1,709 matches
-
am vrut... Cînta băiatul însoțind dricul cu sicriul în care se află maică-sa. Cînd ai ceva,... cînd ai, în fine, un lucru mult dorit, dar care, printr-un renghi al realității, lucrul respectiv capătă o altă înfățișare decît ce rîvniseși; un cal de dric, de pildă, în acest caz, în loc de calul de nuntă nărăvaș dorit, călărit de feciori cu bărbăția, cu vitalitatea viitoarei căsnicii... Cel mai îngrozitor lucru, remarcă M., este să faci față, decent, succesului. În timpul războiului, G. se
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
este ipostază a umanului, în accepțiune biologică, sociologică, morală și formală, pe care pictorul să n-o fi avut în vedere, să n-o fi investigat asiduu, prin reveniri și prin variante, și a cărei salvare să n-o fi rîvnit în absolut. Individul și grupul, copilul și tînărul, maturul și bătrînul, bărbatul și femeia, nudul și drapajul opulent, pubertatea și maternitatea, acțiunea și odihna, țăranul și muncitorul, intelectualul rafinat și anonimul abrutizat, strălucirea și ruina, vigoarea și disperarea, aroganța și
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
tenacitate și rigoare, prin spirit întreprinzător, bunicul izbutise, după Primul Război Mondial, să-și realizeze visul: Magazinul de Stofe și Mătăsuri, producător de bună stare materială pentru familie și, pentru el, o incintă care-i asigurase mult râvnita liniște („Bunicul râvnea cu nesaț la liniște. Și aici, în atmosfera vătuită a magazinului, i se părea că o găsise”). Dar vremurile erau în schimbare și tot mai potrivnice liniștii, o realitate pe care bunicul o subestimează, crede că o poate înfrunta nedându
Drama clasei mijlocii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4769_a_6094]
-
cumințenia Penelopei. Dacă ar fi doar un accident de parcurs, o fata morgana fără greutate în raport cu originea și ținta călătoriei, i-ar putea spune lui Apolodor că este gata să-l aștepte o veșnicie să se întoarcă la ea. Maimuțica rîvnește să fie o Penelope, însă călătorul spre Ithaka nu poate întîlni pe traseu decît o Kalypso. Dincolo de toate acestea, un lucru este sigur: la plecarea din oază Apolodor, întremat, nu se mai află în deșert. Alături de proba iubirii, proba morții
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
Vasile Voiculescu cel din ultimile sale proze, are în prim-plan o legendă foarte veche dintr-un sat unde frumoasa fată a unui morar urma să se mărite cu alesul inimii ei, un tânăr bogat ca și ea. Sărăntocul care râvnea la fata morarului pune la cale o nelegiuire, împreună cu ai lui. Când trec, noaptea, prin pădure, însurățeii cu alaiul de nuntă, se iscă o încăierare sângeroasă, iar găleata plină cu monede de argint (zestrea miresei) este furată de sărăntocul Săndel
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
uman, față de dragoste și de moarte, mărturiile culese de la personalități grecești și străine, dar și de la oameni simpli care l-au cunoscut pe Kavafis recompun biografia acestui artist al cuvîntului conștient de valoarea operei sale la a cărei nemurire a rîvnit ca nimeni altul. Bogata iconografie (fotografii, schițe, caricaturi, manuscrise) are darul de a reconstitui climatul uneia dintre cele mai efervescente epoci din istoria literaturii neoelene. Al treilea titlu, Bibliografia lui K.P. Kavafis (1886-2000), realizată de Dimitris Daskalopoulos și apărută în
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
MĂSCĂRICIUL: Știu, cu împărații nu-i de glumit. Ce falnic sceptru... Ai grijă să nu se transforme într-un șarpe! MAJESTATEA SA: Marș, câine! Plecați de lângă mine că mă sufoc! Plecați! Ce vă uitați așa la coroana mea?... Vă place?... Râvniți? Râvniți?!... (În Sala Tronului se lasă liniștea.) Atunci să vă întronez și eu. Să aveți și voi tronurile voastre, ca să nu poftiți la al meu. (Cheamă un GARDIAN și-i șoptește la ureche. GARDIANUL iese în fugă din Sala Tronului
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
Știu, cu împărații nu-i de glumit. Ce falnic sceptru... Ai grijă să nu se transforme într-un șarpe! MAJESTATEA SA: Marș, câine! Plecați de lângă mine că mă sufoc! Plecați! Ce vă uitați așa la coroana mea?... Vă place?... Râvniți? Râvniți?!... (În Sala Tronului se lasă liniștea.) Atunci să vă întronez și eu. Să aveți și voi tronurile voastre, ca să nu poftiți la al meu. (Cheamă un GARDIAN și-i șoptește la ureche. GARDIANUL iese în fugă din Sala Tronului.) Eu
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
neputincioși». Și totuși se bucură de viață atât de mult...” Vorbește, cum știm, Prostia, acum despre „acei care se așteaptă la o faimă nemuritoare de pe urma faptului că scot cărți. Toți scriitorii de felul acesta, spune ea, îmi aparțin...” Despre călugări: „...râvnesc totul după o anumită regulă (...). Atâtea noduri să aibă sandala, cingătoarea să aibă culoarea cutare...” Etc. Nu e nevoie să fie călugări. Pot fi și mireni, când sunt și bucureșteni. T nu se duce o dată la biserică fără să se
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
fermecate. Lumea Futuristului în luminile Minervei. Nervi-jongleri - constelații de strune! (1913) Vladimir NARBUT (1888-1938 sau 1944) * * * Lipsa de acțiune nu deranjează: au nu eu (în lături, inamici!) sunt spermatozoidul neobosit în propria mea noapte tolănit? De la existență, Darnice Creator, nu râvnesc mai mult decât acel care din cauza catedrei ce-a crăpat așteaptă cărțile să fie altfel date. În fine, sigur că te simți jignit să te afli, iată, numai înfășurat într-o găurită pelerină și să uiți definitiv de pat. Aleksei
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
care stau de ani și ani la ușa Academiei. Dați-mi voie să vă reamintesc, domnule președinte, că suntem amândoi oameni bătrâni și trecuți prin multe. N-am fost, nici domnia-voastră, nici eu, membri ai Academiei înainte de 1989. N-am râvnit pe atunci o atare „onoare”. Și dacă astăzi ne aflăm acolo unde era firesc să fim, avem oare dreptul să nu ne gândim și la acei confrați ai noștri, unii, cu siguranță, mai meritorii decât noi, care nu sunt membri
Scrisoare deschisă domnului academician E. Simion by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4298_a_5623]
-
suntem supraviețuitori. Existența este o incertitudine, nu știm când se va încheia. Din acest punct de vedere, scriitorul nu are vreun privilegiu sau vreo povară specială, cum cred elitiștii. Dacă este vorba, însă, de posteritate, pe care toți artiștii o râvnesc, cred că timpul nostru, cu marile și rapidele sale schimbări și primejdii, pune posteritatea sub un sever semn de întrebare. Nici în această privință, scriitorul nu are, probabil, șanse prea mari.” Un nou festival În BUCUREȘTIUL CULTURAL citim un interviu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3409_a_4734]
-
acela care și-a prins coarnele, docil, în tufișul de lîngă locul sacrificiului, pregătit de Abraham - pentru a se conforma, sever, datelor impuse de concursul Baptisteriului, constrîngerilor din întrecerea istorică între Brunelleschi și Ghiberti. Înfățișările motivului închipuite în expoziția noastră rîvnesc mai degrabă spre o sacralitate mai slobodă, spre acel fond de remanență mitologică - în jurul lui Pan și a unor anume răsunete dionysiace, de care s-a servit exemplar Lucian Blaga, în lirica înfiorată a începuturilor: cînd zeul «prinde-n palme
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
cerc rotundul lumii", de bună seamă că nu la lumea literară s-a gîndit Ioan Codru Drăgușanu. Deși perfecta ei șlefuire de mică sferă, plutind fără să adere încoa și-ncolo, ar putea susține comparația. Pentru fiece spectator al ei, rîvnind, și poate reușind, să schimbe stalul pe scenă, "cercarea" e tot una cu plecarea cărturarului de-altădată la drum european. O asemenea partitură a privitorului privit, a cronicarului parte din istoria pe care o scrie pune în pagină Simion Stolnicu
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
mi-l taie în bucăți dureroase, cum se întinde mereu, cum mă cuprinde cu gheare veninoase" Zadarnic căutam s-o biruiesc cu fierbințeala inimii, s-o smulg cu nepăsare sau cel puțin s-o învăluiesc cu veștmintele bucuriei mari ce râvnea să mă stăpânească" Zadarnic! O frică rea mă luase în brațe, mă strângea, mă strângea, mă strângea" O să mă înăbușe"" (Opere 3, p. 150). Descrierea durerii morale, a suspiciunii și a eșecului ca senzații fizice apăsătoare, distructive, constituie specialitatea tânărului
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
va ajuta financiar și va plăti această pagubă", a spus Diaconescu precizând că este o situația similară plecării unui fotbalist de la un club la altul, când echipa care ia un jucător trebuie să achite clauza de reziliere a contractului. PPDD râvnește și la avutul lui Ioan Moldovan, care și-a anunțat mai demult plecarea din partid, dar oficializarea demisiei a survenit abia luni, când și-a anunțat demisia în plenul Camerei Deputaților. "Patru milioane dintr-un foc!", a jubilat DD. Candidații
DD, îmbogățit de traseismul politic. "Patru milioane de euro dintr-un foc" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39525_a_40850]
-
înțepați, nu s-ar mai reîntoarce la "descurcăreala" și neputința lor originare. Din păcate, s-au dus acele timpuri cînd, din bună-cuviință, compozitorii tăceau în privința a ceea ce nu știau și, din iscusință, erau reținuți în ceea ce spuneau. Mai nou, compozitorii rîvnesc la tot ceea văd: aidoma lăcustelor nu cruță nimic. Nici autenticitatea mesajului, nici acuratețea stilului. în schimb se îmbuibă cu déjŕ-vu-uri (postmoderniste?) ori, dimpotrivă, cu experiențe șocante, nemaipomenite (moderniste?), care suspendă frecvent decența, discreția, la urma urmei, bunul gust. Or
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
apă curentă în fiecare cameră (rece și caldă), încălzire centrală, baie, telefon, radio“, de neîntrecute posibilități de recreere, deoarece „gândirii noastre îi sunt necesare miresmele muntelui, ozonul zărilor albastre, bolta brazilor și verdeața lor perenă - simbol al perenității la care râvnește ființa noastră plăpândă“. Într-un studiu („Muntele și sănătatea“, 1993), dr. Arcadie Percek releva virtuțile terapeutice ale muntelui, subliniind că, în aceeași măsură, ascensiunea pe creste exprimă dorința noastră de mai bine și de înălțare, prin credință. Din „darea de
Agenda2003-44-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281664_a_282993]
-
să simtă că au o prietenă în realizatoarea emisiunii și în televiziunea care o produce”, a declarat ea. Elena Udrea va dezvălui care sunt ingredientele secrete care au ajutat-o să devină o femeie de succes. Invidiată de femei și râvnită de bărbați, Udrea le învață pe telespectatoare care sunt pașii spre îndeplinirea obiectivelor.
Elena Udrea, fan al emisiunii Draga mea prietenă () [Corola-journal/Journalistic/25230_a_26555]
-
Și totuși, clasicii... de Alexandra Ciocârlie. O vogă limitată la câteva categorii profesionale, dar în nici un caz mai puțin autentică ori mai puțin necesară. Va deveni reperul pasionaților de antichitatea latină, va fi degustată fin de criticii literari, va fi râvnită laolaltă de poeți și prozatori, va fi citită pe sub mână de avocați și de agenți publicitari. Sau, cel puțin, așa ar trebui să se întâmple în chip pe de-a-ntregul obiectiv. Din simplul motiv că, înainte de a fi o colecție
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
parte". Poet al "lucrării" și al "libertății între frați", Gheorghe Pituț, covârșit de nepăsarea milenară a Sfinxului, nu pregetă să-i pună la încercare misterul, inexistența și neantul în sonetele pariziene. Nu eternitatea Sfinxului, inumană expresie a dezumanizării artei, a râvnit-o Gheorghe Pituț, ci perenitatea învederată de geniul creștinismului, de la sonetele lui Dante și Eminescu, la siderala elegie blagiană. "Noblețe" nu este doar unul din sonetele demne de orice antologie, ci și marca stilistică a omului și poetului Gheorghe Pituț
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
Simona Vasilache Anti-alchimicii Nu cred că te-ai putea numi poet modern, în Franța secolului trecut, dacă n-ai rîvni la un pic de magie, la credulitatea semenilor tăi în fața unei bucăți de tinichea despre care să le poți spune et j'en ai fait de l'or. Modernismul românesc, cel puțin prin doi dintre poeții săi mari, în feluri
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
la mișcările de avangardă de la sfârșitul anilor ’60 și până în 1976. Pictor și poet, filosof în răstimpuri, devine editor pentru o vreme, revine la scriitură în 1990. Președinte al PEN Clubului francez. TOT ȘI NIMIC Nimicul nu-i nimic cât râvnește un tot și nu-n zadar toți zic ce flecușteț ne-tot! Și nu-i nimic oricum chiar după alt tipic : astăzi mai toți zic : mai puțin ca nimic! Când mizezi la joc fentezi tot și nimic, dar nu-i
Poeți francezi contemporani by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/4718_a_6043]
-
un oraș liber, văzînd și îngăduind multe, curiozitatea de a pîndi o arătare ciudată, semănînd a femeie, dar avînd inelele și mirosul lui sir Aubrey de Vere, e taxată drept "josnică". Și, totuși, cu neputință de stăpînit, pentru aristocratul discret, rîvnind însă la fojgăiala de certitudini ale celor din plebea multe știutoare, trăind cu voluptate, de-a valma, viețile tuturor. Intră, însă, repede la loc, în convenționala societate care întoarce capul, pe unda aceleiași frumuseți confuze, stîrnită de duhuri rele, lîncede
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
tristețile de care nimeni n-are timp, fiindcă a supraviețui e mai important decît a înțelege. Și lucrurile sînt povestite la fel de frust cum se și întîmplă, cu o teribilă conștiință a urzelii, căreia altcîndva i se va da un sens: "rîvnim să se schimbe mereu, dar lăuntrul nostru păstrează nețărmurita lui dragoste pentru monoton, pentru vremea înceată și sigură și urăște cruzimea nepotolită a veșniciei." (p. 36) Șmelche, negustorul evreu, ca bună parte din eroii micilor scenete, nu vinde nimic. E
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]