14,215 matches
-
2000, Transilvania Film. Filmul lui Tudor Giurgiu, Despre oameni și melci, poate fi luat drept o comedie și atât, însă ceea ce-i conferă comediei forță nu vine exclusiv din partea comicului, ci din cea a tragicului, unul topit până la indistincție în râsul sonor și sănătos pe care-l degajă situațiile și replicile din film. Senzația de confort pe care ți-o dă happy-end-ul, rezolvările în cheie melo a conflictelor, pacificarea zavergiilor disponibilizați cu o reconvertire a lor la o idilică ocupație vecină
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
investitori o spune cu un cinism care nu invocă numaidecât cutumiara ură de clasă, și anume că ei, muncitorii români, sunt învățați să suporte, pentru că s-au obișnuit să trăiască „în rahat”. Aceste adevăruri brutale se strecoară ca otrava în râsul senin al comicului de situație sau de limbaj. Deodată, peisajul se schimbă, hăhăitul ți se îneacă în gât, jocul tranzacțional pe care-l fac acești decidenți circumstanțiali relevă dimensiunea crudă a poveștii. Oamenii și melcii devin egali pe plan ontologic
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
și cel care-l transforma în filmele de după 1989 într-un om al cavernelor, dezumanizându-l până la un grotesc nimicitor, lăsând doar erzațul ordurier al bășcăliei. Și m-aș întoarce la o scenă care nu poate să nu îți stârnească râsul, dar care are acea doză de ambiguitate prin care tragicul se insinuează în filmul lui Giurgiu. Muncitorii îmbrăcați corect cu costum, cravată și pantofi se adună cu aceeași plăsuță caraghioasă pentru a porni în marș către banca de spermă unde
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
am instigat, de parcă nu asta este rolul meu de om politic, să îndemn lumea la vot. Doi, în plângere scrie că le-aș fi oferit o noapte de cazare acelor fete ca să voteze. Ei bine, la început m-a umflat râsul când am aflat că există o plângere penală pentru așa ceva. 10 fete au fost audiate astăzi, dar mai au (procurorii) de anchetat și mâine", a declarat Radu Mazăre. Radu Mazăre a spus că până acum au fosat chemate 10 fete
Manechinele lui Mazăre, de la referendum, audiate la Parchet () [Corola-journal/Journalistic/43025_a_44350]
-
vremuri. Lucid, inteligent, sceptic și, tocmai pentru că e astfel, e pregătit să-și joace uneori partitura cinic, deschis cu precădere către ceea ce poate să amuze în orice lucru. Nu e opac la drame, le știe, le înțelege, dar acordă întâietate râsului, cultivă un cinism jovial, stenic, dacă putem vorbi de așa ceva. Spune despre alții ceea ce crede dar câteodată o face, iarăși amuzându-se, din perspectiva vreunuia din personaje. Îi atribuie acestuia părerile lui rele despre unul sau altul, vorbește ca personajul
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
de locurile alea, pentru că... Azi dimineață, însă, am avut o revelație. Cei mai vocali grăitori de televizor pe tema asta, indiferent câtă politică externă își închipuie că știu, habar n-au cum sunt și ce vor oamenii. Mă umflă (amar) râsul când aud povestea cu aspirațiile europene. Ucrainenii sunt naționaliști până la fibră. Nici pe vremea comunismului nu i-au halit pe ruși. I-au acceptat, n-aveau de ales, dar nu i-au suportat niciodată. Au conviețuit cu aceștia (unii dintre
Ciutacu, cuvinte dureroase: "Nu-i nimic romantic. E tragic" () [Corola-journal/Journalistic/44658_a_45983]
-
la periferia iernii/ cu fumurile ce ies din coșurile caselor cu tot cu sufletul oamenilor” (În gerul Bobotezii). Firesc, privirea autorului se extinde și asupra trecutului. Abordat cu o părelnică stăpînire de sine, acesta acoperă simțămîntul dureros cu mimica unei jovialități, gen „rîs printre lacrimi”: „sînt seri în care tramvaiul trece cu toți prietenii decedați/ cu toate iubirile mele moarte/ și toți îmi fac veseli semne cu mîna// pe peronul pustiu al gării o fetiță cu plasă de fluturi/ ne anunță că vaporul
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
nici al majorității parlamentare, nici al Guvernului", a subliniat Ponta. În ceea ce privește Consiliul European din 28 iunie, Ponta a precizat că oricine ar merge din partea României trebuie să aibă un mandat. Ceea ce stabilim pe plan intern stabilim. Nu ne facem de râs la Bruxelles să mergem mai mulți și să vorbim pe șapte voci. Consiliul European este pe 28 iunie. Până la Consiliul European - asta o să discutăm și azi - trebuie să stabilim foarte clar: oricine merge trebuie să aibă un mandat să reprezinte
Disputa Ponta-Băsescu, privind participarea la CE, tranşată în Parlament () [Corola-journal/Journalistic/44731_a_46056]
-
al Guvernului", a subliniat Ponta. De asemenea, premierul Victor Ponta a susținut la sediul USL, că oricine merge la Consiliul European trebuie să aibă un mandat pentru a reprezenta România. Ceea ce stabilim pe plan intern stabilim. Nu ne facem de râs la Bruxelles să mergem mai mulți și să vorbim pe șapte voci. Consiliul European este pe 28 iunie. Până la Consiliul European - asta o să discutăm și azi - trebuie să stabilim foarte clar: oricine merge trebuie să aibă un mandat să reprezinte
Ponta dezvăluie motivul pentru care Băsescu ar merge la cina informală, de la Bruxelles () [Corola-journal/Journalistic/44734_a_46059]
-
totuși, de marii senzuali. „Singurele și imensele mele două dorințe, să fiu celebru și să fiu iubit.” Și una, și alta? Nu-i cam mult? În 1820, breasla scriitorilor decisese: poate să se ocupe de orice „în afară de literatură”. Pare de râs, dar nu e. Tineri, destui viitori mari scriitori nu te lasă să le prevezi evoluția. Cazul lui Balzac. Și-a uzurpat particula nobiliară. Măcar într-o privință n-a greșit. Ca număr de silabe e mai bine așezat Honoré de
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
ca protagonistă pe Simona Bondoc. Monodrama lui Eric Emmanuel Schmitt a avut succes din 2010, de cînd a scris-o, a fost generoasă cu actrițele importante, de talie, care și-au asumat partitura autorului, inflexiunile pe muchie de cuțit între rîs și plîns, între comic și tragic, între disperare și curaj. Am citit-o pe fugă de la cineva, în franceză, m-a emoționat cu adevărat, dar mi-a fost teamă că se poate aluneca, foarte ușor, în melodramă. Cînd am intrat
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
în mod ludic, reîntoarcerea leului copilăriei în drapelul care îl propune ca figură emblematică a ei, după ce își ajută eroul aflat la greu, în albumul Revoluție de Sara. Cu o deosebită prospețime și un optimism lucid, Jean Perrot conchide că râsul eroilor videosferei e mai complex azi în literatura pentru copii, fiindcă el presupune că aceștia nu sunt doar niște simpli consumatori ai societății spectacolului, ci și cetățeni luminați ai lumii, altfel spus, ființe umane în curs de devenire.
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
acum când pomenim de ea... Ați avut de toate și, după douăzeci și ceva de ani... Și la mine au existat probleme, dar le-am rezolvat, ne-am gândit la copii și chiar la tine, să nu te facem de râs... Mama o iubește pe Elena, a fost prima ei noră. Fete n-a vrut Dumnezeu să-i dea... 12 Mama e bătrână și proastă! Tata, Dumnezeu să-l odihnească, ar fi înțeles imediat. Dragă cumnată, ai și dumneata o scuză
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
macheta combinatului și de câțiva arbuști, așezați cu gust. Într-o parte a holului, câteva canapele și fotolii din piele întregeau decorul. Probabil, pentru muncitorii care veneau în audiențe, îi trecu prin minte lui Gheorghe, care se trezi pufnind în râs. De ce naiba râzi, omule? îl întrebă nedumerit Victor, controlându-și instinctiv ținuta, începând cu nasturii de la șliț. Ce-ai văzut? Nimic, o prostie, am să-ți spun când ieșim... Activiștii erau așteptați. Cafelele fuseseră deja aduse, alături de apa minerală și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
erau oamenii lui Ceaușescu, era prăpăd, mureau cu miile, ca iepurii. Să mulțumim securiștilor, ei ne-au scăpat de tirani! O spun eu, care am fost arestat și anchetat de securitate... Petrache înlemni pentru o clipă, dar apoi izbucni în râs. S-o mai aud o dată pe asta și eu, cu mâinele mele, te scot în stradă. Acum, poate, n-o să-mi dai dreptate, dar mai târziu... Stai, stai, nu te înflăcăra, să-ți răspund și apoi tac. Ai făcut armata
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu trebuie să-l știm o dată cu prostimea...”, atât i-am spus, Ghiță, și a fost destul. În câteva luni, apartamentul neveste-mii s-a transformat într-o adevărată bancă. Gheorghe se lăsă pe spate în fotoliul uriaș și izbucni în râs, apoi o chemă pe noua sa secretară, angajată de câteva zile. Părea un copil, o fetiță, îmbrăcată ca o fetiță. Vezi, dragă Cici, ce servește domnul deputat, eu vreau o cafea și o apă plată. Dacă sună Anghel, îmi faci
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu o voce sugrumată, pe fratesău: De unde ai colecționat-o, Ghiță?... Cum e la pat? Tot bandit ai rămas! O să te bage muierile în pământ. E bună, cum să fie? Altfel ar mai fi secretara lui Tălparu? Bărbații izbucniră în râs. Brusc, Gheorghe se opri, aducându-și parcă aminte de ceva. Ați riscat mult, Petrache, dacă răsufla cineva, cu toată imunitatea voastră, nu vă ierta Iliescu! Ți-o spun eu, ăsta nu are nici mamă, nici tată. Pe dracu’! Crezi că
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bețivi că m-am dat pe gratis sau că nu știu să joc”... Am băut două pahare la rând, că, sincer să fiu, m-a obosit cucoana, după care i-am adus cărțile, fără să mă uit în ele. Un râs general, isteric aproape, a izbucnit când Sonia a dat cărțile pe față. Patru, patru ași, asta a avut muierea, Ghiță! Spune tu, se compară ea cu Lucica? Nu-i răspunse Gheorghe. Se uită doar la frate său, dădu evaziv din
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
craniană. Intru într-o baie, vreau să mă văd. Mă apro pii de oglindă și simt cum mi se în moaie genunchii. O jumătate de cap e de om. Cea laltă e atât de deformată, încât mai întâi mă umflă râsul. Falca e umflată de parcă aș ascunde în ea un pepene galben. Ochiul e atât de umflat, că nu-l pot deschide. La mijlocul obrazului am o tăietură care urcă până la ureche. Gura e strâmbată, bărbia e acoperită de sânge și iod
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
brânzeturi, un bucată brân ză, iar la măcelărie, doi bucate pastramă. I se du se se buhul în toată piața. Când nu era de față, cei răutăcioși îl imitau cerând doi kilo grame. Eu eram printre cei care pufneau în râs, dar mai erau și alții care ziceau că ar trebui să respectăm un străin care face eforturi să vorbească limba română. De sărbători, toți din oraș am decorat piața ca un pom de Crăciun. La măcelărie, englezul era clientul perfect
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și gata. Încep să tremur din nou. Să chemăm o ambulanță? N-are, mă, nevoie. Cu toții am trecut prin asta. Ea nu, spune - pentru a treia oară - Alexandra. Mă gândesc că, dacă m ar duce la spital, m-ar bufni râsul. Ajungem la taxiuri. Ăștia caută un taxi să îl luăm până acasă. Taximetriștii nu vor să ne ia din cauza mea, că au văzut cum m-au cărat până aici. Că dacă vomită în mașină? Vorbesc de mine. Mie îmi vine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă ducă la spital, spune unul. De asta, recunosc, mi-e puțin frică. Dacă mă duc la spital îmi iau numele și poate află mama? Pusă în fața unei asemenea primejdii, o să mă trezesc și atunci o să ne facem cu toții de râs pentru că m-au dus degeaba la spital. Alexandra, Adi și Liviu nu știu ce fac, dar eu simt o mână pe mine. Deschid ochii, dar stau cu capul în jos. E mâna unui om necunoscut. E mâna mare și caldă a unui
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
întreabă dacă pot să îmi mișc picioarele. Primul gând: mi-am rupt coloana. Îmi mișc degetele. Apoi îndoi genunchii. Mi-am desfăcut repede prinderile seletei, m-am ridicat în picioare și am început să râd în hohote, aproa pe un râs isteric. Spre deosebire de mine pilotul era alb la față și nu părea deloc amuzat. Mi-a zis: Nu-mi vine să cred că n-am murit. Cred că a fost un semn de la Dumnezeu și cred că a fost pentru mine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ei. Stânga mea. Făt Frumosul deschide. Îi face cu ochiul blondei, insinuant, propunând miza. Ieftin. De data asta, grimasa mea e înlocuită de tuse. Seacă. În dreapta, colegul meu de bancă din generală își ia fața de poker. Valul ăsta de râs nu-l pot înăbuși: parcă ar fi un emoticon fară gură. Sau, în cel mai bun caz, unul cu gura desenată cu ață. Din cu totul alt motiv, sunt sigură. Platinata mea prietenă îmi ține isonul. Merg. Băieții întorc cărțile
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
parte, dar mă pierdeam. Mă pierdeam printre zgomotul făcut de aspiratorul Anicăi și forfota credin cioșilor întârziați, dar hotărâți. Eram pierdută în locul unde ar trebui să te regăsești. La un moment dat, simt o atingere pe cap. Blândă. Aud imediat râsul lui. Nu mă uit. Din nou, simt cum mă atinge ceva pe umăr. Deschid ochii, ridic capul și îl văd cum se chinuie să tragă ciucurele căciulii, care se prinsese în strana unde eu încercam să spun o rugăciune. Desprind
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]