2,475 matches
-
Republica, 424b-424c) (Socrate) Pe scurt, cei care au grijă de cetate trebuie să aibă în vedere ca un lucru anume să nu nimicească pe ascuns, ci, mai mult decât orice, ei să vegheze asupra lui: să nu apară inovații, în afara rânduielii, în gimnastică și în arta Muzelor, ci să le păzească pe cât este cu putință. Să se teamă când ar auzi pe cineva spunând: ...preț se pune mai mult pe cântarea cea care nouă s-aude în a aezilor gură. (Od.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ca anarhia să Înceteze... Îndepărtarea Evreilor, a Țiganilor și a tuturor elementelor sartoide este cerută nu numai de higiena rasei, dar și de higiena socială și culturală a tuturor țărilor europene... Statul moden nu mai poate trăi fără o scrupuloasă rânduială În toate direcțiile de activitate 67. Atitudinea exprimată În citatul de mai sus relevă o transformare importantă a ideilor mișcării eugeniste, care a avut loc la sfârșitul anilor ’30 și Începutul anilor ’40. Eugenia a Încetat să mai fie o
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
savurosul grai gorjean (autorul adăuga și un „vocabular” dialectal explicativ), oferă în subsidiar o posibilă monografie a zonei dintre Jiu și Cerna. Onomastica bogată, cu accent individualizator, persiflant, colorează narațiunea. Mama este, ca și la Ion Creangă, adepta tradițiilor, a „rânduielilor” rurale. Pe alocuri, istoria familiei pare a se îmbina cu istoria provinciei și a țării. Povestitorul laudă calitățile consătenilor săi: mândria și vitejia ca daturi ancestrale, rigoarea morală a caracterelor. Personajele - tatăl, nașul Grigore Cartianu, moș Ghinea, morarul, bătrânul Zamora
AL LUPULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
meșteri locali conduși de M. Astfel, cele trei cărți sunt primele tipărituri pe acest teritoriu, foarte valoroase pentru data la care au apărut, dar și pentru că au oferit textele necesare fie unor reeditări, fie unor traduceri în limba română. SCRIERI: [Rânduiala dumnezeieștii slujbe și în ea a diaconilor], f.l., 1508; ed. (Liturghierul lui Macarie), îngr. și introd. P.P. Panaitescu, indice bibliografic Angela și Alexandru Duțu, București, 1961; [Octoih], f.l., 1510; [Tetraevangheliar], f.l., 1512. Repere bibliografice: A.I. Odobescu, Despre unele manuscripte și
MACARIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]
-
publicat o serie de articole de atitudine politică (Ce ne trebuie nouă?, Lupta moldovenilor pentru dreptate), în care revendică autonomia națională pentru basarabeni, dreptul de a studia și a folosi limba română. Preocupările etnologice se concretizează în studiile Obiceiurile și rânduielile nunții la moldovenii basarabeni, Colindele Crăciunului ș.a. A debutat cu articolul Chestia preoțească, urmat de schița Toamna și de o traducere din Cehov, în „Basarabia” (1906). Poeziile originale le-a publicat în „Luminătorul”, „Viața Basarabiei” și în „Kișiniovskie eparhialinâie vedomosti
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
arbitrar pe care Îl aducea după sine”. O posibilă implicație a afirmației lui Stites este aceea că, În anumite Împrejurări, ceea ce eu numesc miniaturizarea ordinii poate Înlocui realitatea. O fațadă sau o zonă mică și ușor de administrat, unde domnesc rânduiala și disciplina, poate ajunge să fie un scop În sine; reprezentarea poate sabota realitatea. Miniaturile și experimentele de mici proporții au, desigur, un rol important În studierea fenomenului În ansamblul său. Machetele de avioane și tunelurile de simulare sunt etape
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
al lui Ioan Ionică, inginer. Face studii universitare de filosofie și drept la București (1926- 1929). Își ia doctoratul în sociologie (1940) tot la Universitatea din București, cu teza Dealu Mohului. Profesor la Brașov, a colaborat la publicațiile „Sociologia românească”, „Rânduiala”, „Țara Bârsei” ș.a. I. aplică în cercetările sale direcția sociologică a etnografiei și folclorului, raliindu-se la opiniile emise de G. Vâlsan ș.a., iar în Germania de Julius Schwietering. În Dealu Mohului. Ceremonia agrară a cununii în Țara Oltului (1943
IONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287596_a_288925]
-
și înfocata Ruja „un soi de amazoană de la țară”. În optica bătrânului Toader Odobac, centenar, un nuc enorm de pe pământul său simbolizează ordinea moștenită. Natură posesivă, Ruja lui Cazacu, măritată cu Mitru Odobac, nepotul bătrânului, exprimă vederile ultimei generații, refractară rânduielilor date. În conflict ireconciliabil, părțile nu acceptă nici un compromis; întocmai ca țăranii normanzi ai lui Maupassant, eroii lui G. rămân neclintiți pe pozițiile lor. Înalt, taciturn, „uscat ca un schivnic”, bătrânul Odobac scapără priviri de stăpân necontrazis. La Ruja, fiica
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
1968), pusă în scenă la Teatrul Nottara, în cadrul așa-numitului Atelier ‘68 (într-un spectacol coupé, împreună cu alte două lucrări, aparținând lui Iosif Naghiu și Leonida Teodorescu). Piesa a stârnit un mic „scandal”, fiind interpretată drept criptocontestatară la adresa societății și rânduielilor din epocă, ceea ce i-a creat autorului dificultăți în reprezentarea ulterioară a altor texte. După acest episod G. s-a „cumințit”, orientându-se mai ales spre dramaturgia istorică, desigur cu mesaj patriotic. A compus și scenarii de teatru radiofonic, unele
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
perioadei ulterioare acestuia: nu-și întoarce deloc privirea în mod retrospectiv către trecut așa cum făcea încă episcopul din Hippona care încheiase secolul al patrulea și marcase începutul celui de-al cincilea așa cum am spus mai sus. Cassian pune bazele unei „rânduieli” monastice ideale despre care el crede că poate îndeplini foarte bine și o funcție juridică nu doar spirituală. De aceea, scriitorul nu trebuie privit doar ca o figură din istoria monahismului, unde oricum a ocupat o poziție importantă, ci și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reguli ca normă obligatorie de viață comunitară rămâne în afara istoriei și a schemelor sociologice ale monahismului galic timpuriu în tot secolul al cincilea”, observă Pricoco. „A înțeles acest lucru și Cassian care, venind din Orient, a constatat libertatea anarhică a rânduielilor occidentale față de cele orientale și dificultatea de a le modela pe unele după celelalte”: într-adevăr, ne amintim că deja de câteva decenii în Egipt fusese instituită regula lui Pahomie și funcționa organizarea de mare amploare a mănăstirilor de la Nitra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unde a pus bazele unei mănăstiri și mai vestite. Viața lui ne este povestită în mod amănunțit de Grigore cel Mare în cartea a doua a Dialogurilor sale (p. ???). În acest context de istorie literară nu trebuie să amintim decât Rânduiala monahală (Regula monachorum) a lui Benedict, care a fost unul din primele regulamente occidentale, inspirat în foarte mare măsură și din bogata cultură monastică grecească, în special din Basilius. Opera ne-a parvenit în două redactări: prima, mai accesibilă, trebuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bogata cultură monastică grecească, în special din Basilius. Opera ne-a parvenit în două redactări: prima, mai accesibilă, trebuia să fie înțeleasă imediat; cea de-a doua este reelaborată și mai corectă din punct de vedere gramatical și literar. BIBLIOGRAFIE. Rânduiala Sfântului Benedict a constituit obiectul unei intense activități filologice și erudite. Îl trimitem pe cititorul interesat la indicațiile bibliografice care se găsesc în marile ediții comentate și doar amintim aici valoroasa ediție comentată, în șase volume, elaborată de A. de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nimeni. b) Opere ascetice și epistole Cezar s-a orientat apoi și spre problemele clerului scriind o Admonițiune sinodală adresată clerului (Admonitio synodalis ad clerum), probabil în urma deciziilor sinodului de la Adge din 506, și a formulat unele doctrine ascetice în Rânduiala călugărilor (Regula ad monachos), scrisă în tinerețe, în jurul anului 499, când episcopul Eonius de Arles i-a încredințat conducerea unei mănăstiri, cerută de el, lângă oraș; a mai scris o Rânduială pentru fecioare (Regula ad virgines), care este cea mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din 506, și a formulat unele doctrine ascetice în Rânduiala călugărilor (Regula ad monachos), scrisă în tinerețe, în jurul anului 499, când episcopul Eonius de Arles i-a încredințat conducerea unei mănăstiri, cerută de el, lângă oraș; a mai scris o Rânduială pentru fecioare (Regula ad virgines), care este cea mai veche reglementare pentru femei din câte se cunosc. Aceasta a fost compusă după întemeierea unei mănăstiri de maici pe care Cezar a înființat-o în 512 tot lângă Arles; regula a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din scrierile lui Seneca, un scriitor prețuit, fără îndoială, de cultura creștină, dar nu atât de mult încât operele sale să ajungă să fie reluate sub forma unor extrase, modificate până la obținerea unui cursus ritmic. Așa a procedat Martin în Rânduiala vieții morale (Formula vitae honestae) și în opusculul Despre mânie (De ira); acesta reia chiar titlul unei faimoase opere a lui Seneca. Aceste tratate puteau să fie destinate și laicilor; mai specifice vieții religioase creștine sunt unele opuscule în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Iov). Urmează studiile dedicate științelor astronomice, meteorologice și fizice din lucrarea Despre natura lucrurilor (De natura rerum), al cărei titlu îl repetă pe acela al unor opere analoage din perioada clasică (de exemplu, a lui Lucrețiu) și tratatul Despre rânduiala celor create (De ordine creatorarum). Isidor dedică istoriei universale Cronica mare (Chronica maiora) care ajunge până în 515, căreia i se adaugă istoriile unor popoare cum sunt Istoria goților, Istoria vandalilor, Istoria suevilor (Historia Gothorum, Vandalorum, Sueborum). Istoria goților este fundamentală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
privitoare la Biserică (De ecclesiasticis officiis): titulul Despre datorii ne trimite la Ambrozie și poate chiar la Cicero; e prezent în această scriere și Tertulian ce pare să fi fost relativ citit în Spania vizigotă. Isidor e și autorul unei Rânduieli monastice (Regula monachorum) al cărei conținut e legat de cel al cărții a treia din Despre datorii: avem de-a face aici, cum observă Fontaine, cu un respect exagerat pentru reguli care devine aproape represiv. În sfârșit, ne-au mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
frenetic, însuflețit de încrederea în „steaua României”, în idealurile sale uneori utopice, acest exponent al mesianismului pașoptist a lăsat imaginea unui spirit exaltat și fulgurant, realist și visător. Preconizând revoluția - o revoluție burgheză - ca mijloc radical de preschimbare a vechilor rânduieli, R. se arată un vrăjmaș al marii proprietăți individuale, dar, sub înrâurirea lui Proudhon, ca și a lui Saint-Simon, admite proprietatea ca rod al muncii. Credința lui în progres e de nezdruncinat și, sub influența socialismului utopic și a iluminismului
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
în coliziune cu o psihologie colectivă rudimentară, dar sănătoasă, stabilă, fundamentală. Cavalerul marii minciuni, care aduce, chipurile, morții înapoi, jucându-se cu prostia omenească până ce galbenii îi zuruie satisfăcător în buzunar, strică rosturile obștii de mineri aurari, dând peste cap rânduielile și introducând, prin „minuni” bine ticluite, haosul. Sătenii din Roșia îl privesc cu ochii măriți de spaimă pe așa-numitul arhimandrit venit de la Muntele Athos și, datorită talentului său de prestidigitator spiritual, i se încredințează fără murmur, cu tot trupul
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
ca normă obligatorie de viață comunitară rămîne în afara istoriei și a schemelor sociologice ale monahismului galic timpuriu în tot secolul al V-lea”, observă Pricoco. „A înțeles acest lucru și Cassian care, venind din Orient, a constatat libertatea anarhică a rînduielilor occidentale față de cele orientale și dificultatea de a le modela pe unele după celelalte”: într-adevăr, amintim că de cîteva decenii în Egipt fuseseră instituite regula lui Pahomie și organizarea de mare amploare a mănăstirilor de la Nitria. Mai tîrziu, celebra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Iov). Urmează studiile dedicate științelor astronomice, meteorologice și fizice din lucrarea Despre natura lucrurilor (De natura rerum), al cărei titlu îl repetă pe acela al unor opere analoage din perioada clasică (de exemplu, a lui Lucrețiu) și tratatul Despre rînduiala celor create (De ordine creatorarum). Isidor dedică istoriei universale Cronica mare (Chronica maiora), care ajunge pînă în 515 și la care se adaugă istoriile unor popoare, cum sînt Istoria goților, Istoria vandalilor, Istoria suabilor (Historia Gothorum, Vandalorum, Sueborum). Istoria goților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ore ale zilei (imnuri pentru dimineață și seară), categoriile comunității (clerici, călugări, fecioare, văduve) și altele. în general, imnurile au ca punct de pornire o frază luată din Scripturi. în sfîrșit, sub numele lui Sever s-au mai transmis cîteva rînduieli liturgice în siriacă, a căror autenticitate însă nu e deloc sigură; este vorba în speță de o Anaforă (liturghie euharistică) și de două slujbe de botez (una mult mai scurtă decît cealaltă). Liturghia coptă a iacobiților conține cîteva rugăciuni atribuite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al cultelor păgâne. Dumnezeu (ΔΔ0ϑ≅Η, în viziunea lui Iustin) l‑a așezat pe om ca stăpân al pământului, iar pe îngeri, păzitori ai tuturor celor de sub cer, inclusiv ai oamenilor (2 Apol. 5, 3‑4): Dar îngerii, călcând orânduirea [rânduiala] aceasta, s‑au lăsat biruiți de amestecul cu femeile ((Λ<∀46™攀< :∴>γΦ4<) și au dat naștere la copii, iar aceștia sunt așa‑zișii demoni (∗∀∴:≅<γΗ). [...] După aceasta, ei au prefăcut neamul omenesc într‑o masă de sclavi: pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ne‑a dat El viața de acum, ca noi, fie să pierdem adevărata viață, veșnică, prin păcatele noastre, fie să o dobândim, prin virtuți. Binele absolut nu poate fi în viața trupească, deoarece aceasta ne‑a fost dată de dumnezeiasca rânduială; tot dumnezeiasca rânduială o va lua înapoi. Câtă vreme aceasta este limitată, ea nu are Binele absolut; Binele absolut este conținut în viața spirituală, pe care o dobândim singuri, ea nu presupune nici rău și nici sfârșit. La acestea se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]