3,620 matches
-
o ridicare pe care am făcut-o la balet pe care mă gândeam că o putem folosi pentru partea aia când Hazel se repede la mine, știi? Unde e Fisher - a, salut, Fisher. Știi ridicarea aia când mă prinzi de pulpă și mă iei pe sus, da - Fisher și cu mine am fost colegi la cursul de dans - oricum, mă gândeam... În acel moment, am înțeles de ce tot făcea Fisher acele gesturi disperate. Violet, îmbrăcată surprinzător de bine, Ralph Lauren Sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bune. La statura lui, ar fi putut fi slabe, lucru pe care-l urăsc. Și nici nu prea poți să faci mare lucru în cazul acela. Una dintre cele mai mari provocări în sala de gimnastică e un tip fără pulpe, care încearcă să-și construiască o pereche. În California, toată lumea își pune implanturi. — Excelent croiți de Tariq, din Brick Lane, zise Hugo, după cum am menționat anterior. Te duc și pe tine odată. — Când o să mă hotărăsc să-mi îngrop pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el, la mușchii subțiri și prelungi pe coapse, la postura umerilor, la tenta ușor aurie pe care o căpăta pielea sa albă în lumina care pătrundea prin fereastră. Observai, cu urma de rațiune care-mi rămăsese, că, de fapt, avea pulpe, lucru de care eram mulțumită. Mi se uscase gura. Începu să se apropie de mine. Capotul rămase acolo unde îl lăsase, o grămadă de brocart pe podea. În spate, se zărea oglinda din baie, opacă, umedă din cauza aburului de la duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Purta obișnuita-i rochie burlan, din lycra, neagră și până la glezne, care îi punea în evidență șoldurile înguste și-i ascundea picioarele, nu erau chiar perfecte. Trebuia să recunosc că manevra era foarte reușită, dacă nu știai deja că are pulpe groase. I-au oferit ei postul? zise Hugo, cu scepticism. Cred că nu i-au cerut decât să vină la un interviu. —A, da? Helen părea dezamăgită. —Eu am crezut că i l-au oferit... —Nu-i bine să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
În timpul ravagiilor unei furtuni venite de pe Marea Nordului, la filmările din timpul verii, În care urmăreau un italian plin de determinare, Într-un costum negru pășea În fața lui Tante Gerda sau Onkel Fritz, blocând chiar doar și pentru o clipă, imaginea pulpelor bronzate, musculoase și Îmbrăcate În Lederhosen, În timp ce stăteau la pază pe podul Rialto, În fața porților bazilicii San Marco sau lângă o pisică deosebit de fermecătoare. El locuia acolo, fir-ar să fie, așa că ei puteau aștepta cu pozele lor stupide până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Astă-seară putea distinge aroma vagă de dovlecel, ceea ce Însemna că Paola făcea risotto con zucca, disponibil doar În anotimpul acesta, când dovleceii barucca durdulii și de-un verde-Închis erau aduși din Chiogga, de cealaltă parte a lagunei. Și după aceea? Pulpă de vită? Prăjită cu măsline și vin alb? Își agăță sacoul În șifonier și merse de-a lungul holului spre bucătărie. În Încăpere era mai cald ca de obicei, ceea ce Însemna că era pornit cuptorul. Tigaia cea mare de pe aragaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Jake și s-a uitat pe el. Pliantul era plin cu desene complicate cu paneluri, săgeți și șuruburi. Pe ultima pagină, o femeie cu un abdomen uriaș, așezată în mijlocul unei construcții hexagonale terminate, contempla capul unui copil care ieșea dintre pulpele ei larg depărtate. Păi, dacă tu chiar vrei să te apuci de chestia asta, a spus Jake, evident ușurat, atunci eu mă duc să găsesc furtunul de grădină. —Furtunul de grădină? — Ca să umplu cada. —Ăăăă, Jake, apa... Dar Jake ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
problema lui Hugo i se părea foarte distractivă. —Cum îți merge? s-a interesat el. Lumea agentului imobiliar care profită fără rușine de pe urma clienților e înfloritoare, nu? Tonul ironic al vocii nu reușea să ascundă împunsătura. —Foarte bine. Una dintre pulpele grăsuțe ale lui Theo a reușit să scape din scutec. Hugo s-a muncit s-o bage la loc. În mod previzibil, Theo a început să urle. — Văd că te distrează să fii tată, a remarcat Jake cu o nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o întâlnire. Hugo s-a tras mai în spate, căutând o scuză. —Ăăă, ideea e... A făcut o pauză și s-a aplecat spre bancheta din spate a mașinii. Cerându-și scuze, în tăcere, de la Theo, a ciupit copilul de pulpă. — Îmi pare rău, a gâfâit el când băiatul a emis un urlet de protest. Dar e foarte obosit. Chiar trebuie să-l duc acasă. Capitolul 17tc " Capitolul 17" Stând în fața casei, Hugo și-a amintit de instrucțiunile lui Neil. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu o rădăcină de copac, ar fi mult
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
veni să scoată cureaua și să-i tragă vreo două peste fesele bombate. Se abținu, deși știa că în urma unor astfel de momente primea o răsplată sexuală suplimentară. - Mâine vii? Femeia închise televizorul și ridică un picior în aer, admirîndu-și pulpa și glezna. Se declară mulțumită de ceea ce vedea, apoi murmură: - Dacă ții neapărat... Lăsă haina din mână și își puse hamul. Scoase pistolul din sertarul noptierei, îl introduse în toc și o sărută lung pe gură. Încă mirosea a dragoste
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
își spuse că viața de polițist ar putea să ducă pe cineva la disperare dacă nu ar exista, măcar din când în când, câte o amantă. Amintirea gleznelor Luciei îi dădu târcoale câteva secunde și se vizualiză deasupra ei, între pulpele cărnoase, gâfâind și uitând de toate. De ploaie, de secție, de cazuri rezolvate fără tragere de inimă, de toată sarabanda de întâmplări cotidiene care nu îi provoca nicio satisfacție. Înfipse chiștocul în scrumieră și simți o mână pe umăr. - Hai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ceai. Și se mai întrebă o dată cine putea fi musafirul cu geamantan care intrase în casa scriitorului și nu mai ieșise... 14 Lucia plăti, coborî din taxi și grăbi pasul către casă. Șoferul o mai privi câteva secunde, admirându-i pulpele pline, apoi demară în trombă. Pe măsură ce se îndepărta, mașina galbenă tăia apa de pe stradă, precum o amfibie, și o arunca într-o parte și în cealalaltă, un fel de modernă și paradoxală despărțire motorizată a unor ape deloc biblice. Strada
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în sfârșit, Lucia, de ce fugi? Răsuflă din ce în ce mai greu, îl înțeapă splina, iar picăturile ploii nu reușesc să-i răcorească obrajii. Când mai are doar câțiva pași până la ea, femeia dispare încetul cu încetul, mai întâi pantofii cu toc, apoi gleznele, pulpele, genunchii, șoldurile, iată o o jumătate de femeie, Scriitorule (este vocea Magicianului?, nu, nu este vocea lui, Magicianul se apropie de localul unde se bea vin bun și se ascultă smooth jazz), o jumătate de femeie care plutește la câțiva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la acele ore, ducea din nou țigara la gură și oferea buzelor un alt moment de plăcere. Păr lung, negru (sclipiri albastre-verzui), ondulat, revărsat peste umerii (rotunzi, catifelați la atingere, evident) ascunși de materialul rochiei care acoperea picioarele până deasupra pulpelor, puse una peste cealaltă, fără nicio conotație ostentativă. Pantofi asortați, un toc cui de lungime medie, vârfuri ascuțite care țineau captive degetele delicate (și le închipuia așa, ținând cont de ceea ce i se desfășura sub ochii curioși). O privea dintr-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu o rădăcină de copac, ar fi mult
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ca un măturoi. MĂcar aveam personalitate. Așa arăt ca un cățeluș. Fii, fată, serioasă, mi‑a tăiat‑o ea scurt. Hai, vino, vreau să‑ți prezint pe cineva. Am intrat În barul hotelului. Simonetta și‑a croit drum printre mese. Pulpele ei dezgolite atrăgeau privirile ca un mag‑ net. Într‑un târziu s‑a oprit În dreptul unei mese la care doi bărbați discutau aprins. Unul era slab, palid, cu părul creț, cu ochi de șarpe care studia atent prada prin ramele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
adie vântul. imaginea mea tremură În oglinda retrovizoare și se șterge pentru câteva clipe sub impactul denivelărilor de pe drumul biciuit de frigul iernilor canadiene. — la ce te gândești ? mă Întreabă Jean-Claude, cu o mână pe volan și cealaltă insinuată Între pulpele mele. — l-ai văzut pe Derrida ? — Nu, răspunde el, retrăgându-și discret mâna. Cine e ? — Cel mai mare filosof francez al vremurilor noastre. — Aha. Știi bine că sunt complet ignorant În acest domeniu, mon amour. Trebuie să mă instruiești. Îl
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ca un măturoi. Măcar aveam personalitate. Așa arăt ca un cățeluș. Fii, fată, serioasă, mi-a tăiat-o ea scurt. Hai, vino, vreau să-ți prezint pe cineva. Am intrat în barul hotelului. Simonetta și-a croit drum printre mese. Pulpele ei dezgolite atrăgeau privirile ca un magnet. Într-un târziu s-a oprit în dreptul unei mese la care doi bărbați discutau aprins. Unul era slab, palid, cu părul creț, cu ochi de șarpe care studia atent prada prin ramele aurii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
adie vântul. Imaginea mea tremură în oglinda retrovizoare și se șterge pentru câteva clipe sub impactul denivelărilor de pe drumul biciuit de frigul iernilor canadiene. — La ce te gândești ? mă întreabă Jean-Claude, cu o mână pe volan și cealaltă insinuată între pulpele mele. — L-ai văzut pe Derrida ? — Nu, răspunde el, retrăgându-și discret mâna. Cine e ? — Cel mai mare filosof francez al vremurilor noastre. — Aha. Știi bine că sunt complet ignorant în acest domeniu, mon amour. Trebuie să mă instruiești. Îl
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
angajându-se Într-o joacă nebună, cu fata. Lia nici nu observă când i se dezgoliră picioarele, ceva mai sus de genunchi, fusta, largă și lungă, alunecându-i pe margini. Bubu Întinse mâna, cu siguranță, și-ncercă să-i acopere pulpele ademenitoare. Ea glumi, așezându-se mai apăsat pe bancă: nu plac picioarele goale ale fetelor frumoase? Lui, da; mie - nu prea. De ce, oare? Din motive multe și diverse. Vi se face rău? Nu. Dar? Mă răscolesc. Asta-i bine. Nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
aceștia se agățară, agresiv, de spațiul, În formă de triunghi, din jos de care străluceau, ca două pere de aur, țâțele Corinei Coresi. El țâșni În sus, ca dintrun nevăzut arc, și-și Înfipse buzele, fierbinți și cărnoase, ca două pulpe de caise, În acel triunghi. În același timp, trupul i se alungi, duse În sus, ca un nevăzut cârlig de viță-de-vie, mâinile Îi cuprinseră, Corinei, mijlocul, subțire și ademenitor, de deasupra coapselor, și și-l lipi, blând și elegant, de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
altădată; fătucile umblau acum aproape ca pe plajă - străzile, vara, erau pline; pentru nenumărate adolescente, Îmbrăcămintea devenea un accesoriu tot mai incomod. Nițel sucit, Thomas Începea, tot În gînd, să le acopere coapsele cu fuste ceva mai potrivite, chiar și pulpele; În ultima vreme, și gleznele; drapa În rochie lungă, de seară, cîte o despuiată, așezîndu-i la bretea o crizantemă; dintr-o fîță, aproape că făcea o zeiță. Altora, mult prea dezinvolte, cu buricul gol, le trăgea, dintr-o mișcare, cîte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
totuși un palat regal nu i-ar fi fost deloc nepotrivit, era convinsă Încă. Nici președintele Americii - dacă ar fi ajuns cîndva o femeie, tot nu făcea cît o regină, credea Ingrid; soarta, după ce o mîngîiase pe creștet, sîni și pulpe cîteva luni, devenise potrivnică; nimeni, se părea, nu putea să se pună cu destinul. Încercaseră destui, unii chiar izbutiseră, s-ar fi putut zice, dar ceea ce reușiseră poate nu era decît o meandră a sorții; totul era iluzie, atîta vreme
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o mai urce, ci se aruncă animalic peste trupul ei lipsit de apărare. Când îi dezbrăcă bluza, Iuliana nu se putu opune. O lovise destul de tare când plonjase pe ea și era amețită. Triumfător, bărbatul tocmai ridicase fusta până peste pulpe și încerca să-i tragă chiloții, când Mia îl trase de păr, țipând la el: - Bă, nenorocitule! Tu nu vezi că nu ai cu cine, bă? Las-o dracului de proastă că ai cu cine te... distra. Ne reclamă asta
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]