speriați de o preluare iezuită, folosită la controlul guvernului național a ordonat desființarea Sonderbund. Atunci când aceștia au refuzat armata națională a atacat Sonderbund, iscându-se într-un scurt război civil între catolici și protestanți. Sonderbund a fost învins în mai puțin de o luna; au existat aproximativ 130 de morți. În afară de revolte mici, acest lucru a fost ultimul conflict armat pe teritoriul elvețian. Ca o consecință a războiului civil, Elveția a adoptat o constituție
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
dintre presupusele iubite ale lui Avram Iancu ar fi fost Johanna Farkas, cunoscută ca "Háni", o tânără maghiară din [[Abrud]]. Tatăl Johannei Farkas locuia în Abrud, unde activa fie ca preot, fie ca avocat. Se numea Tamás Farkas și era protestant de confesiune [[Biserica Unitariană din Transilvania|unitariană]]. Mama Johannei era de religie romano-catolică. Potrivit datinii, Háni a fost botezată în confesiunea mamei. Tânăra se născuse în [[1834]] și era cu zece ani mai tânără decât Iancu. O mărturie orală consemnată
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
mai puține dogme și practici comune. „Superioritatea numerică a cazurilor de sinucidere în sânul protestantismului provine din faptul că are o Biserică mai slab integrată decât Biserica Catolică.” O altă diferență între cele două religii este dată de faptul că protestanții au fost și sunt mai mult preocupați de educație, iar sinuciderea este mai răspândită printre oamenii mai bine educați. Un paradox este faptul că iudaismul numără cei mai puțini sinucigași, deși la o mie de tineri 16% urmează studii superioare
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
nepotului mamei sale, Carol al V-lea. Perspectiva unei alianțe cu Spania s-a dovedit a fi nepopulară în randul englezilor care se temeau că Spania se va folosi de Anglia, implicând-o în războaie. Nemulțumirea poporului a crescut; un protestant de la curte, Thomas Wyatt a condus o revoltă împotriva reginei, cu scopul de a o deposeda și de a o înclocui cu sora sa, Elisabeta. Complotul a fost descoperit, și suporterii lui Wyatt au fost uciși. Wyatt însuși a fost
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
născut niciodată. Devastată pentru că își vedea soțul foarte rar, și nervoasă pentru că nu reușea să dea naștere unui moștenitor, Maria a devenit o femeie crudă. Era determinată să restabilească credința catolică în Anglia și să-și securizeze tronul de amenințările protestanților, arzând pe rug mulți protestanți între 1555 și 1558. Din cauza acțiunilor sale împotriva protestanților, Maria era numită "Maria cea Sângeroasă". Visul Mariei de a învia dinastia Tudor catolică era terminat, iar popularitatea sa a scăzut și mai mult, atunci când a
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
vedea soțul foarte rar, și nervoasă pentru că nu reușea să dea naștere unui moștenitor, Maria a devenit o femeie crudă. Era determinată să restabilească credința catolică în Anglia și să-și securizeze tronul de amenințările protestanților, arzând pe rug mulți protestanți între 1555 și 1558. Din cauza acțiunilor sale împotriva protestanților, Maria era numită "Maria cea Sângeroasă". Visul Mariei de a învia dinastia Tudor catolică era terminat, iar popularitatea sa a scăzut și mai mult, atunci când a pierdut ultima bucată de pământ
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]