2,406 matches
-
Apile mari: numele lor, din ce munți ies...trece pe la cutare loc, la cutare ocol și sat; într acea apă câte alte ape...apa cea mare unde dă... * Apile mici: așijdere... * Dealurile cu vii,... * Dealurile fără vii... * Movilele: numele lor... * Râpele, așijdere. * Văile mari: cu pădure sau cu câmp... * Vâlcelele, așijdere * Pădurile, numele lor... * Tufările, așijdere. * Luncile, adică pădurile de lângă ape... * Câmpiele: numele lor... * Poienile, așijdere... * Heleșteile, așijdere. * Vadurile pe la apele pe unde nu sânt poduri,... * Moșiile mănăstirești... „Bună treabă, fiule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de fonduri pentru ridicarea, alături de Mausoleu, a unei case parohiale. În această casă, cu binecuvântarea noastră, vor locui zi de zi, după rânduiala călugărească, câțiva călugări ai sfintei noastre mănăstiri, care se vor îngriji de Mausoleu și de mormintele de la Râpa Robilor, slujind zilnic slujbele și rugăciunile de pomenire a celor ce și-au dat viața pentru Hristos și neamul românesc. Comitetul apelează la toți foștii deținuți politici ai țării să își aducă aminte de zilele în care au suferit pentru
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
început, cu-aceeași foame de-absolut și însetați de-aceleași zări. (Vol. Culegătorul de zări, Ed. Agora, Iași, 1997, Col. În Duhul Adevărului) Cei care treceți prin Aiudul Golgotei românești întru apropierea de Hristos, nu ocoliți “Monumentul Crucilor Înfrățite” de la “Râpa Robilor”, stați de vorbă cu luminatul și luminătorul părinte duhovnic Teodor, el însuș i martir al închisorilor comuniste, frate de credință și suferință și ucenic al Preacuviosului Arhimandrit Iustin Pârvu de la Sf. Mănăstire “Petru-Vodă” - Neamț și veți înțelege mai profund
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
august 1944! vaiete, Și-n devastări, continuare: furturi, țipete, atrocități. năvălitorii cu ochi înguști și balalaica pe șold în tragere prin toată Moldova, prin toată țara. Oamenii fug nu numai din case ci și din pivnițe, din poduri, prin bălăriile râpelor, flămânzi, însetați, nedormiți, înfricoșați, hăituiți. 6 Decembrie 1949. Penitenciarul Pitești. Camera 4 Spital. Studenți. Peste 80 % legionari dar și trecuți pe lângă Mișcarea Legionară, sau infiltraț i etc., frontieriști, reacții puerile cu rupere de tablouri comuniste... unii cu stări precare
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
să însemne ascuțită. Sub ea se zbârlea o barbă aspră. Cu chip lemnos și plin de țepi, celuilalt îi flutura, goală, o mânecă. În timp ce ne lăsam la vale, moșnegii tăcură. Se ghicea lângă plopii în care șuiera subțire vântul o râpă. Cel cu căciula explică : - Devale nu-i loc curat. Acolo a murit la coasă Cot cel bătrân. Acuma iese și se uită la cei ce trec... Ptiu ! - Ei, ce te potrivești. - Nu se știe, răspunse evaziv celălalt. Demult oamenii așa
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Deși cerul era limpede, nu se zărea nici o stea. Un câine care lătra, un cal în galop, făceau ca liniștea să fie adâncă și tainică. M-am pomenit pe o terasă, dinaintea unui bătrân impunător. În jur se căscau acum râpi adânci, iar sub stânca lipită de treptele măcinate de vreme, râul se prăbușea urlând. Bătrânul a rupt pecețile, a citit atent scrisoarea, după care a început să mă descoasă. Cine sunt? De ce mi s-a dat mie plicul? Și cum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o scoată din mănăstire fiindcă era tare bolnavă, totuși continua să cînte foarte frumos la pian. Și fratele bunicului cel romantic de aia apare În tablou cu barba crescută și părul așa de lung, tata spunea că a dus de rîpă afacerile familiei, că din fericire avea frați, ei bine, fratele bunicului n-a vrut să se Însoare cu altă fată, nici măcar cu viitoarea lui nevastă care era Îndrăgostită de el mai de mult. A așteptat el și-a tot așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Bobby reușise și el, la Markham, deși cu note la limită. Numai lui Santiago i-a mers rău: plimbările nesfîrșite cu Mercedesul sport, iubitele pe care le schimba ca mănușile, barurile de noapte după moda americană l-au dus de rîpă; desigur că nu i-a lipsit decît un punct și asta din cauza unui profesor otrăvit de resentimente sociale. În orice caz, acum trebuia să se pună cu burta pe carte și să Învețe bine englezește, fiindcă pleca să facă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
șuierat și apăru un mucos cu urechile clăpăuge mergînd foarte Încîntat de sine, cu costumul de baie În mînă și cu o expresie care voia să spună că nu văzuse niciodată nimic. Dar după cinci metri totul se duse de rîpă, fiindcă Julius nu găsea cheia, Își vîrÎse mîna În buzunarul În care ar fi trebuit să fie și fiindcă Manolo, convins că nu era cazul să se Încaiere cu nimeni și că puștiul era cu adevărat un puști și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a pornit la vale. Așa, Ionică. Ușor dreapta acum. Bine, mă! Am scăpat de nesuferitele alea de hopuri care ne-ar fi făcut să pierdem pe unul din noi pe drum. Atenție acum la prăpastie! ,,Prăpastia” e, de fapt, o râpă în miniatură, o spărtură în coasta dealului, adâncimea ei e de numai câțiva metri. Pătruns de răspunderea sa, Ion al Vasilicăi Timofte vrea să-și arate priceperea și încearcă să stăpânească cum poate mai bine volanul bobului. Dar, parcă-i
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-ndreaptă rapid și sigur, spre prăpastie. Înțelegând, în cele din urmă, că nu se mai poate face nimic, că dezastrul este inevitabil, cei patru băieți se resemnează. ,, Fie ce-o fi!” își pune fiecare în gând. Bobul zboară peste buza râpii și alunecă în hău. ,,Parcă ar fi un avion în picaj” își spune, numai pentru el, Paul. Dar, ce se-ntâmplă? Fiecare dintre cei patru viteji s-a desprins, ca prin minune, de bobul cel nărăvaș. Oare, asta să fie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
atât de mult pe Romani, trecând mai ales în Moesia peste Dunărea înghețată, încât una din grijile de căpitenie ale Romanilor pe acel timp era: «Ce se mai aude de Daci ? August trimite pe Lentulus care îl gonește pe celaltă râpă. Romanii atunci se fericesc a-i fi răpus armata lui Cotiso și a i-a ucis trei capi de-ai Dacilor, între care poate era și Cotiso. Fiind însă că Romanii tot pe timpul lui August prefac și Panonia în provincie
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de operațiune, după cum una sau alta din acesta provincii erau mai lipsite de armată de apărare, deveneau pe fiece zi mai îndrăzneți în loviturile lor. Romanii îi atacă într-un rând chiar peste Dunăre, prin Aelius Catus, și strămută pe râpa dreaptă a fluviului vreo 50,000 de oameni, care dispar curând în sânul poporației de aceeași rasă ce locuia aici.Strămutarea o făcuse spre a spori numărul poporației transdanubiene, după cum vom vedea mai jos. În anul 6 d. Hr. se
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Transilvania aproape liber către capitală. Traian pleacă în anul 104 de a doua oară contra Dacilor. Anul întâi însă îl petrece în Moesia, privighind sfârșirea construirii podului, care nu se putea efectua înainte de a se ocupa mai întăi cu armata râpa nordică a fluviului, căci altfel Dacii s-ar fi opus la alipirea lui de malul țării lor. El se coboară din Panonia cu vase pe Dunăre până la Egeta, unde ajungând, toată poporația acestui oraș roman îi iese înainte și-1
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ruginit și urcară pe o cărare de zgură, printr-o junglă de urzici. Aerul duhnea a verdeață iar băiețeii gîfîiau opintindu-se să tragă căruciorul; un tunet jos cutremură pămîntul sub tălpile lor; în vîrful pantei ajunseră pe buza unei rîpe adînci. Un capăt era blocat de niște uși duble din bușteni imenși, putreziți. Un arc lucios de apă luneca pe deasupra, se prăvălea jos, apoi se revărsa de-a lungul rîpei și curgea prin ușile deschise din celălalt capăt, strîngîndu-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sub tălpile lor; în vîrful pantei ajunseră pe buza unei rîpe adînci. Un capăt era blocat de niște uși duble din bușteni imenși, putreziți. Un arc lucios de apă luneca pe deasupra, se prăvălea jos, apoi se revărsa de-a lungul rîpei și curgea prin ușile deschise din celălalt capăt, strîngîndu-se într-un mic lac tivit cu papură și pavat cu frunze de nufăr. Thaw știa că ăsta era canalul, un loc periculos și interzis, unde copiii se înecau. își urmă tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se scoale, își puse halatul și ieși în grabă. Se trezi alergînd prin jur și bîiguind: „Bine, bine, o să plec. O să plec acum. O să chem un taxi și-o să plec acum“. Se sprijini de parapetul unui pod de peste o mică rîpă din apropierea turnului cu ceas. Barele de jos erau ascunse de iarbă rară și de bucăți de coșuri rupte din răchită. Pe maluri creșteau din berșug tufe de soc și muri, dar zări printre ele un peron crăpat, plin de mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în plină zi, își desfășoară mersul pe sub lumina puternică a soarelui, iar noaptea se petrece același lucru, doar că lumina devine sunet. Ca să mă smulg din îmbrățișarea vegetală care m-ar fi putut anihila, mă abăteam de-a lungul unei râpe, un fel de albie secată și lungă de vreo două sute de metri, umblam cu soarele pe cap și cu picioarele în umbră, era o albie a echilibrului, acolo îmi găseam justificări, firește, îmi erau egale, o logică a stărilor mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
metri, umblam cu soarele pe cap și cu picioarele în umbră, era o albie a echilibrului, acolo îmi găseam justificări, firește, îmi erau egale, o logică a stărilor mă împingea spre ele. În zilele dinaintea întâlnirii cu Zenobia, la intrarea râpei mă întâmpina un fluture, de obicei cafeniu, pesemne totdeauna altul, deși același (n-aș putea să explic), câteodată era alb, se balansa ca beat la stânga și la dreapta mea, îi vorbeam cu glas tare, îi mulțumeam ca unui ghid amabil
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cam tristă, puținele ei surori care mai supraviețuiseră începeau să se ivească de te miri unde, ieșeau să mă vadă, le mulțumeam și lor, le vorbeam despre strălucirea moartă a suratelor de prin serele orașului și tot așa, până la capătul râpei, acolo se termina și câmpul, coboram o pantă bruscă, mă sprijineau câțiva copaci, ca să nu cad, până la apă. Vă rog să recapitulați această pagină mai mult florală și, oricum, descriptivă, pe când eu așteptam să se înstăpânească primăvara ca s o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Vă rog să recapitulați această pagină mai mult florală și, oricum, descriptivă, pe când eu așteptam să se înstăpânească primăvara ca s o pot duce pe Zenobia în lumea aceea sălbatică și tandră și indiferentă față de pieire, ghidat de-a lungul râpei de fluturele care semăna leit, acum îmi dădeam bine seama, cu zâmbetul și cu șoaptele ei. 15. Câteva zile mai târziu, rătăceam singur pe un ostrov, un șarpe se târa pe lângă mine, când am găsit, lângă o tufă, printre alte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la Mailand. Mailandul e oraș mare Și Mailandul, dragă, are Un cîmpuț lunguț și lat, Acolo voi fi culcat Prin inimă împușcat În sânge roșu scăldat. Pusei șeaua pe murgu Luai drumul de-a lungu, Murgul tare îmi pășea Peste râpi și gropi săria, Mă luai, cotai napoi. Văzui Frâncii după noi Ochi-mi plângeau amândoi Mă luai, cotai nainte Văd sânge până-n genunte. 200 Codru-i alb și frunza-i neagră, Nu vezi, nană, cum mă leagă Și mă duce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
EminescuOpVI 410} De una ca mine Ce ți-am slujit bine, Ah, amoriu, amoriu, Făr de agiutoriu. Nu-i găsi ca mine Să-ți slujască bine Ah, amoriu, amoriu Făr de agiutoriu. 35 Prin pustii, prin munți selbateci, Prin prăpăstii, râpi, ponoară, Prin drumuri cu stânci țesute Unde sunt spre leac isvoară; Acolo unde natura, Cu a sa mână măreață Răspîndit-au în tot locul Bucurie și viață; Acolo falnicul brad Se înnalță cu trufie, Acolo smeura, mura Au a lor împărăție
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
încercînd în zadar să găsesc pe cineva care să mă ajute, m-am pomenit afară din oraș. Mergeam din ce în ce mai greu, abia respirând și-mi simțeam inima gata să pleznească. Probabil, din pricina asta am alunecat și m-am rostogolit într-o râpă. Când m-am oprit în sfârșit și m-am ridicat dintre bălăriile între care căzusem, am descoperit că mă aflam între ruinele unei vechi arene. De jur împrejur, la o distanță nu prea mare, se ridica un zid înalt. Eram
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul cu marea avea să mă spele, în sfârșit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol până la niște trepte măcinate de timp și după ce am străbătut o mică râpă salbăticită și o văioagă presărată de cioturi negre, ca de oase carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de pietre, situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]