29,239 matches
-
la drum. Cît simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de ștofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca-n talcioc? Cine? Nuntașii Dolănescu și Loghin? Dar și "majoritarii" ăștia s-au mai cizelat între timp. Nu mai ține. Or să-l pomenească ei mult și bine pe șolticul domn Amedeu... Orchestra își
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
alta fiindcă nici prețul unui asemenea volum nu mai e la îndemîna oricui. Un almanah despre care bănuim că "merge" încă e acela al Academiei Cațavencu. Și asta fiindcă oamenii sînt totuși dornici să se amuze pe seama netrebnicilor politicieni, să rîdă de ei, răcorindu-se pentru umilințe și înșelătorii. Rîs fără veselie, rîs al dracului, adică necurat, dar cît de cît defulator. Satira cu colți și ghiare s-a întins pe tot locul, împingînd la margine umorul simpatetic. Spiritele subțiri nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
unor strădanii alchimice. Din această perspectivă, spectacolul încleștării personajului principal cu natura, animalele sălbatice și invaziile armate e o performanță. Din păcate există și o voluptate a derizoriului, autorul făcînd deseori risipă de consemnări parazitare: "Rîsul izbucnește gros și hîrîit". Rîde și privește peste crenel. Apoi rîde de gestul acela costeliv"; El rîde gros și hîrșîit"; " Și în sfîrșit a rîs ca să rîdă nebunește." În fine, i-aș mai reproșa în unele cazuri, ambiguitatea și superficialitatea stridentă a abordării registrului reflexiv
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
spectacolul încleștării personajului principal cu natura, animalele sălbatice și invaziile armate e o performanță. Din păcate există și o voluptate a derizoriului, autorul făcînd deseori risipă de consemnări parazitare: "Rîsul izbucnește gros și hîrîit". Rîde și privește peste crenel. Apoi rîde de gestul acela costeliv"; El rîde gros și hîrșîit"; " Și în sfîrșit a rîs ca să rîdă nebunește." În fine, i-aș mai reproșa în unele cazuri, ambiguitatea și superficialitatea stridentă a abordării registrului reflexiv: "Doar un insignifiant ce își întoarce
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
animalele sălbatice și invaziile armate e o performanță. Din păcate există și o voluptate a derizoriului, autorul făcînd deseori risipă de consemnări parazitare: "Rîsul izbucnește gros și hîrîit". Rîde și privește peste crenel. Apoi rîde de gestul acela costeliv"; El rîde gros și hîrșîit"; " Și în sfîrșit a rîs ca să rîdă nebunește." În fine, i-aș mai reproșa în unele cazuri, ambiguitatea și superficialitatea stridentă a abordării registrului reflexiv: "Doar un insignifiant ce își întoarce atitudinea este un ipocrit. Iar ipocriții
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
Din păcate există și o voluptate a derizoriului, autorul făcînd deseori risipă de consemnări parazitare: "Rîsul izbucnește gros și hîrîit". Rîde și privește peste crenel. Apoi rîde de gestul acela costeliv"; El rîde gros și hîrșîit"; " Și în sfîrșit a rîs ca să rîdă nebunește." În fine, i-aș mai reproșa în unele cazuri, ambiguitatea și superficialitatea stridentă a abordării registrului reflexiv: "Doar un insignifiant ce își întoarce atitudinea este un ipocrit. Iar ipocriții au o singură dimensiune." Liviu Lungu este un
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
există și o voluptate a derizoriului, autorul făcînd deseori risipă de consemnări parazitare: "Rîsul izbucnește gros și hîrîit". Rîde și privește peste crenel. Apoi rîde de gestul acela costeliv"; El rîde gros și hîrșîit"; " Și în sfîrșit a rîs ca să rîdă nebunește." În fine, i-aș mai reproșa în unele cazuri, ambiguitatea și superficialitatea stridentă a abordării registrului reflexiv: "Doar un insignifiant ce își întoarce atitudinea este un ipocrit. Iar ipocriții au o singură dimensiune." Liviu Lungu este un prozator profund
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
clasicii necunoscuți de aceștia. Sau recitam cu gura mare din Malraux (repet ce am mai scris, corijînd greșelile de ortografie de atunci): "Then tenterait-il de lever la moustiquaire... Frappe rait-il au travers?..." O dată, cineva ne-a crezut frați. Titus a rîs, pe urmă a zis păi suntem! Într-o zi mi-a și spus de ce se împrietenise cu mine. Fiindcă eu aș fi crezut atît de mult în cuvinte, - naivitatea mea. Și că, în viitor, naivitatea asta va fi forța mea
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
da, ca să facem conversație; iar el spusese scurt și, exact conjuncția românească. Tot drumul am făcut și..., și..., alături de șofer, un tînăr înalt din nord, chipeș ca vedetele din filmele lor de propagandă. Băiatul conducea binedispus Mercedesul și mă aproba rîzînd vesel. Eu însă făceam mereu murmurînd și..., și..., și, gîndindu-mă la studentul oprit în fața unui tanc, în Piața în flăcări,... Și cum un tanc cîrmea ușor cînd în dreapta, cînd în stînga, să-l evite pe studentul filmat de camerele televiziunilor
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
Albă și ținînd în mînă un carnet, s-a apropiat de mine vociferînd furioasă. La început, crezusem că e o Pena Corcodușa locală; ori vreo sectantă. Încremenisem. Traducătorul, tînărul chinez care mă însoțea și care studiase la București, începuse să rîdă. Rîdea altfel decît ai lui; rîdea ca la noi. Pe urmă, se dusese la femeia înfuriată și îi spusese ceva, s-o liniștească, și se întorsese la mine serios, punîndu-mi în vedere, textual: "Să știți că ați scuipat pe China
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
și ținînd în mînă un carnet, s-a apropiat de mine vociferînd furioasă. La început, crezusem că e o Pena Corcodușa locală; ori vreo sectantă. Încremenisem. Traducătorul, tînărul chinez care mă însoțea și care studiase la București, începuse să rîdă. Rîdea altfel decît ai lui; rîdea ca la noi. Pe urmă, se dusese la femeia înfuriată și îi spusese ceva, s-o liniștească, și se întorsese la mine serios, punîndu-mi în vedere, textual: "Să știți că ați scuipat pe China!" Trebuia
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
carnet, s-a apropiat de mine vociferînd furioasă. La început, crezusem că e o Pena Corcodușa locală; ori vreo sectantă. Încremenisem. Traducătorul, tînărul chinez care mă însoțea și care studiase la București, începuse să rîdă. Rîdea altfel decît ai lui; rîdea ca la noi. Pe urmă, se dusese la femeia înfuriată și îi spusese ceva, s-o liniștească, și se întorsese la mine serios, punîndu-mi în vedere, textual: "Să știți că ați scuipat pe China!" Trebuia musai să plătim o amendă
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
ultimul timp aspectul unei cămile străbătînd pas cu pas deșertul. Ca în caricatura americană din anul 1999 înfățișînd un arab cu turban alimentînd răbdătorul animal cu ulei marca X vărsat dintr-un bidon pe care scrie mare ENDE. Să nu rîdem. Ar fi un sfîrșit pitoresc numai, umoristic, de desen animat. Cînd am fi putut s-o terminăm cu o gigantică explozie nucleară... Criza însă, știm, este (criza mondială) semnul unei noi calități a civilizației omenești care încearcă să-și facă
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
-se la un nivel mediocru al tendințelor narative exprimate de ceilalți, rătăcind undeva între, indecis și fără contur ca o copie. Și și mai grav: îi lipsește umorul. Petre Barbu îți poate povesti orice, dar nu te poate face să râzi. O încrâncenare surdă în a insista grav și serios, pe derizoriu și pe absurd, în lipsa oricărei semnificații dincolo de evenimențial. Epicul are un circuit închis redundant. În centrul romanului se află Complexul, în jurul lui gravitează toate personajele și aici au loc
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
Simona Vasilache O, critice, nu rîde de sonete..." sună, ca o captatio, un vers de Sainte-Beuve. E, măcar în parte, un "semnal" spre apărarea propriei cauze, fiindcă, nu o dată, ceea ce înșiși criticii scriu merită eticheta poeziei cu formă fixă. Lipsit, în genere, de "entuziasmele primei vîrste
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
acest context al celebrităților întîlnite în restaurantul Uniunii Scriitorilor, Petre Stoica m-a fascinat din primul moment. Mai degrabă tăcut în vacarmul din local (de multe ori se discuta între mese aflate în colțuri diametral opuse ale încăperii și se rîdea mult și zgomotos), cu chipul său de erou de western (barba atent îngrijită îl făcea, ieri, ca și azi, să semene cu Kenny Rogers), Petre Stoica părea un om fără vîrstă, cu aerul așezat al unui raisonneur rătăcit într-o
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
este ce-i talentul, - pentru că și Apollo, ar admite orice, chiar să-i spui că e un nasol, numai că n-are talent, la liră, să nu-i zici cumva, - văzurăți ce-a pățit săracul Marsyas? La școală, toți copiii râd de nasul învățătorului, cu rigla în mână, pedepsitoare...Cât au petrecut ei cu nasul acela! - scrie Caragiale - astfel că nu ar putea spune cu siguranță ce vor simți mai mult cînd, trecînd în altă clasă, nu vor mai avea pe
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
are voie. Era extraordinar de activă în noua locuință, unde, din nou, prietenii fideli pe care nu știa cum să-i răsfețe mai bine (și reciproc) o ajutau să pună în ordine arhiva "Gellu Naum", dar plâgea și ofta și râdea și începea o frază din două cu Gellu. Aici am văzut-o pentru ultima oară, în februarie, înainte de a pleca din țară pentru 3 luni. Nu știam dacă o s-o mai găsesc la întoarcere. Pe 7 martie am aflat că
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
tuturor celorlalți aflați în cameră. Simt în minte conturul comentariului înțepător pe care aș vrea să-l rostesc, dar fiind un puști de nouă ani, beat, nu-l pot articula. Tot ce reușesc să spun e: "Căcat!" Gagica lui Carlton rîde. Găsește amuzant ca un băiețaș ca mine să spună "Căcat!" Aș vrea să-i comunic ce gîndesc și despre ea, însă n-am decît nouă ani și sunt pe trei sferturi dus de cît gin Tom Colins am dat pe
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
danseze și să flirteze, cine știe ce altceva e în stare să mai facă. Vocea ei și-a pierdut tandrețea maternă catifelată. Acum vorbește serios, ca de obicei. Mă îndepărtez fără să bolborosesc vreo scuză. Alerg la Carlton să caut protecție. El rîde cu prietena lui. O șuviță transpirată i s-a lipit de frunte ca un semn de întrebare. Mă năpustesc spre el cu atîta putere, încît aproape că-l dărîm. - Hooo! Mă ia sub brațul lui. Mama mă extrage de sub brațul
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
de personaje, de roluri, de amintiri, de aplauze, de singurătăți. Ce este, la urma urmelor, actorul? O vulnerabilă alcătuire, o structură labilă care nu-și mai aparține, care este în fiecare seară altcineva, care duce poverile și cuvintele altcuiva, care rîde de bucuria altora, care poartă costumele și înfățișările tuturor și care se îndepărtează, seară de seară, de el însuși. Atît de sigur pe sine, de puternic, de cuceritor pe scenă, atît de singur, de bîntuit, de temător în culise, în
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
o trapă. Scormonesc în măruntaiele scenei și, totodată în măruntaiele lor, ale trecutului lui Svetlovidov. Scot ca din jobenul unui iluzionist, pălării, costume, mantii, replici, roluri, durere, bucurie, suferință, renunțări, dezamăgiri, succese, neîmpliniri, clipe de teatru, clipe de viață. Plîng, rîd, plîng. Beau. Nu trebuie să plîngi, Nikitușka!... Unde-i artă, unde-i talent, nu-i nici bătrînețe, nici singurătate, nici boală! Pînă și moartea-i ceva relativ...! În toate drumurile mele infinit de multe și infinit de lungi cu trenul
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
lui nepieritoare" (Iată plîngînd înlăuntrul). După cum revărsarea proteică a aceluiași eu, proiecția sa în infinitul formelor nu e mai puțin girată de natura-i sacrală: "Sînt împărțit în mii de lumi/ cărora le-am statornicit fortăreața/ în toate hohotele ce rîd și plîng/ La margini și în adînc" (La margini și în adînc). Nimic uscat, nimic rigid în acest vizionarism generos, delir orfic al preaplinului lăuntric a cărui miză e necuprinderea nesățioasă a existenței, urmare a dumnezeiescului impuls plăsmuitor. Conceptele sînt
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
și istoria națională. Căutarea cu tot dinadinsul a unor legături acolo unde n-au fost niciodată duce la colaje grotești, de-un postmodernism involuntar. Pînă la urmă, castigat ridendo mores, deși cei patru autori fac ceva mai mult decît să rîdă, cu toate că nu e chiar de rîs. Dar nici numai de plîns. E, în orice caz, de vorbit. De cercetat îndeaproape, chiar dacă astfel de priviri mioape descoperă detalii care nu fac, mai niciodată, plăcere. Cu ele, ca și fără ele, lumea
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
granița dialectală subiectivă" (judecata vecinilor despre intonația din Lelești, comună din Bihor, cu lungirea vocalei din silaba finală, e foarte tranșantă, arătînd cum sînt percepute diferențele regionale chiar de la un sat la altul: "ei așa vorbește mai pă lung"; "noi rîdem de ei"). Magdalena Vulpe a studiat caracterul popular al limbii pe baza sintaxei, elementul cel mai stabil, dar și cel mai neglijat de cercetătorii precedenți (de obicei atrag atenția fonetica și vocabularul). A scris mult în domeniul dialectologiei (interpretarea și
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]