1,715 matches
-
de serviciu aprinsă, dau drumul la yală și trîntesc ușa, controlînd-o apoi dacă s-a închis. Ocolesc clădirea separatorului, traversez calea ferată, trec printre rezervoare și intru în clădirea Serviciului utilități, la al cărui parter e tabloul de comandă. La pupitrul tabloului stă tehnicianul de serviciu și notează parametrii de lucru. Mă apropii și mă uit în colțul drept, unde e comanda separatorului: valorile indicate pe cadrane sînt între limitele pe care le cunosc. Amîndouă rezervoarele, de oxigen și de azot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spun eu. Mă duc mîine dimineață la C.E.C. și plătesc amenda: două sute cincizeci de lei, saltă Don Șef dintr-un umăr. Îmi amintesc de amenda plătită de mine pentru supapă și-mi vine să rîd; am lăsat chitanța lipită de pupitrul de comandă. Don Șef a micșorat viteza și conduce calm, relaxat. La primul stop, în marginea orașului, întoarce capul spre mine: Vă supărați dacă vă întreb ceva? Nu. Pe dumneavoastră n-am de ce mă supăra. Ei, surîde Don Șef, aruncîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dracu'!... Mă consolez totuși că am doi copii, care mă iubesc, iar la serviciu sînt foarte mulțumit... Spune-mi, ridică el privirea spre mine, ce naiba ai mai făcut azi?! De ce? Lucram în interiorul tabloului de comandă împreună cu doi electroniști. Dispecerul de la pupitru fusese trimis după un chibrit. Au rămas în sală prim-secreatarul, directorul, secretarul de partid, apoi a venit și Brîndușa. Nu știu despre ce discutaseră înainte, dar am înțeles că prim-secretarul era supărat pe Brîndușa; la un moment dat a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pentru că, dacă aș fi mers prin mijloc apărea imediat cineva dintre elevii mai mari care striga să țin pe dreapta. Greu tare a fost începutul! Mă văd într-o sală mare de clasă cu bănci mari, solide ce aveau compartimentate pupitre închise cu lacăt, în care fiecare școlar își ținea cărțile și toate rechizitele necesare. Reușesc să-mi procur cărțile recomandate de programă la bună învoială cu cei care le folosiseră anterior și acum le vindeau la jumătate de preț - cărți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
câteva minute aveam esențialul fiecărei lecții predate. Atent la toate, notam pentru fiecare lecție chiar și numele colegilor ascultați, fiecare cu nota obținută. Nu era o problemă manipularea acestui gigant maculator, deoarece nu era o greutate să-l scot din pupitrul meu, să-l folosesc și să-l pun la loc după întrebuințare. Am avut greutăți în activitatea de șef al clasei. La sfârșitul primului an de școală în clasa noastră au rămas mulți repetenți și s-a completat numărul cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
i-am cerut sprijinul să mă favorizeze pe motiv că eram cel mai bun elev la istorie. Cum să îndrăznesc? A mers cu noi până am pus totul la locul cuvenit, a venit apoi în clasă supraveghind aranjarea cărților în pupitrul meu de școlar și ne-a dat în seamă unui elev din ultima clasă care ne-a dus la bucătăria școlii pentru a ne da să mâncăm. Tata pleacă în oraș ca să revină în ziua următoare, iar eu am reintrat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ei) și le puneam pe planșeta cu situația aeriană generală (PSAG). M. M.: Da, și se scria pe dos, cu mâna, țintele se mai ștergeau... Cui îi povestești nu crede, fiindcă acuma totu-i electronic, stă militarul ca boierul în fața pupitrului. Atunci totul se făcea manual. S. B.: Cu căștile pe urechi stăteam ore întregi la anumite exerciții. Și trebuia să scrii invers, să vadă comandantul corect în partea din față, de la pupitru, ca să poată lua decizia. M. M.: Nu era
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
totu-i electronic, stă militarul ca boierul în fața pupitrului. Atunci totul se făcea manual. S. B.: Cu căștile pe urechi stăteam ore întregi la anumite exerciții. Și trebuia să scrii invers, să vadă comandantul corect în partea din față, de la pupitru, ca să poată lua decizia. M. M.: Nu era nimic automatizat, absolut totul se făcea manual. S. B.: Da. Mai greu era, totuși, de cei de la bateriile de tunuri. La Divizion era Bateria I, cu tunurile de calibrul 50, comandată de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
neplăcute. Figura cu Hong Kongul s-a repetat la Magazinul "Muzica" de pe Calea Victoriei, la prezentarea unei expoziții de fotografii "Berlin, capitala muzicală a RDG", unde nu se știe cum apăruse și o fotografie cu marele dirijor Herbert von Karajan la pupitrul Orchestrei filarmonice din Berlinul Occidental. Bineînțeles că cei de la ambasada RDG au luat imediat foc, cerând retragerea fotografiei în cauză. La Helsinki, la un Târg internațional de turism, Pavilionul României a prezentat printre alte exponate și o veche hartă automobilistică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fie. La numărarea susținerilor la Paris, Caramitru nu avea să obțină nici un vot. Avea să câștige reprezentantul Japoniei, ambasadorul Koichiro Matsuura (a fost reales în 2005). O altă prezență, tot culturală și tot de ținută, avea să fie aceea la pupitrul Orchestrei Filarmonice Montevideo a dirijorului Cristian Brâncuși, la 19 iulie, prestația sa fiind aplaudată de public și evidențiată elogios de cronicarii de specialitate. Între atâtea acțiuni, întrevederi și convorbiri oficiale au fost și câteva momente de "respiro", printre acestea amintindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mea. Într)m Într-o sinagog) yemenit). Cei care au venit Înaintea noastr) și-au l)sat pantofii la uș), ca arabii. B)rboși, cu tenul m)sliniu, stau așezați de-a lungul peretelui. Pe rezem)toarele pentru picioare ale pupitrului de citit al sinagogii le vezi picioarele Inc)lțate cu ciorapi. Tradiția cere că vinerea dup)-amiaz) s) se citeasc) cu glas tare Cântarea Cânt)rilor. Tocmai o recit) sau o psalmodiaz), cu o intonație neeuropean). Aceast) psalmodiere seam)n
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
le câștiga Încrederea? Vulpoii bătrâni se uită cu coada ochiului și miros de la o poștă dacă puștiul știe meserie... Uneori, prima repetiție echivalează cu intrarea În cușca cu lei. E ca la operă, unde un dirijor necunoscut se prezintă la pupitru, să spunem În fața Orchestrei Filarmonice din Viena. Am asistat recent la următoarea Întâmplare: repetam Werther cu un dirijor, excelent de altfel, de numai douăzeci și nouă de ani. La prima repetiție de orchestră Îi priveam pe muzicieni, curios să aflu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a tot și a toate, dragostea Învinge. Când Ioan Holender mi-a propus să montez o nouă Văduvă la Viena, eram convins că trebuie să restabilesc echilibrul și să dau Cezarului ce-i al Operetei. John Eliot Gardiner era la pupitru, Barbara Bonney și Bo Skovhus formau o pereche de cântăreți ideală pentru a atrage atenția și simpatia spectatorilor, În plus Angelika Kirschlager era o foarte picantă Valencienne. Am făcut tot ce am putut ca dragostea să triumfe la Staatsoper și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
căznesc de două ceasuri să descriu ceea ce el nota cu scrisul lui impecabil În două minute. Ciornele lui erau copii corecte ale gândului imediat. În modul acesta a scris cu o ușurință și o rapiditate fenomenale (stând incomod la un pupitru de copil În sala de clasă a unui palat lugubru) textul abdicării marelui duce Mihail (următorul succesor după ce țarul renunțase la tronul lui și al fiului lui). Nu-i de mirare că era În același timp și un vorbitor admirabil
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu spatele. În trecere, aruncă o privire cochetă într-o oglindă venețiană și iese plutind ușor pe ușa de taină. Maria, singură, cu privirile rătăcite în gol... Oblonul zgâlțâit de vânt se lovește de perete. Maria se ridică, îngenunchează pe pupitrul din fața iconostasului unde o candelă pâlpâie și răsfrânge o lumină palidă, tremurândă, dând viață, parcă, chipului blând al Maicii Domnului. E o icoană făcătoare de minuni, adusă de la Muntele Athos, și care, într-o noapte când se prăznuia răstignirea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Din scrisoarea Judelui Brașovului adresată lui Ștefan Voievod și Domn al Moldovei. 7 Județul Măriei sale Altă, altă pricină! bolborosește Ștefan printre clăbucii de săpun, în timp ce Don Giovanni Batista, un bătrân deșirat, osos, chel, îl bărbierește cu mișcări elegante. Tăutu, la pupitrul din odaia Domnului, răsfoiește un vraf de hârtii. ... Gata Don Batista?! Gata?! îl îndeamnă Ștefan. Presto, subito, Serenissime! cuvântă Don Batista executând câteva arabescuri "artistice" cu briciul. O pricină de jaf, continuă Tăutu. Banda de lotri a tâlharului Scorobete, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din fericire capul a rezistat). Voinică, înaltă, la primară își domina și bătea camarazii, și avea destulă fantezie pentru a recurge uneori la tortúri mai rafinate. Pe colegul ei de bancă, de pildă, îl pedepsea băgându-l cu capul în pupitru și ținându-l așa, ca într-un clește, în acea poziție nu foarte comodă. În urmă cu câțiva ani, ne-am întâlnit, într-o zi, pe șosea cu fosta ei victimă („ăsta e acela pe care...”), acum un bărbat ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lucrând „la vile” sau peste lac; era, desigur, cam afumat (nu făcea excepție de la regulă); ne-a salutat totuși politicos; nu părea câtuși de puțin supărat pe torționara sa de odinioară; sau, pur si simplu, nu-și mai amintea de pupitrul cu pricina, de pupitre și bănci, de școală în genere, de cele câteva clase pe care le făcuse, cândva... * De câte ori dau la radio peste replicile străvechiului și atât de specificului „Teatru la microfon”, mă simt înduioșat. Prin ricoșeu. În copilăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
peste lac; era, desigur, cam afumat (nu făcea excepție de la regulă); ne-a salutat totuși politicos; nu părea câtuși de puțin supărat pe torționara sa de odinioară; sau, pur si simplu, nu-și mai amintea de pupitrul cu pricina, de pupitre și bănci, de școală în genere, de cele câteva clase pe care le făcuse, cândva... * De câte ori dau la radio peste replicile străvechiului și atât de specificului „Teatru la microfon”, mă simt înduioșat. Prin ricoșeu. În copilăria ei singuratică, de orfană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
conferință despre „căutarea absolutului” la Balzac, în cadrul unui ciclu consacrat autorului Comediei umane (nu era vorba numai de romanul cu respectivul titlu, ci de viziunea balzaciană în total). Cu o săptămână înainte, în același ciclu, vorbise Ralea, care, așezat la pupitru, se adresa publicului cu o agreabilă familiaritate. Cu ușorul său accent moldovenesc declarase de la început că e „gutunărit”, scuzându-se pentru timbrul alterat al glasului, pe care și-l dregea tușind din când în când, în timp ce ̀ și ducea la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sub vestonul răscroit, cravata și cămașa nefiind prea nimerit asortate, vorbea în picioare, cu glas metalic, autoritar, aproape agresiv ; m-a frapat o formulă pe care o repeta insistent : „La Balzac absolutul intervine VERtical, VER tical !” ; spunând aceasta, lovea impetuos pupitrul cu muchia palmei, ca la karate. Conferința a fost extraordinară, de neuitat. El era atunci de 31 de ani, avea încă tot părul și o talie zveltă, tinerească, iar ochelarii îi dădeau un aer distant și rece, de experimentator, deși
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar făcea cu noi niște teste psihololgice foarte ingenioase, pentru verificarea aptitudinilor intelectuale, care mă atrăgeau, mă distrau, ca niște jocuri. Colegul meu de bancă din clasa I-a primea mereu alimente de acasă și mai tot timpul avea în pupitrul băncii un borcan cu miere. Cândva, în lipsa mierii cu care fusesem obișnuit de mic, m-a prins așa un dor de miere, încât, în lipsa colegului, am luat o linguriță de miere din borcanul lui, din pupitrul lui, și pe când o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tot timpul avea în pupitrul băncii un borcan cu miere. Cândva, în lipsa mierii cu care fusesem obișnuit de mic, m-a prins așa un dor de miere, încât, în lipsa colegului, am luat o linguriță de miere din borcanul lui, din pupitrul lui, și pe când o înghițeam „m-a prins” a țipat la mine, eu m-am speriat, dar totul s-a terminat repede și simplu, ca și cum nu s-ar fi întâmplat. Colegii însă m-au poreclit „ursul” pentru că am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sute de catarge, piesă reușită care amintește de tradiția componistică ieșeană a lui Vasile Popovici, cu Sara pe deal, tot pe versuri eminesciene. Die lanige forelle de Franz Schoggl a fost dirijată cu exuberanță de Alexandru Lăscae, invitat special la pupitrul dirijoral. A urmat compoziția, dirijată din nou de Doru Morariu, a unui alt laborios compozitor cu state vechi în muzica vocală ieșeană (actualmente stabilit în Statele Unite), Sabin Păutza, care în aplauzele publicului a luat loc în orchestră, la pian. Partea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
plăcere. În deschiderea părții a doua, piesa corală Mântuire de Gheorghe Firca și Cântați cu noi, ca primă audiție absolută a lui Achim Stoia, s-au bucurat de succes. Ca amfitrion, Doru Morariu, cu un gest jovial, a invitat la pupitru pe dirijorul George Vintilă care, la cei aproape 80 de ani, a făcut dovada unei strălucite interpretări a Dansurilor polovțiene din opera Cneazul Igor de Alexandr Borodin. Solicitând prin gesturi scurte - cum ne-a obișnuit - atât corul, care a răspuns
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]