2,010 matches
-
față îi apăruse un rînjet fericit. Rima își dezgoli dinții și țipă strident: — Te bucuri! Te bucuri! — Scuze, dar nu mă pot abține. Ea zise pe o voce scăzută și tensionată: — Cît de mult mă urăști probabil... — Te iubesc! — ...și rînjești la gîndul că o să mă doară cumplit și o să crăp și, poate, o să mor... N-o să mori! — ...la marginea unei autostrăzi nenorocite, fără un doctor nenorocit, la lumina asta nenorocită. — O să ajungem la Unthank înainte de asta. — De unde știi? — Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cealaltă a unei coloane, cu picioarele goale pe piatra rece. Se opri și privi plafonul. Nervurile arcuite se împreunau într-o cheie ornamentală, iar pe una se vedea o pereche de șerpi mici, împletiți pe fruntea unui craniu vesel, care rînjea din mijlocul unei cununi de trandafiri. Alături, pe boltă, cineva scrisese cu creionul: Dumnezeu=Dragoste=Bani=Căcat — Ei bine, se pare că totu-i în regulă, zise Ritchie-Smollet cu voce tare. Lanark se întoarse și-l văzu cum își strînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
evident, obișnuit să se adreseze mulțimii fără ajutorul echipamentului care le permite oamenilor să vorbească încet în fața a milioane de ascultători. — Unde-i Polifemus? întrebă Lanark. — îîm? — Am auzit că o persoană pe care o cheamă Polifemus e aici. Grant rînji și zise: Aici sînt. Smollet îmi spune așa. — De ce? — Polifemus era un căpcăun cu un singur ochi dintr-o veche poveste. Le tot amintesc celor din comitet un lucru pe care doresc să-l uite, așa că ei îmi spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu veselie. Dintr-o anume perspectivă un obiect pare strălucitor, din alta, întunecat. Crezi că ai decoperit adevărul cînd înlocuiești priveliștea veselă cu opusul ei, dar adevărata profunzime combină toate perspectivele, și pe cele vesele și pe cele întunecate. Morocănosul rînji și spuse: Pentru că toți se agață de priveliștea cucului din nori, e un adevărat noroc că unul sau doi dintre noi nu se tem să se uite la starea canalizării. — îmi cer scuze c-am întîrziat atît, zise Fata Roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
expresia feței își pierduse din cruzime, comportamentul era mai puțin animalic și dominator. Gosseyn i se adresă, compătimitor: ― Nu pot decât să presupun că ați eșuat la jocuri, ceea ce ar explica disprețul dumneavoastră. Nu sunteți decât un jalnic dobitoc. Vlăjganul rânji din nou: ― Hai ― îi zise. Vei avea câteva șocuri. De fapt numele meu este Thorson, Jim Thorson. Ți-o spun fără nici o teamă că o să se audă mai departe. ― Thorson! ― repetă Gosseyn. Și apoi nu mai scoase nici o vorbă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
observă: - Excelența Voastră, moderați-vă. Enro se întoarse spre preot și, o clipă, fața lui avu o expresie atât de oribilă încât Gosseyn crezu că era gata să-l lovească pe paznicul Templului. - Ea te mai interesează, ai? spuse el rânjind. - Sora voastră, zise Preotul, este cogeranta lui Gorgzid, mandatată și ea de către Zeul Adormit. Enro își trecu mâna prin coama roșie și se scutură ca un leu: - Câteodată Secoh, zise și rânjetul se accentuă, parcă ai fi Zeul Adormit. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
expresia feței își pierduse din cruzime, comportamentul era mai puțin animalic și dominator. Gosseyn i se adresă, compătimitor: ― Nu pot decât să presupun că ați eșuat la jocuri, ceea ce ar explica disprețul dumneavoastră. Nu sunteți decât un jalnic dobitoc. Vlăjganul rânji din nou: ― Hai ― îi zise. Vei avea câteva șocuri. De fapt numele meu este Thorson, Jim Thorson. Ți-o spun fără nici o teamă că o să se audă mai departe. ― Thorson! ― repetă Gosseyn. Și apoi nu mai scoase nici o vorbă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mele opinii. Monstrul este o făptură inteligentă, care a atacat nava noastră. Situația asta nu poate fi tolerată. Sunt încredințat că a dezlănțuit atacul, în deplină cunoștință a urmărilor acestui atac. Iar consecință cea mai directă e moartea, adăugă el, rânjind. Grosvenor își spuse că niște oameni care se încăpățânau să combată cu mijloace obișnuite un pericol neobișnuit riscau într-adevăr să-și găsească moartea. Deschise gura pentru a preciza că nu avusese intenția de a-l lăsa pe monstru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de gând să votezi? - Votul e secret, îi răspunse Grosvenor. Și acum să revenim la blondina despre care ne vorbea Allison azi-dimineață... - O să votezi cu Kent, nu-i așa? stărui Dennison. - Nici măcar nu m-am gândit la asta, răspunse Grosvenor, rânjind. Mai avem două luni până la alegeri. Dar ce-i reproșați lui Morton? - Păi, a fost numit de guvern... - Și eu la fel. Și dumneata, tot așa. - Dar el nu-i decât un matematician, nu un om de știință în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
creierul mi-a fost supus unor excitații intense. Poate că tocmai de aceea am devenit mai sensibil la astfel de mesaje. Această sensibilitate acută explică, poate, și faptul că auzise cuvintele cu pricina între pereții ecranați ai secției sale. Kent rânjea, ceea ce nu era de mirare: chimistul arătase nu o dată că prefera să nu se mai gândească la acele ființe-păsări și la influența lor asupra inteligenței membrilor expediției. - Am avut privilegiul de a asculta o înregistrare a dării dumitale de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
șaptezeci și cinci de unități monetare. Porni spre casă cu conștiința împăcată. A treia zi după aceste întâmplări, ușa atelierului său se deschise cu zgomot și intră un bărbat. Fara se încruntă când văzu cine e: Castler, un pierde-vară de prin oraș. Rânjea cu gura până la urechi: - Ia ascultă Fara, eu zic că poate chestia asta n-o să te lase rece. Azi a ieșit cineva din magazinul ăla de arme. Fara se concentra intenționat asupra bieletei pe care o strângea cu un șurub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cine? Cine s-o aducă acasă? se enervă și mai tare Fara. Ascultă Castler, tu... Dar se opri. Simțea o greutate cumplită în stomac. Parcă întreg corpul îi era doborât de ea. - Adică vrei să spui... - Vreau să spun, replică rânjind grețos de triumfător Castler, că băieții nu lasă o țipă de excepție ca ea să rămână singurică, singurică. Și, bineînțeles, băiatul ăla al tău a fost primul care i-a vorbit. Și apoi încheie. - Acum merg mână în mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
îi trecu spre buza de sus, care îi păru netedă, ademenitoare. Omar strânse pleoapele, să nu vadă armăsarul înnebunit de înțepătură, dar, fiindcă nu îi simți saltul de durere în aer, se uită și-l văzu pe Zet cu dinții rânjind, ca în spasm. Viespea se lăsă înșelată, coborî de pe buză pe incisivi, căutând răcoarea salivei, și- atunci Zet o înghiți brusc, ca pe o măciulie din iarbă. Omar se înspăimântă încă o dată, gândind că veninul și acul au să-i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu trebuie să mă uit. Abia după aia umblu la trusă. Trec maximum două minute treizeci până aud cîine! Și ceva interesant, am cronometrat chiar, după exact două minute și cincisprezece secunde simt pe frunte aripile fluturelui. ― Care fluture? ― Albastru! rânji Scarlat. ― Îhî. Când nu vine, mă întristez și nu mai pot face nimic. ― Hm! Ionescu clătină din cap: Sper să vină azi... Scarlat se ridică scuipând subțire. ― Acum sânt sigur. Sîntem nebuni de legat! Dascălu îi examină contrariat pe rând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
condiția să nu vă apropiați de telefon și să nu comunicați cu exteriorul. Miga, roșu la față, cu bărbia umedă, exclamă pițigăiat: ― E un abuz! Puteați cel puțin să ne consultați în prealabil. ― Treaba asta am omis-o într-adevăr, rânji Scarlat trecîndu-și degetele prin părul cărunt. Avem și greșeli... ― O desconsiderare, nu-i așa... ― Dobitoc! scrâșni nevastă-sa și bătrânul amuți. Ioniță Dragu îi întinse brațul. Abia putea vorbi. ― Liniștește-te, Șerbănică. ― Oricum, bolborosi Miga încercînd să salveze un steag
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
garanția supremă a fericirii în căsnicie". Inginerul izbucnise în rîs: "Ești chiar atât de sigură că vreau să mă însor?" "Firește! Am toate calitățile pe care le poate pretinde un bărbat cu bun-simț." "Norocul meu că n-am avut bun-simț", rânji inginerul. După trei săptămâni o cunoscuse pe Doina. Doina cu părul decolorat ca o flacără de argint, cu ochii vineții, cu rochii negre strâmte și mâneci largi, cu poșetele ei din mărgele și antilopă unde încăpeau pudriera, batonul de ruj
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o crustă cărămizie, părul năclăit devenise cenușiu. ― Cum merge? întrebă Ionescu ridicîndu-se. ― Greu, dar până la urmă îi dăm de capăt. Aruncă o privire spre bătrîni: Aici? ― Liniște. ― Perfect. Du-te! Peste o oră îl schimb pe cretin. ― Se descurcă? Scarlat rânji. ― Are antrenament. ― Și fluturele? I-a simțit adierea? ― O s-o simtă, n-are încotro. Își umezi buzele arse: Aș bea ceva tare, dar bănuiesc că ăștia n-au decât ceai de mușețel. Melania Lupu se aplecă vioaie și scoase din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să rîdă: ― Parcă am fi patru... Inginerul îl privi surprins. ― Nu înțeleg... A, da! Dacă eram patru era mai bine. Aici ne trebuia dinamită, nu lopeți. ― Eu nu mă simt deloc obosit. Atât că mă plictisesc. ― Nu prea am conversație, rânji Ionescu. Cârnul dădu din cap. ― Mă enervează să fac ceasuri întregi același lucru. E monoton. ― Lasă că scăpăm repede! După ce ajungem la canal, peisajul începe să varieze. Continuară să sape un timp în tăcere. Inginerul se oprea din când în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
al lui. O diferență de câteva minute. Bătrânii rămăseseră în jurul mesei, crispați, cu chipuri trase și livide. Șerbănică Miga adormise cu fața sprijinită în pumni. Capul alunecase și obrazul tras într-o parte îi descoperea proteza. Figura dolofană părea că rânjește. Semăna cu idolii grași, de porțelan, așezați turcește. Aceeași expresie de imbecilitate rafinată și vicleană. Melania Lupu zâmbea. Zâmbetul se încrucișa cu un altul ascuns în dantelele evantaiului. Nu-l vedea nimeni și se bucura. Buzele se mișcau mut. " Va
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lumină prea puternică i-ar fi supărat ochii. " Ești îngrozitor de neatentă, fetițo! Ar fi trebuit să-ți dai seama de la început că tânărul acesta poate observa încărcătorul. Șoferul își umezi buzele: ― Nu pricep... ― Ai priceput, băiete! Ai priceput foarte bine, rânji Raul Ionescu. Acum o să le ții puțină companie dumnealor. Așa se întîmplă când ești prea perspicace. ― Sânt în timpul serviciului, domnule. Mașina a rămas afară... Trebuie să plec! ― Uite care-i chestia, interveni Scarlat. Avea figura posomorâtă, colțul buzelor îi zvâcnea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
folosi fierbătorul electric. Îl găsești în sertar... Căruntul își privi ceasul. ― Vă dau două minute ca să vă întoarceți cu tot ce vă trebuie: apă, zahăr și celelalte. Un zâmbet rău strâmbă trăsăturile doamnei Miga. ― Vă e frică, nu glumă! ― Exact, rânji Scarlat. Sînteți satisfăcută? ― Eu am provocat incidentul, interveni timid profesorul. Îmi pare rău, pot renunța. Melania Lupu declară senină: ― Noi doi o să ne mulțumim cu câte o bomboană, nu-i așa, Mirciulică? Bineînțeles după ce vom oferi la toată lumea. Se servi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sinuoasă a fustelor spaniole surprinse în mijlocul unei piruete. Raul Ionescu clătină din cap admirativ. ― Fantastic! Și de-afară nu dădeai doi bani... ― Unde-i tipa cu evantaiul? ― Sus. ― Ești sigur? ― Știu planul pe dinafară. ― De-aici nu luăm nimic? Inginerul rânji. ― Dacă ții să iei un scaun amintire, n-am nimic împotrivă. Ai răbdare! Galeria de tablouri o să ți să pară mai interesantă. Scara luminată slab de becul de serviciu era plină de umbre. Într-o nișă ovală, pândea o siluetă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tânăr drăguț și cumsecade... Nu înțeleg de ce băieții întîrzie să-i explice. Vor să-l fiarbă probabil..." Alexandru se uită îngrijorat la doamna Miga. Își drese glasul. ― Vreți să-mi spuneți în sfârșit despre ce e vorba? Cârnul îl studia rânjind tâmp. ― Ce-au zis șmecherii de la Miliție? Celălalt ridică din umeri, strîngîndu-și buzele. Scarlat îi șopti inginerului; ― Explică-i cum stă chestia și terminați bâlciul mai repede. Da... Poți să-mi dai o țigară. Ionescu o aprinse tacticos și i-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
conducă cretinul. Eu opresc o mașină și aduc cucoanele. ― Să nu-ți facă vreo figură. ― Vezi-ți de treabă! Unde zici că stai? ― Intrarea Domnița Anastasia 1B. O casă roșie cu ferestre înalte franțuzești. ― Perfect. Cum te simți? Nucu Scarlat rânji descoperindu-și o parte din dinți. ― Cred că frica mă mai ține pe picioare. Încolo... Cârnul își strecură capul pe ușă. Râdea bine dispus încrețindu-și mult nasul. ― Mașina e la scară. Cu cântec înainte, marș! Șerbănică vru să stingă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cărat încoace? ― Nu sânt ale noastre? De ce să le las? ― Mă rog... Să-ți pregătesc cada? ― Cada! Am poftă să înot! Se azvârli pe un fotoliu cu picioarele repezite înainte: Ți-am spus că mor de plictiseală... Povestește ceva! Inginerul rânji. ― Uite, flăcăule, n-aș vrea să te dezamăgesc, dar, spre deosebire de alții, mie circul de astă-noapte mi-a cam epuizat resursele. Și ce mi-a rămas păstrez pentru zile negre. N-am nimic împotrivă însă să te ascult pe tine. Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]