1,588 matches
-
fața în pizda ei și ea își curbează spatele, împingându-se în limba lui și una din mâinile lui îmi înhață pula, săpunind-o și apoi Bobby începe să o sugă și se întărește atât de tare încât o simt pulsând și apoi se face și mai tare și se îngroașă și Bobby și-o scoate din gură și o studiază, strângând-o, după care își trece limba peste cap și apoi o ridică de vârf și apoi începe să-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
acelor zile apuse, ce și astăzi îmi aleargă cu pași rupți din timp prin mintea copleșită de faptul că în mine se mai vorbește și astăzi despre tine. Cu o miscare ușoară mă ridic. O durere de cap ascuțită îmi pulsează adânc și cea din urmă fărâma de viață ce încă îmi ține corpul secătuit în viață această necruțătoare, pătată. Mă apropii de fereastră. Soarele e acolo, mă privește. Îmi era dor de mângâierea lui ușoară, transparentă, făcându-mă să simt
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
pe Milton să-și apese clarinetul pe pielea ei și să-i invadeze corpul cu muzică. La Început doar o gâdila. Dar după o vreme notele i se răspândiră mai adânc În corp. Simțea cum vibrațiile Îi penetrează mușchii, cum pulsează În valuri, până când Îi făceau oasele să zornăie și organele interne să murmure. Milton cânta la instrumentul lui cu aceleași degete pe care le folosea pentru a da salutul Tinerilor Cercetași, dar gândurile lui erau departe de a fi nevinovate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acționez cu grație, cu sincronizare promptă, atletică. Trebuia să strig de pe marginea ființei mele: ― Curaj, Stephanides! Trebuia să fiu antrenor, jucător-vedetă și majoretă În același timp. Căci, În ciuda orgiei dionisiace care se dezlănțuise În corpul meu ( În dinții care-mi pulsau, În dezmățul sălbatic al nasului), nu totul la mine se schimbase. La un an și jumătate de când Carol Horning venise la școală cu sâni nou-nouți, eu Încă nu aveam deloc. Sutienul pe care Îl obținusem, după multe insistențe, de la Tessie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
căscând gura prin masca de portar la fantastica viață subacvatică din jurul meu. Vedeam anemone răsărind dintre picioarele colegelor mele de clasă. Erau de toate culorile: negre, maronii, galben electric, roșu aprins. Mai sus, sânii li se bombau ca niște meduze, pulsând Încet, cu rozul Înțepător În vârf. Totul vălurea În curent, hrănindu-se cu plancton microscopic, crescând cu fiecare minut. Fetele timide, durdulii, erau ca leii de mare stând la pândă În adâncuri. Suprafața mării e o oglindă: reflectă regnuri divergente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trebui să fii iritată, am răspuns. ― Dacă vrei să știi, nu sunt iritată de loc, spuse Obiectul. ― Am uitat, am spus. Tu ești obișnuită. Dintr-o dată fața i se umplu de mânie. Tremura. Sub piele, venele i se Întindeau și pulsau, iscând linii vizibile la suprafață. ― Ai fost o curvă infectă azi-noapte! mă acuză ea. ― Eu? Dar tu? Te-ai dat la Rex Încontinuu. ― Nu-i adevărat! Nici măcar n-am făcut atâta cât crezi. ― Mie așa mi s-a părut. ― Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-n dinți, mi-am pus mâna pe după talia ei. Apoi nimic, multă vreme. Fiindcă ajunsesem până aici, mi-era teamă să merg mai departe. Așa că am rămas Înghețată, Îmbrățișând-o pe jumătate. Brațul mi-a Înțepenit. A Început să-mi pulseze, apoi nu l-am mai simțit deloc. Obiectul părea să fie drogată sau În comă. Totuși simțeam o vigilență În pielea ei, În mușchi. După Încă un timp, destul de Îndelungat, am pornit-o Înainte. I-am apucat tricoul și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se tot trezea. Dimineața făcea patul, dar după micul dejun se ducea uneori să se Întindă din nou, lăsându-și papuceii albi aranjați frumos pe covor și trăgând jaluzelele. Orbitele ochilor i se Întunecaseră, iar venele albastre de la tâmple Îi pulsau vizibil. Când suna telefonul, simțea că-i plesnește capul. ― Alo? ― Nici o veste? Era mătușa Zo. Tessie se dezumfla. ― Nu. ― Stai liniștită. O să apară ea. Vorbeau un minut și apoi Tessie spunea că trebuie să Închidă. ― N-ar trebui să țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dansează În jurul stâlpului lucios de pe scenă. Domnul Go e multilateral dezvoltat. Dar În seara asta nu e În stare să-și Împartă atenția. Mirosul de piscină Îl distrage. Și asta se Întâmplă de peste o săptămână. Întorcându-și capul, care Îi pulsează de la efortul Florei, domnul Go se uită la coada formată În fața cordonului de catifea. Cele cincizeci și ceva de scaune de aici, din Sala de Spectacole, sunt aproape goale. În lumina albastră se văd doar câteva capete de bărbați, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sau atunci ca printr-un tobogan de lemn o alunecare încetinită visată ca printr-o cochilie căptușită de întuneric luminată de neoane coboram serpentinele spre înserarea întoarsă (nu știu de ce mi se părea ca o) membrană (în fine) prin care pulsa respirația unei ființe uriașe și ascunse de dincolo de marginile prăpastiei de unde mai fumega încă cenușa unui foc Ioan (Ioan era un fel de sfânt căruia îi scriam eu poeziile) de unde limbile dracilor încolăciți continuau să lumineze. Aveți tot dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ceva îmi spune că suprapun imaginile și lucrul ăsta, imaginile suprapuse, e ultimul de care am nevoie acum. Nu așteptam nimic, visul își încetinise pulsațiile - aici poezia nu minte deloc (exista o ființă uriașă căreia îi mai simțeam încă respirația pulsând) -, stăteam pe scaun, la masă, cu privirea în gol, până ce golul ăsta m-a absorbit cu totul, cât să realizez că ceea ce priveam era muștarul dintr-un borcan. Nu știu dacă ați avut vreodată curiozitatea să observați ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și urmăream cum profesoara de spaniolă îmi corecta cu cerneală roșie o compunere, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă era dezgolită, ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră pulsau tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un pic de umbră, aș fi vrut să fi scris o compunere lungă, lungă, cu destule greșeli, fiindcă pulpa stângă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu te va lua în zbor pe motivul năucitor că ești mic și te cheamă polonic) și să te lase să privești sau să-ți amintești (e totuna) cum de acolo, chiar din interiorul decupajului, ascunsă hărților și înțelegerii științifice, pulsează, straniu și imperceptibil, o cruce. E greu de spus cine a avut curajul și răbdarea, sminteala sau pur și simplu cheful ca într-o noapte, după ce larma împușcăturilor va fi încetat demult și atât pistolarii vii, cât și cei morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
s-a schimbat totul, iar o simplă grădină a devenit așa, peste noapte, un sanctuar. Nici eu, nici, cu atât mai puțin, Radu nu am încercat să pângărim cu degetele noastre minunea, era de ajuns că se află în fața noastră pulsând, ca o dovadă vie că poveștile au fost întotdeauna adevărate și că troleibuzele se pot transforma în bizoni. Semnificația sanctuarului acela, despre care Radu credea cu tărie că semnalează prezența, poate în vreo movilă de pământ, poate în vreo scorbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cum orice vietate, fie ea și o grădină sau un sanctuar, are nevoie pentru a supraviețui poate nu chiar de cămăruțe cu atrii și ventricole, dar, în orice caz, de un organ asemănător unei inimi, crucea preluase funcția asta și pulsa încet de pe coaja copacului, în ritmul globulelor invizibile de tăcere asurzitoare. S-ar fi zis că eram înghițit de un chit străveziu prin care, dacă eram atent, puteam să întrezăresc lumini aprinse, umbre de oameni alunecând ușor prin apartamente sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
genera un parfum sensibil, vestitor al zilelor pline de farmec și poezie ce vor urma. În dreptul barului „Broasca de Aur”, Încetini pașii. Aici, În urmă cu câteva seri, cunoscuse o fată destul de tânără - ajutor de ospătar - după care Îi cam pulsa inima. Este adevărat, fata nu-i lasase nici o speranță, dar, cu o mică insistență,cine știe...? Tony Pavone, avea un suflet deosebit de sensibil. Simțea nevoia unei apropieri mai profunde către o ființă zămlisită În cinste și iubire, căreia el Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În profesie, nu a forțat decisiv victoria la momentul potrivit. Mai mult. Doctorul cu cinismul unui criminal, forță jocul Într’o așa manieră Încât, Gică picior de lemn, deveni nervos, făcea greșeli elementare, dublând miza jocului atunci când avea șansă minimă - pulsând atunci - când devenea ridicol! În această situație derizorie, În zorii zilei Doctorul deveni - Marele câștigător...! Ultima rostogolire a zarurilor, În care gazda Își juca ultima șansă, atinse un dramatism greu de imaginat. Vreme de o jumătate de oră, zarurile fulgerate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
momente de grea cumpănă, iar dacă nu sunt tratate la timp, pot genera - viața ori moartea fiecărei persoane...! Aceste principii de drept a condiției umane, cu siguranță Carla le cunoștea dar, le trecu cu vederea. În dorința ei de-a pulsa viața În fiecare clipă, de-a beneficia la maximum de timpul ei liber - iubindu-se pe sine - dorind ca lumea să-i datoreze totul, În timp ce era hotărâtă să savureze bucuria existenței sale. Îmbufnată, plecă de acasă trântind ușa, nu Înainte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru Tony Pavone Încă nu se terminaseră.Approximativ, după cinsprezece minute de zbor, Comandantul anunță o aterizare forțată de câteva minute pe aeroportul din Timișoara...! De data aceasta Tony Pavone era pe punctul de-a face infarct cardiac, inima lui pulsând sângele prin artere cu cel puțin trei sute de pulsații pe minut, Încât era În pericol de explozie. Era mai mult ca sigur, Lct.Col.Tudose Ion aflase de fuga lor și acum la Timișoara vor fi predți securiștilor pentru a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
le pipăi, sărutându-le...! Iar În momentul când, În interiorul unei rotiserii zăriră un perete de o mărime incredibilă care de fapt era burdușit cu rotofei pui de găină ce se roteau rumenindu-se datorită sărmelor Înroșite de curentul electric ce pulsa necontetit, Îi făcu să Înghită În sec, muți de uimire...! Câteva zile, avură timp să colinde orașul, avizi de a vedea, de a memora totul...! Trăiau un vis frumos, un vis ce niciodată nu și’ar fi putut Închipui existența
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Doi ani de abstinență, ce mă face să-mi pierd controlul puterii de abținere...! Oare prietena mea, se mai gândește la mine...? București...! Ce parodie...! Desigur, neprevăzutul, dorește cu tot dinadinsul să-mi pună la Încercare puterea voinței...! Inima imi pulsa sângele Înfierbântat, iar gândirea o luase razna...! Tentația era dincolo de puterea voinței dar, eram hotărât să resping momeala...! Am Întors capul privind În altă parte Însă, când trenul luă viteză, mă aruncai agățându-mă de scara vagonului...! La Înapoiere către
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mutt, Peewee, Shunt, Pudding, Elvis, Elvina, Humphrey, Honeychild și Firmin (adică eu, al treisprezecelea copil). Mi-i amintesc pe toți, foarte bine. Erau niște monștri. Chiar și așa cum erau, orbi și golași, În primul rînd golași, tendoanele și mușchii le pulsau deja vizibil În membre, sau așa mi se părea mie atunci. Eu am fost singurul născut cu ochii larg deschiși și acoperit cu un strat modest de blăniță moale, cenușie. Eram, de asemenea, pricăjit. Și, credeți-mă pe cuvînt, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ierburile și frunzele copacilor înalți, care cu foșnetul lor cânta în șoaptă povestea celor adormiți de aici. Păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde la adierea vântului, fluturi mângâindu-le... gâze căutându-și neobosite floarea favorită... Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând tovărășie celor morți. Acolo, sub piatră... acolo își doarme somnul veșniciei și Vasilica... In genunchi, cu mâinile pe mormânt, Iorgu se ruga... -Fata, Fata!.. Tie, care m-ai ocrotit o viață, îți deschid inima... înaintea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui într-un ou, până când oul țestei mele s-a spulberat în țăndări și pe tot necuprinsul, aruncând lumină de 96 flacără, cu labe de flacără, cu pântec de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Ah, Teodoreasco, ce ți-aș face!", se prostea Bazil mișcând din șolduri. Deodată s-a dat drumul la muzică, în chiotele tuturor. Cum mă așezasem pe al treilea rând de bănci al tribunei, vedeam de sus masa mișcătoare a dansatorilor, pulsând ritmic în 132 alternanța de umbre și lumină. întotdeauna spectacolul ăsta al unei beatitudini generale, de la care mă simțeam exclus, mă isteriza, mă consuma interior. Toți păreau să cunoască de la primele acorduri fiecare melodie. Toți participau, cu sudoarea curgîn-du-le pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]