1,541 matches
-
pe rând toți, și Grasu’, și Pierre, și Simonetta, și eu. Mi-am șters firimiturile de pe bot și am înghițit în sec. Pâine, pâine, dar mie îmi mai trebuia și caviar. Gălățanu era un adaptat, un supraviețuitor. Era un motan pufos și zvăpăiat în care zăcea un luptător de gherilă. Eu nu aveam nici un chef să mă bat pentru fundul meu. Mi se părea înjositor și promiscuu să cucerești lumea și să o înfuleci ca pe o felie de șuncă. Pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mine și încălzește-te, mă îndeamnă el de fiecare dată când mă plâng că mi-e frig. Dar pielea lui e rece, tare și musculoasă ca pielea de focă. Mă trezesc în toiul nopții bâjbâind după o pătură moale și pufoasă, care nu e de găsit nicăieri. Întotdeauna când dorm la ei uit să-i cer una lui Jacqueline la culcare. Singurul lucru de acoperit e un cearșaf subțire de vară, pe care eu și Jacqueline ni-l disputăm prin somn
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pământ sub forma laboratoarelor de informatică, dotate cu calculatoare de ultimă generație, la care există acces nelimitat. Când intri acolo dispare întreaga Canadă, cu toată zăpada ei. Acolo e Paradisul. Zilele trec pline de fericire și uitare, scufundate în stratul pufos de zăpadă care se așterne în fiecare zi pentru a șterge orice urmă a trecerii timpului. Și dacă n-ar fi dorul de Janet, n-ar mai rămâne decât grija banilor de chirie și de mâncare și agitația cu cele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu un punct roșu care se deschide în fața noastră, mergem direct către luminile aurorei boreale. În dansul culorilor ei, făptura translucidă a lui, a străinului din țara gheții, mă va întâmpina astă-seară cu brațele deschise. În umărul lui rotund și pufos, ca un sân rătăcitor, ajuns prin cine știe ce peripeții la îmbinarea dintre corp și braț, îmi voi săpa cuib. Cât de mult mă bucur că ai ajuns ! îmi va spune angalok-ul, îmbrățișându-mă. Bine ai venit acasă ! Și ne vom pierde
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dimensiune nebănuită. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE Murăturile, în viziunea soacrei BOBI Românul nu poate înghiți haleala ca orice comunitar european de rând. Indiferent de savoarea bucatelor, de cât de fraged este cotletul sau cât de pufos piureul, noi nu le putem băga la ghiozdan decât cu pâine și, neapărat, cu murături de la mama de-acasă. Pita nu poate lipsi, că nu ne simțim sătui, stomacurile noastre mereu dilatate își cer holdele, de suntem în stare să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
superioară. Se duse la mama și Îi făcu și ei același lucru. Treizeci de secunde mai târziu, ceara era Întărită. ― Am o surpriză pentru tine, spuse Tessie. ― Ce? am Întrebat chiar când Helga trăgea ceara. Eram sigură că mustăcioara mea pufoasă dispăruse. Cu tot cu buza de sus. ― Fratele tău vine acasă de Crăciun. Aveam ochii În lacrimi. Am clipit și n-am spus nimic, uluită pe moment. Helga se Întoarse spre mama. ― Ce mai surpriză! am spus eu. ― Vine cu iubita lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deja asta de două ore. Obiectul aproape parcursese un set complet. Beulah, servitoarea, ne-a adus sandvișuri pe o tavă și două sticle mari de Tab. Sandvișurile erau albe, fără crustă, dar n-aveau castraveți și nici măcriș. Pe pâinea pufoasă era unsă o pastă de culoarea somonului. Făceam multe pauze. Obiectului Îi trebuiau des gustări. Încă nu mă simțeam bine În acea casă. Nu mă puteam obișnui cu ideea de a fi servită. Tot săream să mă servesc singură. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-s hainele lu’ Cal de călătorie, spuse Matt. Mai are și altele În valiza aia. Așa-i? Am dat din cap. ― Vrei să cumperi o cămașă? Am niște cămăși. ― Bine. Tabăra era situată Între niște tufe de mimoze. Florile roșii, pufoase, care atârnau pe crengi semănau cu niște pămătufuri de curățat pipa. Peste dune se Întindeau tufe imense, veșnic verzi, care formau adăposturi naturale. Înăuntru erau concave, iar pământul de dedesubt era uscat. Tufele te apărau de vânt și, În cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cinematografic, a unui obiect cvasiuman, un Odradek de origine necunoscută. Ce se petrece cu el pare dincolo 137 de înțelegere, în increat, în golul arhipopulat de dinaintea oricărei nașteri terifiante: Ceea ce s-ar fi putut numi gură eliberase / niște bastonașe, căciulite pufoase, niște farfurii mici cu mustăți / gâtul (ceea ce s-ar fi putut numi gît) nu mai suportă tensiunea / străbătu capul / Respirația se întrerupse. / Ochiul moale ca un unt cald pe un parbriz spart / alunecă în ridicarea prafului - o spumă cenușie / un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
când nu era atât de multă apă și parcă nici nu era așa de neagră, ca smoala, era pare-mi-se ca noroiul sau ca pământul galben, dacă nu cumva era roșie. Apoi am drept în față un nor mic, pufos, ca un măgăruș de pluș (și tusea mea seamănă cu tusea măgărească), sunt întins pe iarbă, tata stă în genunchi lângă mine, e alb ca norișorul, ce ciudat!, are hainele uscate și ochii uzi, are buzele verzi-albastre și între buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rucsacul lui, când ne opream să mâncăm. S-a întâmplat odată, vara, să scriu un minuscul roman, în patru părți, pe care l-am botezat Patimile culinare ale bunicului meu. Suna așa: 1. Tanti Frosa, trufe și șerbet Cu obraji pufoși, cu gropiță în bărbie, cu pieptul pudrat până la decolteul rochiei și cu o aluniță tot pe-acolo, deasupra broșei (așa cum o știu dintr-un tablou mic, un portret în ulei cu ramă aurie și ovală), tanti Frosa mergea la rummy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
urmărit absolut tot ce făcea, iar noaptea i-am ascultat respirația. Împăturise În așa fel prosopul Încît deasupra scria VELT și, cînd stăteam culcat, cu un ochi Închis și celălalt lipit de prosop și mă uitam peste movilele din material pufos, vedeam cum se Întinde În fața mea o savană uriașă, de la T-ul uriaș din fundal, ca un baobab impozant și golaș, pînă la micul v din depărtare, de la „visare”. În acele prime zile, ori de cîte ori pleca Jerry, stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nefericită și cu mine am văzut hidoșenia spoită, asudată, care mi-a atras atunci mâna în tenebrele ei. De fapt doar eu am văzut, ea a simțit-o pe pielea ei, de parcă ar fi fost îmbrăcată într-o retină pură, pufoasă și senzitivă și, pe ea, de la insuportabila imagine răsturnată, cât un timbru de mică, ar fi ieșit buba colcăitoare. Ochii tăi în oglindă, Victor, sânt frumoși, puternici, cinstiți, de cavaler fără pată și prihană. Te-am privit până când aerul din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
li se iertau, mai ales, cămășile de mătase albă cu care apăreau în concerte, culmea conformismului burghez, după părerea celui ce semna articolul. O fată plină de coșuri pe frunte încerca să dea pagina, citind pe dedesubt. Intr-un pulovăr pufos, de mohair roz bon-bon, stătea deoparte Clara, frumoasă, cuminte și pură, cu tenul ca o coajă subțire de sticlă și cu ochii albaștri deschis, o fetiță pe care nimeni n-o vedea crescând și ajungând femeie. "N-ai grijă, că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în adâncul pădurii până nu 44 mai auzeam, în tăcerea vie și răcoroasă, decât, din timp în timp, zgomote liniștitoare: triluri de păsări, bâzâitul bondarilor ce intrau în cupele clopoțeilor azurii ca să iasă prăfuiți de polen, fâșâitul frunzelor moi și pufoase pe câte un lăstar... Deveneam atunci altul, mă așezam pe pământul bălțat de lumini arzătoare simțind cum mă umple un fel de nebunie fericită, ca și când cerul intens albastru pâlpâind printre crengi, pânzele de păianjen umflate de vânt între trunchiuri și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
eu până la urmă, cu voce stinsă, alături de ei, separați doar prin câțiva metri cubi de-ntuneric. Transformat într-o grămadă de jar, în care se mai ghicea forma crengilor - pe unele, deasupra stratului incandescent, se formase o crustă albă și pufoasă -, rugul radia mai departe valuri de căldură. Spațiul pur dintre stele și noi devenea tot 135 mai adânc, așa cum se limpezește un pahar în care apa a curs turbulent. Muzica s-a-ntrerupt brusc și, o dată cu stingerea câtorva becuri, un tip care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ai merge, în orice direcție, pîna la infinit, e numai ceața asta neagră si deasă, solidă ca smoala. Ruletistul e miza mea și-ar trebui să fie bucățica de aluat în jurul căreia ar fi posibil să crească din nou pâinea pufoasă a lumii. Altfel totul, dacă există un tot, este plat ca o lipie. Dar dacă el a existat, și a existat - iată pariul meu - atunci lumea există, și eu nu mai voi fi silit să închid ochii și, cu pielea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cine a devenit, de ce boală bizară suferea, nu știu nici până acum. El ne povestea ca din carte în fiecare noapte câte un capitol din Băieții din strada Pal; tot el avea o coropișniță uriașă, de vreo zece centimetri lungime, pufoasă ca vata ,acoperită cu blană și cu ochi rotunzi, limpezi ca rubinul, pe care o ținea într-un borcan de sticlă. Când ne întorceam de la masa de seară și ne îmbulzeam în dormitor, să scotocim în cușetele noastre după pijamale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
multicolori), și-mi arătă niște exemplare cu aripile mai mari decât o palmă de om, de un azuriu electric sau un galben palid, mătăsos, terminate în coadă de rândunică sau în capete de cobră: viermi cu aripi somnoroase.Unii erau pufoși ca plușul, alții translucizi ca sticla. Gina deschise un insectar și, scoase, înfipt în acul său, cel mai mare fluture, țin minte că se numea Polyphemus, și și-l prinse în piept. Se întoarse apoi cu fața spre mine ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușoară, apoi câteva haine și căciulițe de blană. Era cojocul alb, cu înflorituri negre și roșii, pardesiurile, cel galben-citron și altul crem, o altă blană de vulpe, pe care Gina nu o purta la școală, și trei canadiene lungi și pufoase, cu glugă. Dedesubt își ținea câteva dintre nenumăratele ei perechi de pantofi, desigur cei mai prețioși: minusculi, de piele lucioasă, unii cu mici aplicații metalice. Scoase tot și înșiră pânzăria peste edificiul insolit din mijlocul camerei, peste tot unde putea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care strângea scamele răspândite prin toată casa. Marcel se întorsese de la joacă murdar ca un purcel și n-o încasase numai pentru că eram și eu de față. După masă am luat câte o mențină, disc de ciocolată cu miezul alb, pufos și cu gust de izmă, iar apoi mătușa mi-a făcut patul. Am pus scoica sub pernă și-am adormit. Abia dimineață mi-am adus aminte de biata Zizi, de care uitasem pentru prima oară de când o aveam și care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decupa cu gura unui pahar și le așternea în tigaia încinsă, unde sfârâiau până deveneau aproape roșii, zgrunțuroase. Îmi plăcea să pun eu singură în tigaie bucățile ciudate, triunghiuri și gâtuituri, care rămâneau între cercurile perfecte. Ieșeau din ele forme pufoase semănând a câini, cerbi, balauri, pe care le tăvăleam prin zahăr vanilat. Le mâncam apoi capul sau câte un picioruș, alintîndu-mă. Tanti Aura îmi povestea între timp cum mă aducea mama pe aici când eram foarte mică, "o gîgîlice" de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bine că încă sunt bolnav, am ieșit în oraș cu gândul de a mă plimba sau de a merge la un film. Era o seară de început de noiembrie. Un timp uluitor. Deasupra Moscovei cădea lin prima zăpadă, cu fulgi pufoși care pluteau ca niște așchii de marmură într-un ocean albastru. Acoperișurile caselor și rondurile de flori păreau niște pânze de corăbii larg desfășurate. Copitele cailor țăcăneau, automobilele fâșâiau ușor, clopoțeii tramvaielor scoteau un clinchet primăvăratic în liniștea tihnită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
badea Ion și lelea Maria să guste ceva ca lumea! Badea Ion îl urmărea cu bucurie pe "domnul Petre" cum se înfrupta, cu o lăcomie de copil, din toate. Totul era nemaipomenit de proaspăt și gustos, iar pâinea, rumenă și pufoasă, părea cozonac. Mai luară câte un pahar, mai discutară de una de alta... Badea Ion se interesă ce mai e prin capitală, că n-are timp să se uite la televizor, cine cu cine se mai păruiește. Petre îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Lisette. Soyez attentive... Cauciucurile roților de la trăsură alunecă mai departe de poarta casei. Aceeași, lumea - Muti în chioșcul acoperit de iederă amestecată cu caprifoi, o floare cu degete albe, cuminți, lipite rușinos unul de altul și cu o limbă înspicată, pufoasă de polen : — Cum o cheamă pe floarea asta ? întreabă ea. — Chèvrefeuille, răspunde neatentă Muti, strângându-și liseuza pe umeri. — ...La Govora, în vilegiatură, a început flirtul, continuă Muti și se uită împrejur, ușor neliniștită : privirea unei mame care se teme
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]