2,509 matches
-
Malvensis Acum toate provinciile dacice-Dacia Apulensis, Dacia Porolisensis și Dacia Malvensis , sunt puse sub cârmuirea supremă a unui legatus Augusti pro praetore Daciarum Trium. În vremea lui Severus Alexander (222-235) se instituie și un conciliu al celor trei Dacii, adunare provincială care se Întrunea la Ulpia Traiana Sarmisegetusa. Apărarea Daciei Fiind un bastion Înaintat al Imperiului, adânc Înfipt În lumea barbară, Dacia avea nevoie de trupe numeroase pentru apărarea ei.. Armata consta din legiuni , unități pedestre de elită recrutate numai dintre
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Imperiului, adânc Înfipt În lumea barbară, Dacia avea nevoie de trupe numeroase pentru apărarea ei.. Armata consta din legiuni , unități pedestre de elită recrutate numai dintre cetățenii romani și trupe auxiliare de infanterie (cohorte) și cavalerie (alae), recrutate din rândurile provincialilor necetățeni. Aceste trupe erau dispuse atât În interiorul provinciei cât și la hotare. Cele mai importante castre erau la Apulum, Potaissa, Porolisum, Micia, Tibiscum. Datorită cuceririi Dacia intră În sistemul sclavagist clasic roman și cunoaște o intensă viață economică și culturală
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
și Moesia Superior În 86. Provincia Dacia este reorganizată, succesiv, de urmașii lui Traian. Focare oficiale de romanizare Dacia Apulensis, Dacia Malvensis și Dacia Porolissensis sunt cârmuite de un legatus augusti pro praetore Daciarum trium; acesta este sprijinit de funcționari provinciali cu titlul de procurator. Pe plan local activează, conducători (magistri sau praefecti) de districte teritoriale urbane și primari de comunități rurale. Evident, toți aceștia vorbesc limba oficială a administrației romane, latina. Armata. Pentru apărarea Daciei au fost aduse numeroase trupe
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
aleagă à la carte. Privirile sunt mai naționale decât imaginile, iar identitățile culturale marchează atât programele generaliste, cât și pe receptorii informațiilor. Dar e oare o întâmplare că poporul cel mai televizual din lume, poporul american, este și cel mai provincial, mai introvertit și, în definitiv, cel mai puțin informat despre lumea externă? Peste tot, din Marea Britanie până în Grecia, diferențele dintre posturile naționale se reduc tot mai mult, iar CNN impune lumii întregi atât propria calitate cât și alegerile, mai ales
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se va realiza nu prin tragere la sorți sau selectare la întîmplare, ci prin alegere. Obținerea consimțămîntului cetățenilor liberi dintr-o țară, națiune sau stat-națiune va necesita alegerea unor legislative sau parlamente reprezentative, la cîteva niveluri: local, național și probabil provincial, regional sau alte niveluri intermediare. Aceste idei și practici politice europene au oferit o bază de la care putea evolua democratizarea. Printre adepții democratizării de mai tîrziu, descrieri ale guvernămintelor populare din Grecia și Roma clasică și din orașele italiene ofereau
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
țărilor în care autoritatea judecătorească se conformează în mare măsură deciziilor luate de parlament. Canada oferă o variantă interesantă. Deoarece este un sistem federal, Canada are o curte supremă de justiție învestită cu puterea de a declara neconstituționale atît legile provinciale, cît și cele federale. Totuși, legislativele provinciale și parlamentul federal pot respinge decizia curții printr-un vot ulterior pentru a valida legea respectivă. Învestitura pe termen limitat sau nelimitat a judecătorilor? În Statele Unite membrii autorității judecătorești federale (adică naționale) sînt
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
în mare măsură deciziilor luate de parlament. Canada oferă o variantă interesantă. Deoarece este un sistem federal, Canada are o curte supremă de justiție învestită cu puterea de a declara neconstituționale atît legile provinciale, cît și cele federale. Totuși, legislativele provinciale și parlamentul federal pot respinge decizia curții printr-un vot ulterior pentru a valida legea respectivă. Învestitura pe termen limitat sau nelimitat a judecătorilor? În Statele Unite membrii autorității judecătorești federale (adică naționale) sînt, în conformitate cu prevederile constituției, învestiți în funcție pe
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
la nivel administrativ, pe proprietarii pământurilor. În locul autohtonilor traci, numiți și fraci (dacă înlocuim pe r cu l ajungem la flaci), au fost instalați stăpâni și domni latini, calitatea de latifundiari a consulilor, proconsulilor și a altor persoane din administrația provincială romană fiind marcată prin flaccus. Istoria romanilor este înțesată cu acest nume, care ajunsese să însemne provincial al Romei, originar din Latiumul acesteia, cum rezultă și din adjectivul flaccus „atârnat, dependent (de Roma)”. Interpretând cuvântul folosit de Ovidiu în versurile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai sigur țărmul la Istrul cel barbar!”, întrucât poetul latin se plângea de faptul că în timpul exilului său stăpânirea flacilor la Dunăre era mult slăbită, ceea ce îi punea viața în pericol. Că flaccus indica, cel puțin inițial, originea sau apartenența provincială, vlahă, a unei persoane o demonstrează și Horațiu Flaccus, poet originar din Apulia, supranumele opunând de timpuriu pe cetățenii Romei, adică pe romani, vlahilor, ca reflex al dihotomiei: Roma - Latium. Cuvântul în discuție este mai vechi decât atestările romane și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
au fost chemând Molisdavia, adică Davia moale, și s multe cetăți într-însa a căror nume mai mult se sfârșea în Davia sau Dava” (HVR, p. 471). Valahia este respins de Cantemir ca nume istoric pentru români, întrucât vlahii erau provincialii Romei, în timp ce românii sunt la origine cetățeni nobili de Roma. Budgiac, Bugeag, denumire pentru partea de sud a Basarabiei, este considerat de Cantemir nume dat „după tracii bessi”, ceea ce nu pare lipsit de temei, întrucât, ținând cont de pronunțarea lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mult spațiu, pentru ceea ce este colțuros în firea mea. Sau aș fi luat acolo tot atât de în răspăr ca și aici. Dar ce rost au întrebările? Vin, cât de repede pot, probabil chiar în zilele următoare... Căci nimic nu întrece mărginirea provincială a Iașului, șicana de vorbe înrădăcinată la Junimea, felul de a discuta, îndeajuns de stufos, cu care onorata societate întâmpină de la o vreme orice lucrare” (XVI, 185). Nu plecase încă din Iași și el se vedea, în aceeași scrisoare, dominându
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Băieșu însă, omniprezența modelului caragialian nu pare să complexeze, ci dimpotrivă, să confere un plus de valoare, să gireze buna calitate a comicului. Aglomerarea de întâmplări macabre evidențiind în principal bestialitatea masculină și abjecția dezvăluită ca stare normală în infernul provincial din Balanța stârnesc permanent impresia de dejà vu și o ancorează mental de senzațiile de oroare și iritare stârnite de viziunea caragialiană din Grand Hotel "Victoria Română" sau 1 Aprilie (monolog). Ca și în romanul lui Tudor Mușatescu, în cel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu primește nici un răspuns favorabil, dar nici nu apucă să spună ce solicita. Aceasta nu înseamnă că în multe alte schițe, Gh. Brăescu se delimitează la fel de clar de modelul caragialian. În afară de frecvența termenilor incorect asimilați "inversiune" în loc de diversiune (Secret), "apelnicită" (Provinciale), "anfabet" în loc de analfabet și "beciuclist" în loc de biciclist (Specialități), "maiur a tilifonat" (Profilaxie) -, care ne mențin în atmosfera lingvistică zugrăvită pe aceste coordonate de Caragiale, pot fi descoperite și alte elemente care amintesc de stilul personajelor lui Nenea Iancu. Schița Conferencia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personajele romanelor de aventuri, eroii de război, gloriile cinematografului etc.), toți prelungesc o mitologie iar actualitatea lor denunță un comportament mitologic: "imitația arhetipurilor trădează un anume dezgust de propria istorie personală și tendința obscură de a transcende momentul istoric local, provincial și de a regăsi "Marele Timp", oricare fie el chiar Timpul mitic al primei manifestări suprarealiste sau existențialiste. [...] Angoasa în fața timpului istoric, însoțită de dorința obscură de a participa la un Timp glorios, primordial, total se trădează la moderni printr-
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Bernie, ai mai multe promisiuni decât are un debitor față de executorul judecătoresc. Oftând și clătinând din cap, adăugă: Uite aici tot. Acest Paul Pfarr era aviator. În 1930 și-a luat licența În drept, și-a făcut stagiul la instanțele provinciale din Stuttgart și Berlin. În 1933, acest Toporaș de Martie se alătură SA-ului și până În 1934 ajunge judecător asesor la procuratura poliției din Berlin, unde judecă anchete legate de corupția din poliție și de toate. În același an e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în altă duminică să realizeze saltul mortal? Sunt convins că da. Atunci spectatorii îl vor răsplăti, iar eșecul de azi va fi cu totul uitat. Întrecerea s-a terminat și, în sala unde suntem invitați, domnește o atmosferă de bal provincial. Vin și călăreții, demitizați în hainele lor de stradă. Numai fetele care au oferit la sfârșitul întrecerii un balet ecvestru ca niște adevărate amazoane și-au păstrat costumele de călărie. Mâncăm în picioare, în jurul unei mese lungi și, deși mi-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mort la îndemână. Ai să vezi. Și când s-or mai liniști apele, o să ne întoarcem acasă. — Dar eu nu vreau să merg în Europa, tati! Dumnezeule, Scoția! Nu te-am auzit niciodată spunând altceva decât că-i îngrozitoare și provincială. — Crezi c-o să-ți fie dor de iubițelul tău dințos? Aaaa, presupun că da! Ei bine, dă-mi voie să te liniștesc. O să vezi în Aberdeen niște flăcăi sănătoși pe lângă care el nu-i decât o rușine de bărbat. Tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
5 noiembrie 1964 (joi) Rugă de ghepard. O, stea... mă chemi, adâncă, tu, singura care mă legi de fericire... femeie, căci femeie ești, adorată, neîntâlnită, tu, repaos, minune de dincolo de lumi... 11 noiembrie 1964 (miercuri) Gară mică, plină de nostalgii provinciale, bun găsit! Iar ți-a lăsat cineva grăbit cișmeaua deschisă și apa curge, curge În noapte, cu un clinchet straniu... Un câine fără stăpân și parcă fără viață Își mișcă de-abia corpul ca o scândură... Gară mică... oare câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care mă ocup În ultimele sâptămâni. Ar fi interesant să vedem dacă romanele criticilor seamănă Între ele. Minus tema erotică (și Încă!), nu există cine știe ce legătură Între Intermezzo și Caiet pentru... al lui Alexandru George. În schimb, cu Un Burgtheater provincial al lui Livius Ciocârlie are destule puncte comune. Apărute cam odată, nu despre influență poate fi vorba, și faptul e cu atât mai instructiv. Trecând peste detalii, În cel puțin două privințe, aceste romane merită să stea alături: ele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Poate e mai bine să ne oprim să dormim undeva. — Nu. — Cel puțin să mâncăm. Nu mi-e foame. Privea hotărât în fața ei strada care se întunecase și farurile mașinilor care ne depășeau. Părăsisem autostrada și mergeam pe o stradă provincială liniștită. Italia îmi arătase ieșirea și acum mă ghida, nesigură, îngrijorată probabil, pentru că din cauza întunericului nu recunoștea nimic și poate multe lucruri se schimbaseră. De câtă vreme nu ai mai fost pe aici? — De mult. Se odihnise și totuși părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aveam medicamente, nu aveam nimic cu mine. Și nu știam nimic, nu eram un diagnostician, eram obișnuit să intervin pe o indicație precisă, pe porțiuni din corp delimitate de cearșafuri. Și unde ne aflam? Într-o pensiune, pe o stradă provincială, pe care n-o cunoașteam, departe de un oraș, de un spital. Apoi ea s-a mișcat, a bolborosit chiar un salut. Dar era atât de amețită încât palmele mele trebuie să i se fi părut fâlfâiri ușoare de aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
va pica în ghearele mijlocitoarei, pătrunde în grădina Melibeei urmând zborul șoimului său: parodia și grotescul își spun astfel, și nu singura dată, cuvântul în Ceață. Mai există un personaj colectiv mut în romanul lui Unamuno: micul parc de oraș provincial ai cărui copaci, desțărați, ordonați geometric și udați la ore fixe prin rigolele municipalității, sunt martori tăcuți ai cogitațiilor lui Augusto; și ei împărtășesc un sentiment al exilului, transplantați fiind din nordul exuberant, păduratic și liber în spațiul parcimonios al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
înnoptase de-a binelea. Negustorii prăvăleau zgomotos obloanele, când am trimis jerba chiparoaselor cu un „adio” anonim, omului care semăna cu Massaryk. Liniștit apoi, ca oricare om cu datoria împlinită, m-am îndreptat spre casa de plăceri de la marginea orășelului provincial. În bordelul cu aparența unui institut de domnișoare, o elevă îmbrăcată decent s-a ridicat de pe scaun, să mă urmeze supusă, în camera din fundul coridorului întunecat. Și-a desprins butonii rochiței, începând de la tivul de jos, cu o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cunoștințele lui superioare despre Italia și arta italiană; el se bucura de o companie feminină plăcută, cultivată și cu desăvârșire respectabilă. Henry Îi arătă frescele, picturile și sculpturile maeștrilor italieni, străduindu-se să Îi educe gusturile, care rămâneau uneori Încăpățânat provinciale, dar pe care și le apăra cu mult spirit. Recunoștea, de pildă, că avea dificultăți În a aprecia nudul. — Îți insultă conceptul american de decență? o Întrebă el. — Nu, nu mă insultă. Vreau să cred că nu sunt vreo pudică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din West Kensington. Era conștient că, după toate regulile rațiunii, amploarea acestor eforturi era absurdă. Oricât ar fi Îmbunătățit Americanul, tot nu mai avea șansa unei a doua premiere pe scena londoneză; și, dacă hotăra să Îl scoată din repertoriul provincial, Compton nu avea prea mult de pierdut nici financiar, nici din punctul de vedere al prestigiului. Dar nu avea inima de a Îl lăsa să se scufunde În uitarea nereușitelor, atâta vreme cât mai exista o posibilitate de a-l menține pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]