8,125 matches
-
Jiul de munte”); Harghita - probabil din har (“deal” sau “munte” în limbile semitice și turcice); Hunedoara - de la orașul Hunedoara, provenit din numele propriu maghiar Hunyad și vára - cetate (cetatea lui Hunyad); Ialomița - după râul Ialomița, denumire de origine slavonă (“ialov” - pustiu); Iași - posibil de la populația sarmatică Iazygi care locuia în regiune în secolul I (în limbile sanskrită și hindi, care au origine comună cu limba sarmaților, “yash” înseamnă “faimă”); Ilfov - denumire de origine slavonă; Maramureș - probabil compus din “mara” (origine traco-dacică
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
pregnant, un deșert mort, o colecție de exponate muzeale: „Dragostea a străbătut cu tălpile goale deșertul/ și s-a strecurat pînă în camera mea” (Dragostea merge la muzeu). Poezia devine o feerie a negației: „Iată piramidele: degete la mîna mea pustie. // Iată piramidele, îți spuneam, zarul lăsîndu-l să cadă...” (Zar). Sau, în concluzie: „Cine te povestește trădează stepa tăcerii.// Eu stau în lume ca în absența ei!” (Stepa tăcerii). Există neîndoios în volumul aici prezentat pagini care-l provoacă pe iubitorul
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
de prin împrejurimi începură să latre”) și să croncănească ciorile („niște ciori învățate să se rotească și să se așeze deasupra a ceva înalt, acum că acel ceva nu mai era, dădeau târcoale prin preajmă și croncăneau urât, parcă a pustiu, din ciocurile lor negre”), totul pentru a sugera că dimensiunea mitică a universului sătesc s-a prăbușit. Presimțirile, greu de explicat la simpla tăiere a unui copac, ies acum în prim plan: „Mama, luptând parcă împotriva presimțirilor și temerilor ei
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
renumit pentru faptul că revistele de scandal suprinseseră adeseori bărbați și femei făcând dragoste în umbra copacilor, dar acum nu se zărea nimeni pe peluză. Chiar și oamenii care se plimbau prin parc erau puțini la număr, și locul părea pustiu. Odată ajunși în cameră, am intrat primul la duș, după cum mi-a sugerat Mutsuko. Apoi, cât a făcut ea duș, am ascultat zgomotul jetului de apă. M-am gândit la cina pe care o luasem mai devreme, când Mutsuko îmi
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
e, de fapt, un peisaj gol, printre ale cărui întunecate linii se prefiră ceea ce nu mai e și, cine știe, nici n-a fost: „Te-apleci mirat, străine, pe-amurg ca pe o ramă/ Ce-ar străluci din umbra muzeului pustiu,/ Și crezi, pornind aiurea rănit de-un dor târziu,/ Că ai văzut Florica.../ Dar n’ai zărit, ia seamă,// Pe-albastra depărtare a luncii de demult,/ Trecutul meu ce arde sclipind în râul Doamnei - / N’ai auzit, deodată rupând tăcerea
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
peste păduri. M-au lăsat singur cu negrul cățel într-o cutie de carton”. E caracteristică acestor versuri o teroare bacoviană, adică una răsfrîntă în resturile umile ale vieții, în banalități, în senzații rebarbative (O pînză roasă). Singurătatea e „mai pustie fără scris”, bardul își propune a privi pur și simplu cum cad frunzele, nădăjduind că „și cu lingoare voi vedea cum cad”. Pentru un supliment de autenticitate stilistică, se adaugă și o fărîmă de Caragiale: actantul „iese și repetă într-
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
Non tornò vivo alcun, s’i’odo il vero, Senza tema d’infamia ti rispondo. Să mergem așadară amîndoi, Cînd seara în cer e-ntinsă peste noi Precum o pacientă sub eter pe-o masă; Să mergem prin acele străzi pustii cu șoapte, Ce ies de prin hoteluri de o noapte Cu nopți fără de tihnă în odăi cu pluș Cîrciumi cu scoici pe jos și rumeguș: Străzi strecurîndu-se precum o sfadă insipidă Menită-n plasă să te prindă Ca să te pună
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
de lector, volumul din 1944, se deschide cu o scurtă însemnare intitulată Brăila și alte fantasme în care autorul spune cum a dat peste o gravură a lui Michel Bouquet din secolul XIX, cu o imagine a portului devastat, sărac, pustiu. Contemplarea gravurii îl melancolizează făcându-l să-și aducă aminte de grădina lui Tiriplic, aceea dinaintea ridicării statuii lui Traian și a ceasornicului monumental, cu „silueta lui de Turn Eiffel degenerat”. Trecând cu gândul în alt decor își amintește cum
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
și autorul. Atît sînt de bine făcute cîteva dintre întîmplări - iar filmulețele prolog ale fiecărei scenete sînt impecabile, din toate punctele de vedere! - încît poți să îndrăznești să crezi că este cu putință să mergi cu mașina pe un drum pustiu și să lovești un înger. Scenele cu cîte doi actori sînt, cele mai multe, foarte tari. Și din poveste - adulter, hoții, găinării, situații absurde, aberante, dialog dintre șefi și subalterni, dintre „deștepți” și „proști”, șmecheri, situații care ne populează realitatea și micimile
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
momentul amintit a celor doi actori este și un contrapunct la nebunia de dinainte, la ritmul aiuritor al cuvintelor, al replicilor, al situațiilor, al polemicilor și confruntărilor de toate felurile. Poate numai ei, pierduți dintr-un „altădată” pe același drum pustiu pot să recunoască Îngerul. Fiecare film în alb și negru, a cărui proiecție precede ce urmează să se petreacă sub ochii noștri mi se pare, iarăși, un mic poem, o mică demonstrație de actorie de clasă ca în filmele mute
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
întâmplat chiar Matildei. Senzația de pericol, de agitație animalică a victimei și de cinică, onctuoasă anestezie a împotrivrii ei, a ambiguităților și anxietății care preced un fapt oribil, se amplifică cu ivirea clientului însoțit de gorilele sale într-un spațiu pustiu, de margine. Recuperarea lui Toma de la orfelinat deschide un alt episod colateral relevant pentru că toate aceste eschive recompun un tablou al anomaliilor. Privind un film de desene animate, un băiat fumează întins pe spate. Gestul denotă nu doar relaxare, ci
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
cazul ei, scenele aveau legătură cu ceea ce le făcuse Daniel - mai bine zis, cu ceea ce pesemne că le făcea - fetelor pe care le ducea în grădina din spatele casei de la numărul 84, nesupravegheat decât de cele patru ferestre întunecate ale casei pustii. - Febra fânului, zise asistenta de maternitate, politicoasă, dar strănutând în continuare, alarmată că simțea câțiva stropi umezi în chiloți. - Domnul și doamna Sellers se numesc, zise cineva. Au dat pe casă șaptesprezece mii de lire. Mi-a spus Anthea Arbuthnot
Îngăduința nordului by Philip Hensher () [Corola-journal/Journalistic/5816_a_7141]
-
dau numai ele și ajung șefe de stat, așa, pe nepusă masă, încât ei, sărmanii, se trezesc într-o zi pe cap cu câte o Lenuță... Ce-nseamnă să fii un sedentar și un lăsător... * La Suceava, noaptea, restaurantul gol, pustiu și radioficația părăsită cântând la maximum dată întruna singură de capul ei niște valsuri demodate, vieneze, mesele cu felurile servite neatinse, tacâmurile cu șervețele în regulă, însă fără clienți și ele... * Interviul luat lui Ernst Jünger în La quinzaine littéraire
Amprente by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5831_a_7156]
-
născut la Salonic, în 1978. A urmat studii de Științe economice, Filosofie și Istoria Ideilor, în orașul natal și în străinătate. Până în prezent a editat un volum de versuri. Două poeme pentru Anselm Kieffer Valiză fiind mă perind pe-aeroporturi pustii pe benzi rulante ce trosnesc de ruginite. Buruienite resturi omenești oamenii înșiși buruieni uscate sunt dați deoparte Vântul fluieră sânge. Ceva mai încolo un avion muribund - tușește pleavă. Soarele pulsează inimă într-un corp adolescent. Carnea putrezește frunze căzute se
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
numai Dumnezeu; ogoare umede, frunzele picurau, un fluture, în scorbura unei stânci, se căznea să-și deschidă aripile ude, să plece. - O să strig, se hotărî, o să strig, să mă ușurez! Când rămânea singur pe munte sau la amiază pe câmpul pustiu, bucuria era prea mare?, amără- ciunea era prea multă? sau, deasupra tuturor, teama era prea mare? simțea, peste tot îl înconjura Dumnezeu și scotea un strigăt sălbatic, ca și cum ar fi vrut să scape printr-un salt. Când țipa ca un
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
și s-a închis iarăși cerul; iar de-atunci n-am mai strigat. Fiul Mariei se ridică, se plecă să-și ia rămas bun de la bătrână; dar ea își trase înapoi mâna; începu iarăși să șuiere ca șarpele: - Pustiu, așadar, pustiu ai râvnit și dumneata? Dar nu ai ochi, flăcăul meu? Nu vezi soarele, viile, femeile? Haide, îți zic, la Magdala, să-ți vezi sănătatea! Nu ai citit niciodată Scripturile? Eu nu vreau, spune Dumnezeu, nu vreau rugăciuni și posturi; vreau
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
tonul devine amenințător, insurgent, tot acalmia are câștig de cauză. Inflația persoanei întâi duce, în cele din urmă, la o imprevizibilă solidarizare: „Dar dacă, dintr-o dată, în lumea asta uriașă aș fi numai eu, eu, eu, eu singură, pe plaja pustie, în lumea pustie, în universul golit de ființe, lucruri și întâmplări, curățat, eliberat de toate formele, de toate zgomotele astea obositoare, ah, de toată nebunia asta prelungă? Mda, numai întunericul ăsta blând, roșiatic, de sub pleoape, nimicul ăsta bun, odihnitor, în
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
insurgent, tot acalmia are câștig de cauză. Inflația persoanei întâi duce, în cele din urmă, la o imprevizibilă solidarizare: „Dar dacă, dintr-o dată, în lumea asta uriașă aș fi numai eu, eu, eu, eu singură, pe plaja pustie, în lumea pustie, în universul golit de ființe, lucruri și întâmplări, curățat, eliberat de toate formele, de toate zgomotele astea obositoare, ah, de toată nebunia asta prelungă? Mda, numai întunericul ăsta blând, roșiatic, de sub pleoape, nimicul ăsta bun, odihnitor, în care sunt numai
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
Și „A” s-a făcut cuvînt, și cuvîntul, spectacol, și spectacolul, memorie, și memoria, poveste. Într-o duminică călduroasă de început de mai am stat în fața teatrului cu cei cîțiva prieteni ai lui Ștefan Iordache și ai Mihaelei. Era încă pustiu în jur. De pe o bandă pregătită cu grijă împreună cu Marius Tucă vocea lui Ștefan Iordache a pornit-o la vale pe străzi, pe la uși, pe la ferești, prin noi înșine. „Sonetele” lui Shakespeare au pus stăpînire pe un oraș amuțit. Am
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
30 Nymphomaniac: Volume 2 de Lars von Trier. 2013. Cu Stellan Skarsgard, Stacy Martin, Charlotte Gainsbourg, Shia LaBeouf. Dramă. 124 min. IM-18. Marți, 18 februarie 20:30 Nymphomaniac: Volume 2 de Lars von Trier. Miercuri, 19 februarie 18:30 În mijlocul pustiului alb/ Into the White de Petter Næss. Norvegia. Cu Florian Lukas, David Kross, Stig Henrik Hoff, Rupert Grint, Lachlan Nieboer, 2012. 100 min. Gen: acțiune, dramă, istoric. 20:30 Nymphomaniac: Volume 2 de Lars von Trier. 2013. Cu Stellan Skarsgard
Nicio zi fără Nymphomaniac, la NCCR, în perioada 14-19 februarie () [Corola-journal/Journalistic/45389_a_46714]
-
s-au unit viețile noastre amândouă. Poate, Liți, de aceea râde așa de frumos: se va fi unit în ea tot ce-a fost mai bun în noi. Dea Dumnezeu să fie așa! Aici, acum e prea multă liniște. E pustiu. În toată casa nu e nimeni toată ziua. Abia pe seară ceva larmă prin vecini. Citesc. Am o poftă nebună de citit. Săptămâna trecută am dat gata două cărți: Die neue Mystik și Geschichte der russischen Literatur. Aseară am început
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
și 18 în regiunea Centru. Acestea sunt cifrele comunicate de PDL în privința participării la alegerile interne desfășurate în ultimele săptămâni, pentru a desemna un prezidențiabil. Nu știm cum s-a votat efectiv, dacă au existat secții foarte frecventate și altele pustii, dacă s-a numărat cu atenție, dacă au fost înregistrate contestări sau totul a decurs fără vreun incident. Tot ceea ce PDL ne-a anunțat sunt aceste cifre seci, ca și scoruri de 75-80% în favoarea lui C. Predoiu", scrie Preda, pe
În PDL se menține scindarea, spune Cristian Preda by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34263_a_35588]
-
pentru felul în care apărea și trăia în versurile lui Benn figura iubită a filozofului și poetului care „încă nu despărțise istoria și natura de intelect, el încă mai credea întro compensare”: „«Pingelele la ghete-s duse», /marele geniu în pustie/ în ultima-i scrisoare spuse -/ apoi, țac, Jena -; psihiatrie.”// Nu-mi cumpăr cărți, s-au dus toți banii, / așa prin librării mă țin:/ note - la coadă cu golanii: -/ astea sunt zilele-n Turin. În timp ce-alesul putregai/ sugea la
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
de-ntinse mâni. Trudit sub veghea ta-ngenunchiu Troiță din bătrâni. E drumul lung de unde viu, De unde și de când nu știu, Iar drumul necălătorit S-afundă-n infinit. Și taina - singură i-o știi: Cu întreite mâni de lemn Îmi scrii pe zările pustii Izbăvitorul semn. Tu umbră n-ai să mă umbrești Troiță zugrăvită, Tu nu ești verde și-nverzești Nădejdea veștejită. Și parcă lemnul tău sărac Deodată se destinde Și crește uriaș copac Tot ceru-n brațe de-l cuprinde. Sus, păsări
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
pe deasupra apelor. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!“ Și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina, Și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Varianta Cornilescu: La început, Dumnezeu a făcut cerurile Și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]