1,426 matches
-
Și iată-mă, gătită cu noul meu taior albastru, de care eram atît de mîndră, coborînd pe Avenue de la Bourdonnais spre cheiul Senei, cu o oră înainte de cea anunțată. Gust astfel plăcerea unei plimbări de-a lungul Senei, în Parisul pustiit de exodul extra muros al amatorilor de evadare duminicală. Depășesc agale pod după pod, trec prin fața Luvrului, traversez fluviul pe Pont d'Arcole și măreața catedrală izbucnește în Ile de la Cité cu zidurile ei impunătoare, în parte cenușii, în parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
articol de ziar sau chiar în mai multe. Oricum, azi este prima parte a acestei povești rezumate la maximum. Până la începutul secolului al XVIII-lea, noi n-am avut contacte directe cu rușii. Ei erau departe, între noi se afla "pustia", Ucraina de azi, unde hălăduiau și se băteau cazacii și tătarii. Petru cel Mare ajunge la Prut, se aliază cu Moldova lui Cantemir, dar este înfrânt sever la Stănilești, pe Prut, de turci (1711). Rușii s-au îndepărtat din nou
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
când mintea și experiența lui (III, 13) îi spun că se înșeală, căci e dispus să renunțe la tot pentru fata lui Priam (sunt gata la orice ca să te păstrez - III 7). Și totuși anii petrecuți la Troia l-au pustiit și pe el. Clitemnestra simte schimbarea din vocea lui : Altădată glasul îți tremura de o neîncetată bucurie. Acuma vorbești încet și nu spui tot (II 12). Războinicul întors acasă e ostenit (vreau să mă odihnesc... sunt obosit - II 12 ; Dar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în luptele lui cu sârbii. Oastea ungară atacă pe la Severin, ocupă Oltenia și se îndreaptă spre Argeș. Conform unei tactici tradiționale a domnilor români, când propunerile de pace foarte avantajoase ale lui Basarab au fost respinse de ungur, autohtonii au pustiit totul în calea oastei ungare, încât dușmanul nu găsea nimic de mâncat și foamea a pus stăpânire pe ostași. Disperat Carol Robert îi propune pace lui Basarab și începe să se retragă, pe drumul cel mai scurt spre frontiera ungară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
notează Csicsery-Ronay: "cîte formule de povestire pot construi, bazate pe un protagonist tînăr, cu instincte autodistructive, dar sensibil cu un (implant/proteză/talent telectronic) ceea ce face ca forțele răului (megacorporații/catacombe pline cu criminali/poliție) să-l urmărească (peisaje urbane pustiite/enclave luxoase elitiste/stații spațiale excentrice) dominate de grotesc (tunsori/haine/automutilări/muzică rock/hobbiuri sexuale/droguri/jucărioare telectronice/ arme noi/halucinații exteriorizate) reprezentînd (moravurile/modelele) unei civilizații moderne ajunse în faza finală a declinului); eroul se aliază cu tineri
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de pietre. «În ziua aceea a început o mare persecuție împotriva Bisericii din Ierusalim și toți, în afară de Apostoli, s-au împrăștiat prin ținuturile Iudeii și ale Samariei”. După aceasta, Saul, cel care a fost autorul principal al morții lui Ștefan, «pustia Biserica, intrând prin case, târând bărbați și femei și aruncându-i în închisoare» (Fap 8,1-3). Însă, Sinagoga nu va putea să reziste puterii rugăciunii martirului, care invoca iertarea pentru ucigașii săi. Peste numai câteva zile a urmat Saul, chiar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care-l voi scrie la vîrsta aceasta. Am citit "Hipermateria" Magdalenei Ghica [...], mi s-a părut viguroasă, dar ca la... "Cenaclul de luni". În ultimul ECHINOX: un excelent poem de acest grozav Ion Mureșan, "Izgonirea din poezie". E o duminică pustiită de frig și gînduri! Deci, închei! Mai scrie-mi tu! Și toate cele bune! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 1 aprilie '81 Bună, dragul meu! E o lună de cînd tac. Tăcerile necesare, manevre involuntare ale spiritului meu mereu nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
din Sfântul Munte la lumea cerească, cea adevărată. În tot acest timp a trăit sus, la Kapsala, ca vulturul cerului. Chipul său era luminos și parcă imaterial și numai privindu-l, primeai putere duhovnicească. Anevoie Îl găsea cineva acolo, În pustia unde se nevoia. De aceea nu se bucura de vreo mângâiere omenească. Dar acolo unde nu există mângâiere omenească, se apropie cea dumnezeiască. Dumnezeu trimite bucurie cerească prin Îngeri și sfinți. Iar oamenii duhovnicești care au legături cu Îngerii și
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
da o recoltă Îmbelșugată. Vom fi puternici dacă prăvăliile negustorilor vor fi pline cu aur și argint, dacă oamenii vor fi mulțumiți, sănătoși și apărați. Slabi și nenorociți vom fi, dimpotrivă, dacă supușii noștri vor flămânzi, dacă satele vor fi pustiite și orașele trecute prin foc și sabie. Înțelegeți, timpul nu rămâne pe loc! Timpurile se schimbă și noi odată cu ele! Târziu, după ce sala se golise și liniștea se așternu iarăși În castel, Conrad ședea Împreună cu părintele Bernhard În capelă. — Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care fiecare să poată găsi tot ce dorește. Vor veni oameni de pretutindeni, plutele noastre vor călători zi și noapte pe Rin, ducând și aducând mărfuri. și atunci am să-i văd pe toți mândri noștri cavaleri, care și-au pustiit moștenirea lăsată de strămoși și și-au Înfometat satele, și pe Împărat, cu aroganța lui sfărâmată, cu toți aliații lui care și-au pus zălog coroana strămoșilor ca să poată purta războaie și să prade ținuturi străine. Bertold Îl privi zâmbitor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
părinte, am stat doar acolo un număr de ani. Po vestea mea e lungă, tristă și lungă. Nu-i nimic, Îmi plac poveștile lungi. Te ascult. Simeon Începu istorisirea dând cele mai precise amănunte despre Bizanț, despre tătarii care-i pustiiseră locurile natale și viața. Un instinct sigur Îi spunea că toate acestea sunt nepri mejdioase. În schimb, ultimii doi ani din viață puteau să-l coste capul. Se strădui să-și dea seama, În timp ce descria Întâmplările de groază prin care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la Sfântul Petru, relațiile cu mânăstirea Sfântul Trudpert nu erau deosebit de călduroase... Poate totuși se găsea acolo vreun călugăr care să vrea s-o ajute? Adelheid petrecu toată ziua privind pe fereastră și sperând Într-o minune. Dar locurile erau pustii. Departe jos, În vale, se vedeau câteva cocioabe mizerabile. Erau șerbii amărâți ai lui Adalbrecht, care-și trăiau zilele chinuite aștep tând În fiecare zi să-și sfârșească traiul nefericit, fie sub spada, fie În jugul stăpânului lor. Cruzimea și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nebunul ăsta, nu-l putem lăsa aici sin gur. Fiți cu băgare de seamă să nu nimerim dincolo de gratii. Oricum dacă scăpăm de uneltele de aici, ne așteaptă altă pedeapsă pentru neascultare... N-avem de ales. Într-adevăr, coridoarele erau pustii. Toți slujitorii erau pe ziduri pregătindu-se pentru luptă și urmărind cu spaimă cum se apropiau amenințător asediatorii. Între timp, oamenii lui Conrad ajunseseră sub zidurile fortăreței. Cercul ucigător se strângea din ce În ce mai mult. Un herald care Înaintase călare fluturând steagul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pătimașă și clandestină cu o trupeșă brăileancă, pentru că în poezioara cu pricina, intitulată chiar Enisala, mărturisesc astfel: Am iubit la Enisala / fata mării Polimnia! / Toată vara, toată vara / Îmi surâse cununia, / Dar spre toamnă goală-i sala / Mării; sună trist pustia. / Și-am lăsat la Enisala/ Inima. Ardea câmpia! (Enisala, Albatros, 1984). E un text care se reține ușor. Când i-am spus lui Fănuș că Enisala nu e numele unei muze, ci al unei cetăți, m-a cadorisit cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
întâmplat ceva ca lucrurile să nu se mai poată întoarce. Nu stați închiși aici“. n-a răspuns. VĂzând că secretarele nu se mișcă, am trân‑ tit ușa și-am plecat. Secretara-șefă a fugit după mine - culoarele erau și ele pustii - și mi-a atras atenția că ceea ce fac ar putea dăuna foarte mult carierei tatălui meu. Cu alte cuvinte, acest fel al oamenilor de a fi ținuți osta‑ tici continua. Și ei credeau că va continua, că nu poți să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
îi primise cu brațele deschise, fără prejudecăți față de fiii risipitori. Acum, construiau diguri în bună înțelegere cu frații rămași în bătătură. Și țăranii supărați pe colectivizarea forțată au aflat în Balta Brăilei azil. Ținutul avea magnetism. Sate întregi au rămas pustiite de bărbați în putere, care au venit aici ca spre un pămînt al făgăduinței. Și-au lăsat nevestele, copiii și bătrînii, pentru a-și demonstra priceperea la săpatul gropilor. Alături de Răstoaca și Suraia, ambele din Moldova, se strămutase în lagărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înțepenit de pe stradă a adormit cu mâna întinsă sau a murit așa, de frig sau de foame, sau împușcat direct în inimă și viermi îl măcinau deja pe dinăuntru. Halele și piețele pline de bunătățuri nu demult erau mai mult pustii acum. Și nicio florărie nu mai colora colțul vreunui bulevard ca înainte, totul era gri și întunecat. Aromele de cafele și de gogoși fuseseră înlocuite de un aer înțepă- tor, ca de veceu public. Cristi mai trăise o dată această poveste
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
obișnuit, și-a băut cafelele, a lăsat din nou un bacșiș măricel, nu ca pe timpurile bune, dar oricum destul de însemnat pentru buzunarele sale aproape goale. Și de- acolo a plecat să viziteze pentru ultima oară marile bulevarde ale Bucureștiului, pustii acum, dărăpănate, marile artere cu localurile lor celebre care îi aduseseră atâtea împliniri, toate locurile dragi ale tinereții sale. De la Victoriei, după ce a contemplat puțin ruinele La Fayette-ului, unde odată fusese și Grand Restaurant, a pășit încet, derulând imagini din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
târâte Într-un război civil de o ticăloșie și un dramatism fără seamăn (fosta Iugoslavieă! Ce s-ar fi Întâmplat, oare, nu numai cu președintele Iliescu, dar cu noi toți, dacă „scandalul” și crimele „fraterne”, incendiile și exodurile ar fi pustiit și ars Ardealul românesc, dacă s-ar fi „spart” această unitate națională miraculoasă și puternică, descoperită sau redescoperită după veacuri de pribegie și confuzie identitară, umilințe atroce și cu secole lungi pustiite de orice speranță?!... Nu, nu trebuie să ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și crimele „fraterne”, incendiile și exodurile ar fi pustiit și ars Ardealul românesc, dacă s-ar fi „spart” această unitate națională miraculoasă și puternică, descoperită sau redescoperită după veacuri de pribegie și confuzie identitară, umilințe atroce și cu secole lungi pustiite de orice speranță?!... Nu, nu trebuie să ne supărăm pe nimeni, atunci când „Îndrăznim să ieșim din rânduri”, când Îndrăznim să ne amintim de „idealurile și principiile” tinereții noastre, dar și de cele care s-au numit „romantism” sau „pașoptism”; când
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Într-o cronică slavonă. Germanii din sudul Transilvaniei (de la Sibiu și Brașov, orașe nemțești În Evul Mediu, numindu-se până nu de mult Hermannstadt și Kronstadt) nu aveau deloc motive de simpatie pentru țepeș; acesta Îi atacase În repetate rânduri, pustiindu-le așezările și ucigând pe capete. Relatările germane s-ar putea, așadar, să nu fie chiar obiective și să amplifice Întru câtva comportamentul pervers al prințului. Însă personajele istorice nu trăiesc În memoria noastră așa cum au fost ele cu adevărat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dispară cu Porsche-ul meu închiriat nu era. Apoi vara a fost întreruptă de un telefon în puterea nopții. Prietena lui în vârstă de douăzeci și doi de ani îl găsise pe bătrân gol pușcă pe gresia din baia casei lui pustii din Newport Beach. E tot ce-am aflat. Habar n-aveam ce să fac, pe cine să sun, cum să mă comport. Am sucombat șocului. Cineva trebuia să mă descarcereze din cabană și să mă care înapoi în California. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu se auzea nici un sunet pe lună și nu era decât o altă lume în care te simțeai pentru totdeauna pierdut. Însă eram convins că Robby ar fi încercat să-mi demonstreze că departe, dincolo de craterele înghețate și de spațiile pustiite de furtuni de nisip se găsea o inimă caldă și primitoare. Nu-i trebuie unui laser decât o secundă sau două să parcurgă distanța de la pământ la lună și înapoi, așa cum îmi spusese el la nunta aceea din Nashville cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
păruse mai degrabă o fire timidă, retractilă. Italiana sa foarte bună și incongruența de regie comisă, receptată cu umor de public, reușesc să încălzească atmosfera, ștergând ușoara crispare a momentelor de debut. VASILE GÂRNEȚ: ...Pe străzile din cartierul Baixa Graça, pustii acum, bate un vânt rece, foarte puternic. Este ca un oraș din care au plecat toți navigatorii. Puține lumini la ferestre, doar câteva vitrine care mai atrag drumeți întârziați. Ceva mai multă animație la McDonald’s-urile din Rua Augusta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
clasă n-ar trebui excluse." Tot astfel, nici dorința pioasă n-are vârstă. Decât că uneori, ea te ramolește și te face pisălog. 6. Ioan Botezătorul sau deșertul la Qumran În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii spunând: Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: Glasul celui ce strigă în pustie [...]. (Matei, III, 1-3) Marea Moartă la amiază, văzută dinspre deșertul Iudeii. Ea însăși pare un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]