2,262 matches
-
Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia, zisă Mila, Mila Ianuli. Curvoiul. Zeitatea înlocuirilor și înlocuitorilor, Curvoiul marelui anotimp păgân, batjocura seducătoare... da, da, asta voise, de fapt, să-l întrebe pe amuțitul combatant, exilat în lună... ce mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altcineva. Te iubesc, îmi spune Tim când ne oprim din sărutat. —Și eu te iubesc, îi răspund. Doar din obișnuință, sincer. Nici nu-mi dau seama când o spun. Îmi ia un secol să bag cheia în ușă. Tim așteaptă răbdător afară să mă vadă intrată cu bine. Odată ajunsă înăuntru, o iau cât pot de repede pe scări, încercând să evit o conversație cu părinții mei. Aud știrile în sufragerie și nu-mi vine să cred că e doar ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
scuze pentru întârziere, îngrozită că îmi ies aburi de alcool prin toți porii. — Fii fără grijă, spune, spre surprinderea mea, taximetristul. Am noroc. Am dat peste unul drăguț în dimineața asta. De obicei se enervează rău dacă nu îi aștepți răbdător la ușă. Am gâtul uscat acum, parcă aș avea șmirghel în gură. Mă întreb cum se simte Adam. Probabil e bine. Bărbații pot să bea mult mai mult decât femeile. Nu e nedreaptă viața? În cele din urmă ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în regulă. E doar o reacție normală. Oricum, sunt bucuroasă că nu plânge. Cu asta ar fi greu să mă descurc. Debbie încă mai chicotește. Refuz să mă alătur. Ar fi foarte nepotrivit. În loc de asta, pur și simplu stau așteptând răbdătoare să se oprească. În cele din urmă o face, dar cu toate astea pare în continuare amuzată. —Katie, prostuțo. Se apleacă și îmi dă prietenește un pumn în umăr. Am rămas fără cuvinte. Serios. Are impresia că e o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
toată noaptea la computer, uitând cu totul să mă bag în pat. Și eram atât de epuizată a doua zi, încât nu mai puteam să mă întâlnesc cu el. Dar nu s-a plâns niciodată. Nici măcar o dată. Și a citit răbdător manuscrisul pe măsură ce îl scriam. Din fericire, nu a întrebat niciodată cine era Adam. Nu eram sigură că era ceva de capul romanului, dar am continuat să scriu până când am ajuns la SFÂRȘIT. Pur și simplu trebuia să văd dacă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
adaug mai calmă. — Foarte bine. Arată politicos În direcția unui scaun. Așa. Ai terminat ce aveai de spus sau vrei să Îmi mai spui și altceva ? Mă frec pe față, confuză. — Deci... nu mă dați afară ? — Nu, spune Jack Harper răbdător. Nu te dau afară. Acum, putem vorbi ? Mă așez și În minte Începe să mi se formeze o suspiciune de nesuportat. — Despre... Îmi dreg glasul. Despre CV-ul meu voiați să vorbim ? — Nu, spune el blând. Nu despre asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Oricum, probabil că la ora asta au uitat deja totul. — Vezi să nu ! N-ar fi mai bine să rămân acasă cu tine ? Îi apuc mâna rugător. O să fiu cuminte de tot, Îți promit. — Emma, ți-am explicat, spune Lissy răbdătoare. Azi mă duc la tribunal. Îmi desface mâna dintre ale ei. — Dar ai să mă găsești aici când vii. Și diseară o să mâncăm ceva bun de tot. OK ? — OK, zic cu o voce mică. Ne iei și niște Înghețată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trezesc după primul somn, El era imobil în cui și mă fixa. Din geanta neagră a tovarășei mele de călătorie scot colții, atunci când felinarele de pe traseu luminează scurt cărțile din colecția „Biblioteca de artă“. Artistă deci? Mă apropii și aștept răbdător felinarul, care luminează la suprafață cotorul unui volum despre pictura lui Kandinsky. Țin minte că geometria lui încărcată, lumea lui tăiată în colțuri era prea dură pentru mine. Într-una din după-amiezele pierdute în București la Dalles, o băbătie vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Îți vine să crezi așa ceva? Sincer, nu, zice Luke, scriind ceva la computer. Nu‑mi vine. — Deci ce crezi că se întâmplă de fapt? Mă cocoț pe biroul lui și‑l privesc, nerăbdătoare să‑i aflu părerea. — Iubito, zice Luke răbdător. Chiar am treabă. — Nu te interesează deloc? — Nu. Atâta timp cât fiecare își vede de treaba lui, nu. — Oamenii sunt mai mult decât simpli angajați. Dar Luke nici nu e atent la mine. Are expresia aia distantă pe care o are când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pantaloni de piele zicând: — Uite la haina asta! Oo, și la ghetele astea Hobbs! Sigur am să licitez pentru ele! În cealaltă parte a camerei, două fete încearcă perechi de pantaloni, punându‑i pe lângă ele, în timp ce prietenii lor le țin răbdători băuturile. — Cine sunt toți oamenii ăștia? întreb, nevenindu‑mi să cred. Tu i‑ai invitat pe toți? — Păi, i‑am sunat pe toți cei din agenda mea, zice Suze. Și din agenda lui Tarquin. Și a lui Fenny... — Aaa, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
abate de la firea lui și nu ia în seamă atunci când ea minte din cauza jenei. Tang Nah e critic cu alții, însă niciodată cu Lan Ping. Nu zice nicicodată: Ce îngrozitor că nici măcar nu știi cine e Su Dong-po. Îi explică răbdător că Su e un celebru poet antic și apoi îi citește din opera lui. După care cumpără bilete ca să viziteze locul de naștere al lui Su Dong-po și pe drum îi ține o prelegere. Stâncile albe se înalță la orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao e așteptat aici să țină o cuvântare. Fata din Shanghai stă în primul rând, pe un scaun de lemn. A venit devreme, ca să-și asigure locul cel mai bun, locul de unde poate vedea și poate fi văzută. Acum așteaptă răbdătoare. Atmosfera e exuberantă. Soldații cântă cu puternic accent nordic. Cântecele sunt compuse după învățăturile lui Mao, pe melodii populare. Credem în mărețul comunism. Suntem soldații Armatei Roșii, Pedepsim jafurile și furturile, Trăim pentru a sluji poporul Și a lupta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un copil. Lacrimile ei îi udară cămașa. În dimineața asta, iau micul dejun împreună. Să se afle unul în prezența celuilalt a devenit o modalitate de a-și arăta afecțiunea. Nu-i povestește visul ei. Chipul lui e calm și răbdător. Mănâncă amândoi în liniște. El mănâncă pâine cu terci cu ardei iute, iar ea lapte, fructe și o felie de pâine prăjită. Servitorii stau ca niște copaci. Își privesc stăpânii cum mănâncă. Dacă ar fi în reședința ei, i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dinte, dar refuză să-și pună proteză. E atât de slăbit, că s-a scufundat în piscină. O cheamă fără nici un motiv anume. La fel a făcut și ieri. Când a ajuns, nu avea nimic să-i spună. A așteptat răbdătoare. Dar el nu poate să-și exprime ideea. Bălmăjește despre hipertensiune și tăieturi minore care nu se vindecă. Doctorul zice că am ulcerații. Peste tot. În gură, în gât, la stomac, intestine și anus. Ia uite. El își deschide falca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la partidele de poker jucate până la ziuă, cu condiția ca la sfârșitul orelor să te aștepte mereu, vizavi de școală, trăsura cu coșul tras, Înăuntru micuța Riri, cu blana albă, pufoasă pusă doar peste ciorapii negri cu jartiere Înflorate, ronțăind, răbdătoare, alunele trase În cea mai fină ciocolată. — ...Amicului Anton Îi datorez decizia să Îmi iau viața În mâini și să renunț la seminar! Atunci când a obținut, prin relațiile tatălui, firește, iertarea vechilor păcate și dreptul să Își dea examenele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de altă parte, nu există decât o companie, cea de stat. Așa cum al statului este tot ce există acolo... — Cine vrea ceai? Ce fel? Cafea? Cu, fără cofeină? șoptește Giulia. Sssst, o mustră proaspătul ei soț, dar profesorul o așteaptă răbdător ca ea să-și termine numărătoarea, să pună apa la fiert pentru ceai și cafea În aparatul de filtru. Și doar atunci când ceștile aburinde sunt pe masă și Giulia În postura ei obișnuită, cu mâinile În poală, strânse una Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cât, liberi! De fapt, În afară de acest văr Victor și de prietenul meu Alexandru Stan, eu nu am Întâlnit pe nimeni... S-a oprit În loc și Își subliniază frazele cu gesturi largi. S-a oprit și porumbelul cenușiu, gulerat, care așteaptă, răbdător, cu capul puțin Înclinat Într-o parte. Traian Îl ușuie, șuierat, ca pe o pasăre de curte, dar porumbelul nu se mișcă. Iar Christa urmărește scena cu un Început de indignare: se vede că, În lumea sălbatică de unde el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
uită la el, Îl inundă obișnuita stare de liniște calmă. E cerul lui, pe care Îl recunoaște, după atâtea zeci de ani de când Înalță, măcar o dată pe zi, ochii spre el. Se apropie ora lui preferată, când soarele coboară. Tace răbdător, ca să ocrotească atenția șoferiței Christa. Dar s-ar părea că ea nu a mai greșit de astă dată intrarea pe autostradă. — De ce să le fie greu? A fost din nou arestat? — De arestat, a fost arestat doar o dată, după Revoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
umflăturii de pe falca lui deveniră și mai furioase. Fără-ndoială, alunecase când făcea baie și se lovise. Fratele lor cel demn de milă, care le pierduse uleiul de păr, care mereu era rănit sau se rănea singur. La început, fuseseră răbdătoare și pline de compasiune, dar. în definitiv, lucrurile astea aveau și ele o limită și tentativele sale permanente de a le trezi mila devenau foarte obositoare! Oh, acum chiar ne calci pe nervi, îi spuseră, schimbându-și brusc sentimentele. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
scrută deșertul pe care îl lăsase în urmă. Nu zări nici o trâmbă de praf înălțându-se în aer, dar știa că pietrișul greu din erg nu se ridică atunci când vehiculele sunt obligate să înainteze foarte încet din cauza nenumăratelor stânci. Așteptă răbdător și această răbdare dădu roade: un obiect metalic reflectă, foarte departe, o rază de soare. Calculă distanța: aveau nevoie de cel puțin șase ore ca să ajungă la locul unde se afla el. Sări jos, apucă frâul animalului și, în ciuda protestelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și se îndoi că avea să reușească să ajungă la marginea acelei sebhka fără să facă o insolație. La rândul lui, înfipse în sarea dură takuba și pușca, își făcu un acoperiș și se adăposti sub el, dispus să aștepte răbdător să treacă cele mai grele ceasuri ale zilei... N-a dormit, privind fix spre locul unde vehiculele lansau spre soare sclipiri metalice, observând cum, de la un minut la altul, pâcla se făcea tot mai groasă, iar căldura creștea, amenințând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
păstorul dezarmat când își păzea turma și dispărea ca înghițit de pământ când sosea Gacel cu pușca lui. De acea, stătuse îngropat în nisip timp de trei zile înainte ca feciorul lui cel mai mare să sosească cu turma, așteptând răbdător ca fiara să-și facă apariția. îl văzuse venind, strecurându-se din tufiș în tufiș, atât de lipit de pământ și atât de tăcut, că nici băiatul, nici animalele nu-l simțiră, și doar când se pregăti să facă saltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și le legă picioarele, pe cele din spate cu cele din spate, ca să le împiedice să facă orice încercare de a se ridica. — Le sperie zgomotul, zise. Și dacă o rup la fugă, ne dau de gol. După ce termină, așteptă răbdător ca, în timpul unui ocol al avionetei, culmea dunei celei mai apropiate să se interpună între aparat și ei, și abia atunci ieși afară și acoperi cu un strat de nisip părțile cele mai vizibile ale cortului. După cincisprezece minute, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
timp va trebui să stea ascuns în vârful palmierului, și găsi și o ploscă mare, pe care o umplu până la gură la fântâna cea mai apropiată. Apoi se întoarse la biserica în ruine, verifică încă o dată starea armelor și așteptă răbdător, sprijinit de perete, încercând să nu se gândească decât la drumul pe care îl avea de făcut ca să ajungă la Palat. Nu era nici țipenie în acea casbah cufundată în noapte când o străbătu în tăcere, speriind pisicile, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
plajă, urlă o sirenă. Grăbi pasul, tot mai neliniștit, dar trebui să se lipească de stâlpul unei porți când o altă mașină neagră se ivi la vreo două sute de metri, se opri la marginea trotuarului și farurile se stinseră. Așteptă răbdător, dar s-ar fi zis că cei din mașină aleseseră acel punct, strategica încrucișare a două străzi, ca să facă de gardă, poate toată noaptea, și, după ce cugetă câteva minute, hotărî să se strecoare pe la cel mai apropiat colț de stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]