1,192 matches
-
preclinice la Trinity College din Cambridge, unde a câștigat mai multe premii pentru performanțe intelectuale excepționale. Mai târziu a lucrat ca profesor voluntar, în două școli-internat. Una dintre ele, destinată unor copii maladaptați și delincvenți la Norfolk avea o orientare psihanalitica. În cursul acestei munci pedagogice Bowlby a devenit tot mai interesat de dilemele dezvoltării emoționale a omului și de psihanaliza. Unul din cadrele didactice cu vechime pe nume Alfred Alford, a avut o influență marcanta asupra modului de a aborda
John Bowlby () [Corola-website/Science/323432_a_324761]
-
iar din 1998 până în prezent "Introducere în Psihanaliză" și "Elemente de Tehnică a Psihanalizei" în cadrul Facultății de Psihologie, Universitatea Titu Maiorescu. Începând cu anul 2004 devine șef de catedră Psihologie și Psihoterapie la aceeași universitate. Deși oficial pregătirea pentru cariera psihanalitică a început din 1986, odată cu începerea analizei personale, psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu și-a dezvăluit vocația pentru această disciplină încă din 1968 atunci când, în condițiile ostile ale comunismului, a reușit să impună ca temă a lucrării sale de doctorat în
Vasile Dem Zamfirescu () [Corola-website/Science/323442_a_324771]
-
atunci când, în condițiile ostile ale comunismului, a reușit să impună ca temă a lucrării sale de doctorat în filosofie relația între etică și psihanaliză, care a fost publicată parțial sub forma de carte în 1973 ("Etică și psihanaliză"). Debutul practicii psihanalitice are loc în 1988, iar din 1990 devine membru fondator, vicepreședinte (1994-1998) și președinte (1998-2006) al Societății Române de Psihanaliză . Începand cu 1997 este membru direct al IPA (Asociația Psihanalitică Internațională), psihanalist formator și supervizor. Din 1994 devine membru fondator
Vasile Dem Zamfirescu () [Corola-website/Science/323442_a_324771]
-
forma de carte în 1973 ("Etică și psihanaliză"). Debutul practicii psihanalitice are loc în 1988, iar din 1990 devine membru fondator, vicepreședinte (1994-1998) și președinte (1998-2006) al Societății Române de Psihanaliză . Începand cu 1997 este membru direct al IPA (Asociația Psihanalitică Internațională), psihanalist formator și supervizor. Din 1994 devine membru fondator al revistei de cultură psihanalitică "Psihanaliza" și al Editurii Trei, unde s-a ocupat de traducerea operelor complete ale lui Sigmund Freud și Carl Gustav Jung și a contribuit substanțial
Vasile Dem Zamfirescu () [Corola-website/Science/323442_a_324771]
-
iar din 1990 devine membru fondator, vicepreședinte (1994-1998) și președinte (1998-2006) al Societății Române de Psihanaliză . Începand cu 1997 este membru direct al IPA (Asociația Psihanalitică Internațională), psihanalist formator și supervizor. Din 1994 devine membru fondator al revistei de cultură psihanalitică "Psihanaliza" și al Editurii Trei, unde s-a ocupat de traducerea operelor complete ale lui Sigmund Freud și Carl Gustav Jung și a contribuit substanțial la promovarea în rândurile cititorilor români a altor opere importante din domeniul psihologiei, psihoterapiei și
Vasile Dem Zamfirescu () [Corola-website/Science/323442_a_324771]
-
baza oricărei relații emoționale interumane se află legătura timpurie mamă-copil. se folosește de gândirea etologică, de gândirea psihologiei dezvoltării, a psihanalizei și a teoriei sistemelor. Bowlby își propusese ca scop principal să pună bazele științifice ale unui punct de vedere psihanalitic al teoriei relației obiectelor și să verifice empiric ipotezele psihanalitice în acest domeniu. Pe parcursul cercetării științifice însă el s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de psihanaliză, iar teoria atașamentului a devenit o disciplină de sine stătătoare. Teoria atașamentului se înrudește strâns
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
se folosește de gândirea etologică, de gândirea psihologiei dezvoltării, a psihanalizei și a teoriei sistemelor. Bowlby își propusese ca scop principal să pună bazele științifice ale unui punct de vedere psihanalitic al teoriei relației obiectelor și să verifice empiric ipotezele psihanalitice în acest domeniu. Pe parcursul cercetării științifice însă el s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de psihanaliză, iar teoria atașamentului a devenit o disciplină de sine stătătoare. Teoria atașamentului se înrudește strâns cu teoria sistemelor și psihologia cognitivă și contribuie major la
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
și interpretarea comportamentului persoanelor cu care subiectul intră în contact. După dezvoltarea în primul an de viață, modelele internalizate de reprezentare devin din ce în ce mai stabile, acestea transformându-se în reprezentări ale atașamentului.Termenul de reprezentare a atașamentului corespunde mai degrabă tradiției psihanalitice decât pshihologiei cognitive, care ar vorbi mai degrabă de schemă, mai precis de schema atașamentului. De reținut este că tipurile de atașament rezultă din relația părinte-copil, acestea oglindind calități interacționale ale comportamentului ambelor părti. Hotărâtoare pentru calitatea de mai târziu
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
psihice profunde. Teoria atașamentului este folosită ca bază pentru diversele teorii psihoanalitice moderne. Printre acestea se numără Psihologia sinelui, Teoria relației obiectelor, Psihanaliza relațională și intersubiectivă, precum și conceptele mentalizării. Rezultatele obținute în această teorie, influențează substanțial terapia comportamentului și terapiile psihanalitice. Pe bazele Teoriei atașamentului, s-au dezvoltat și terapii specifice, cum ar fi terapia atașamentului ( după Karl Heinz Brisch), care leagă gândirea psihanalitică de teoria atașamentului. Printre criticile care i se aduc se enumeră neclaritatea rolului jucat de temperamentul copilului
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
relațională și intersubiectivă, precum și conceptele mentalizării. Rezultatele obținute în această teorie, influențează substanțial terapia comportamentului și terapiile psihanalitice. Pe bazele Teoriei atașamentului, s-au dezvoltat și terapii specifice, cum ar fi terapia atașamentului ( după Karl Heinz Brisch), care leagă gândirea psihanalitică de teoria atașamentului. Printre criticile care i se aduc se enumeră neclaritatea rolului jucat de temperamentul copilului, căruia comparativ cu rolul jucat de sensibilitate mamei în dezvoltarea tipului de atașament, i se atribuie o mult prea mică atenție. Martin Dornes
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
Universității din București. În 1974 obține titlul de Doctor în Litere cu teza "Opera lui Titu Maiorescu" la Universitatea din București. Teza de doctorat a stat la baza cărții sale "Contradicția lui Maiorescu", o incursiune critică, un eseu biografic și psihanalitic, un exercițiu de hermeneutică necesar, întrucât studiile despre Maiorescu sufereau de politizarea excesivă. Carieră didactică universitară la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București începută în 1963, este numit profesor titular în 1990. Predă, de asemenea, și
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
unui cancer în 1939. Contribuția esențială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidență a existenței și acțiunii inconștientului în viața psihică și în explicarea pe această bază a personalității umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum și o metodologie terapeutică aferentă, care - în forma inițială sau modificată - urmărește ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații în patologiile mentale. În ultimele decenii teoriile și lucrările lui Freud au fost analizate critic de numeroși cercetători și istorici ai științelor
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
și sistematic datele clinice pentru a-și justifica teoriile, a prezentat tratamente eșuate drept reușite sau chiar că, în anumite articole, ar fi inventat cu totul cazuri și pacienți cu scopul de a-și promova metodele. Conform acestor critici, școala psihanalitică a avut mai curând caracteristicile unei mișcări politice sau religioase decât ale unui curent științific, Freud transformându-se în profetul său. Cele mai severe evaluări contemporane nu se feresc să califice freudismul drept pură ”șarlatanie”. Astăzi, psihanaliza este o teorie
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
de "„complex Electra”" (Electra, fiica lui Agamemnon și a Clitemnestrei, îl determină pe fratele ei Oreste să-și ucidă mama și pe amantul acesteia, Aegist, pentru a răzbuna uciderea tatălui lor, Agamemnon). Un curent „dizident” a apărut chiar în cadrul școlii psihanalitice, în special prin lucrările lui Carl Gustav Jung. După Jung, viața psihică depinde nu numai de impulsurile individuale inconștiente (cum gândea Freud), dar și, în egală măsură, la un nivel inconștient colectiv. Jung nu a împărtășit niciodată ideea unei dorințe
Complexul Oedip () [Corola-website/Science/297675_a_299004]
-
Freud asupra operei kafkiene. În "Metamorfoza", el vede acte de « castrare » în pedepsele pe care tatăl i le aplică unui Gregor care a regresat până în « stadiul anal » al copilului. Marthe Robert consideră cazul lui Kafka atât de reprezentativ pentru teoria psihanalitică, încât i-ar « putea servi ca exemplu într-un manual introductiv ». Criticul francez identifică în biografia scriitorului următoarele laitmotive freudiene: aversiunea față de tatăl atotputernic; atașamentul puternic pentru mamă; satisfacerea libidoului cu femei declasate (prostituate) care nu se ridică la nivelul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
nu pot provoca spaima incestului; impotența psihologică în fața unor femei care îi seamănă mamei, prin statut, prin educație sau chiar prin înfățișare („încarnări” ale mamei). Conform Marthei Robert, faptul că Franz Kafka o numește pe Milena Jesenská « mamă » consolidează exegeza psihanalitică. Roy Pascal și Ritchie Robertson afirmă însă că fiii din opera lui Kafka nu își urăsc tații în sens oedipal, ci chiar îi stimează și nu se opun voinței acestora. Mai mult, Robertson susține că relația lui Kafka cu tatăl
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Război Mondial și lumea „subterană” a tranșeelor. Milan Kundera îl critică pe Max Brod pentru faptul că a încercat să mitologizeze biografia lui Kafka, să o transforme în hagiografie. De asemenea, patosul cu care kafkologii forțează interpretări religioase, marxiste sau psihanalitice, fundamentate doar pe supoziții, i se pare dăunător unei receptări corecte. Un vehement combatant (la fel ca Susan Sontag) al analizelor critice excesive, el apreciază că dinamismul imaginației lui Kafka primează asupra oricărei exegeze: Concepția de viață a lui Franz
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
după ce o vreme îndelungată a fost fie respinsă, fie adulată. Dar succesul din deceniul 5, de pildă, mai ales în Europa, a înstrăinat-o, paradoxal, de esența ei. Psihanaliza s-a răspîndit pretutindeni nu numai datorită interesului stîrnit de terapia psihanalitică. S-ar putea spune chiar că terapia a fost eclipsată de virtuțile psihanalizei aplicate. Psihanaliza aplicată în literatură, sociologie, antropologie și etnologie, în religie și mitologie a stârnit interesul unui public care nu avea chemare pentru sfera clinică. În fine
Psihanaliză () [Corola-website/Science/298064_a_299393]
-
impuls ca inacceptabil rezultă de regulă în urma unor interziceri, a unor norme morale sau a unei cenzuri exercitate de "Supra-Eu". Când exigențele "Supra-Eului" nu se îndeplinesc, persoana respectivă poate dezvolta un sentiment de rușine sau culpabilitate. Unul din fundamentele teoriei psihanalitice moderne îl constituie conceptul de anxietate, care în anumite condiții de pericol poate declanșa un mecanism corespunzător de apărare. Aceste situații periculoase pot fi: Simptomele și sublimările rezultate din aceste situații reprezintă totdeauna niște compromisuri, care nu sunt altceva decât
Psihanaliză () [Corola-website/Science/298064_a_299393]
-
fie Eul"). Trăirile refulate sunt sustrase prelucrării la nivel conștient și nu pot fi integrate în personalitatea proprie. Acest proces poate fi reactualizat treptat prin analiză, sub permanentă supraveghere și cu ajutorul omenesc al terapeutului. Pornind de la explicația stărilor psihopatologice, teoria psihanalitică conține și elemente ale psihologiei generale, ale etnologiei, sociologiei, ale teoriei personalității și filosofiei culturii, care confruntă natura umană cu mediul social în care se dezvoltă. Crearea bunurilor culturale ar fi rezultatul transferului energiei sexuale în muncă, în procesul de
Psihanaliză () [Corola-website/Science/298064_a_299393]
-
principiilor de bază ale științei. O parte din aceste critici se datorează în bună măsură lipsei de eficiență demonstrabilă a psihanalizei terapeutice în comparație cu alte metode și procedee psihoterapeutice. În 1981, Paul Kline a supus unei analize critice 600 de studii psihanalitice apărute în diverse publicații. Din acestea, doar ca. 100 relatau rezultate pozitive în favoarea psihanalizei. Restul de 500 contraziceau în mod evident pozițiile teoretice ale psihanalizei sau cuprindeau din punct de vedere metodologic atât de multe lipsuri, încât nu puteau fi
Psihanaliză () [Corola-website/Science/298064_a_299393]
-
fazelor REM ("rapid eye movements"), în stadiul B de somn superficial. Altfel nu am mai avea amintirea lor. Psihanaliza nu mai constituie astăzi un domeniu important al științei, fiind într-un regres și marginalizare evidente în universități și clinici. Teoriile psihanalitice au fost practic invalidate, iar practicile clinice suferă sub aspectul dovezilor științifice riguroase. În momentul de față există foarte multe excepții de la aspectele psihanalizei clasice, acestea făcând subiectul unor curente contemporane, tinzându-se spre un proces al psihanalizei mai subiectiv
Psihanaliză () [Corola-website/Science/298064_a_299393]
-
din Berlin, apoi se alătură grupului "Der Blaue Reiter". În lucrările sale din această perioadă sunt prezente un cromatism violent și o atentă analiză psihologică rvelată în portrete, care intenționează să dezvăluie profunzimea intimă a personajelor, influențat de noile teorii psihanalitice ale lui Sigmund Freud. În timpul primului război mondial a fost rănit la frunte în luptele de pe frontul de răsărit, după care a fost demobilizat. Între 1917 și 1924 a predat la "Academia de Arte" din Dresda. În acești expune la
Oskar Kokoschka () [Corola-website/Science/317616_a_318945]
-
dincolo de perversiunea sexuală descrisă de sexologi (caracterizată de erotizarea durerii pricinuite celuilalt), identificând numeroase manifestări latente, în special infantile, făcând din sadism una din componentele fundamentale ale vieții pulsionale. În sadismul sexual, plăcerea este urmarea instictului agresiv și, conform teoriei psihanalitice, apare ca urmare a fricii de castrare la bărbat. Sadismul sexual este asociat frecvent violului și destul de des se asociază cu omorul. Sadismul sexual este de regulă cronic, iar severitatea actelor sadice crește cu timpul. Tratamentul pentru sadismul sexual este
Sadism () [Corola-website/Science/326843_a_328172]
-
care femeia era considerată un bărbat “mutilat”(Aristotel), până la enorm de influenta teorie freudiană a personalității, comportamnetul uman a fost întotdeauna explicat și teoretizat plecându-se de la experiențele și, implicit, privilegiile societale masculine. La începutul secolului XX, Freud creatorul teoriei psihanalitice a comportamentului uman, în ciuda faptului că majoritatea pacientelor sale erau femei, considera că norma este masculinul. Astfel, una din fazele critice ale dezvoltării personalității umane este numită “stadiul falic”, când între 3 și 5 ani copiii devin conștienți de diferențele
Androcentrism () [Corola-website/Science/325260_a_326589]