2,283 matches
-
Nenea Gabi, mulțumesc! Știi că te iubesc mult mult, de tot! Vezi, nu mai sunt bolnăvior, nu mă mai doare gâtulețul, înseamnă că nu mă mai ciupești, nu! - Îmi pare rău, dar trebuie! Lasă, tu ești un curajos, o să mai rabzi puțin, doar așa o să fim siguri că te faci bine. Ia, să văd eu, gâtul tău! Mda, arată bine, dar mai dăm puțin cu albastru, apoi facem injecția și până diseară nu te mai necăjește nimeni. Gabi îi badijonă gâtul
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
dar mai dăm puțin cu albastru, apoi facem injecția și până diseară nu te mai necăjește nimeni. Gabi îi badijonă gâtul, apoi îi dădu injecția , cu strângere de inimă. Ionuț nu crâcni, lacrimi îi stăteau sub gene, dar trebuia să rabde, venea ziua lui, și cum să stea în pat și să nu se joace cu prietenii lui! Laura îl privea cu dragoste nețărmurită, îl strânse în brațe și-i sărută ochișorii înlăcrămați. - Gata puiule, a trecut! O să te faci bine
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
Germania! Cum să las, tete, cum să las? Este afacerea vieții mele. Nu pot s-o ratez. Dar ... când mă-ntorc, trec și pe la voi. Și... când ... te-ntorci? Când termin cu afacerea. Aha!...Lasă!...Dacă e urgent...lasă...mai rabd eu...lasă...Dar să vii, bă, să vii! Să vă mai văz... ultima dată... Așa, tete, așa te vreau! Și să nu te mai ții de glume, că mă grăbesc. Pa! Salutări Irinei, bă! Și ...nepoților...Ei...ce fac?...Sunt
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
alișveriș cu moartea ta? Â...â...â... Tot mă-njuri, ai, tot mă-njuri! N-ai decât. Dar trebuia să ți le spui până nu-nchizi ochii. Să mă răcoresc. Să știi și tu ce zace-n sufletul meu, de când rabd și-aștept să mori. Dar...bun e Dumnezeu! Așa că...S-auzim de bine, tată socrule! S-auzim de bine! Troznitura din telefon a fost ultima lovitură de ciocan care grăbi sufletul lui moș Ion să se gătească de plecare. Gâjâiturile
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Ioane, plecași? Și nu-mi spuseși cum dai culoare la țuică!.. Spune, mă, amărâtule: Dumnezeu să-l ierte! Că așa se spune când intri la mort! îl repezi Rada indignată. Numai la băutură vă e gândul, nu v-ar mai răbda Cel de Sus! Ce știi, tu, Radă, continuă Ghiță. Făcea nea Ion o țuică...Corcodușa era corcodușă...pruna era prună...para era pară. Și te-ntreba: „O vrei ca apa sau ca coniacul?” Și beai o pară...ca coniacul. Sau
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
se sinucid bătrânii oropsiți, plâng resemnate disperate mame. O țară-ntreagă-ndură azi de foame, mizeria din ea provoacă drame și-aproape toți sunt deznădăjduiți. O țară-ntreagă-ndură azi de foame, în timp ce-aleșii noștri-s fericiți. DE CE RĂBDAȚI? De ce răbdați ale puterii toane? Vă place-atât de mult să suferiți? Ei sunt câțiva , noi suntem milioane. De ce răbdați ale puterii toane? Spune Marie, spune tu Ioane, oare nu vreți să fiți și fericiți? De ce răbdați ale puterii toane
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
-i mândria noastră strămoșească? Doarme ca noi și somnu-i unanim. TRISTEȚEA E ÎN NOI Tristețea e în noi ca niciodată, arzându-ne-n mistuitoru-i foc viața stupidă și sacrificată. Tristețea e în noi ca niciodată fiindcă speranța stă îngenuncheată de când răbdăm umili bătăi de joc. Tristețea e în noi ca niciodată, că stăm striviți sub munți de nenoroc. AM OBOSIT Am obosit de-atâta suferință. Umblăm năuci prin tristele ei ploi mâhniți că n-avem nicio biruință. Am obosit de-atâta
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
lor e numai plâns și chin. DIN ZI ÎN ZI Din zi în zi durerea e mai multă și viața ne dă doar tristeți în dar în timp ce-ai noștri-asupritori exultă. Din zi în zi durerea e mai multă, răbdăm umili și lași orice insultă și resemnați bem fluvii de amar. Din zi în zi durerea e mai multă dar nu-ndrăznim să ne-ncruntăm măcar. -------------------- Anatol COVALI București August 2016 Referință Bibliografică: TRIOLETE / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
sat, dar noi tot pe afară eram. Moșul lui Ilie al Ioanei chiar ne-a cântat din caval. Acesta era un fel de bunic al satului, nu avea pe nimeni, și trăia din mila oamenilor și din pomenile morților. Nu răbda de foame, fiindcă în sat mureau oamenii pe capete. Nu existau doctori. Trăiai numai dacă aveai zile, cum zicea mama. Moșul Ilie al Ioanii stătea într-o casă mică, lângă o coastă. Coasta este și astăzi, și se numește coasta
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
juruite sub imn de nescris!” Ce urmează să însemne Evanghelia Tăcerii pentru cititor, suntem încredințați: „O imensă grădină va fi Evanghelia Tăcerii. Și slovele - închisori ale gândului nerostit! Etern deținut al Melanholiei mă așez să tac! Biserica din stele mă rabdă!” Simbolul central al poemelor este, evident, Tăcerea, metaforă a descoperirii trăirii, a sentimentelor, a particularului, a detaliului de viață și, nu în ultimul rând, a sinelui. Exeget al Tăcerii, nu refuză nici experiențele altora, dar se pune pe el însuși
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
iubească, De nu mai poți a-l căuta, Lasă-l pe el să te găsească. Nu sta cu capul în pământ, Căci n-ai să vezi vreodată cerul Iar stele în noroi, nu sunt De vrei să le dezlegi misterul. Rabzi în tăcere Ok-Sun Lee Dar uneori tăcerea doare, Când nimeni nu-i să-i poți vorbi Și tot ce vrei e-o-mbrățișare. Prietenie să n-aștepți, Cu-atâtea suflete pierdute, Atâția oameni circumspecți, Au doar idei preconcepute. Singurătatea Ok-Sun
OK-SUN LEE de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362201_a_363530]
-
Prea Sfânt, și am primit un singur Botez, și una singură este nădejdea noastră, și Unul este Dumnezeu pentru noi, Cel ce este peste toți, pentru toți și în toți. Să ne iubim, deci, unii pe alții, și să ne răbdăm unii pe alții, și să ne îngrijim unii pe alții, fiindcă suntem mădulare unii altora. Căci semnul uceniciei noastre la El, așa precum însuși Domnul nostru Iisus Hristos a spus, este dragostea. Și moștenirea părintească pe care ne-a lăsat
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
e necruțătoare. Nu poți să-nvingi dacă dorești dreptate acum când doar minciuna are preț. Vei fi privit cu ură și dispreț de pui iubirea mai presus de toate. Să nu spui adevărul fiindcă doare, să-nveți să taci, să rabzi orișice ger și de nu furi ca să ajungi prosper suportă tot ce-nduri cu resemnare. În vremurile-acestea blestemate nimic nu mai e sfânt, nimic măreț, cinstitul este prost, hoțul isteț și-i socotit nebun cel ce se zbate. Anatol Covali
SINISTRE VREMURI !... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362267_a_363596]
-
chiar, cine va ieși din groapă, cum va decurge discuția, sau - cine mă va invita, să intru eu, acolo, să văd cum e. Cum să fie. Parcă dacă te băga cineva cu forța, în groapă, mai poți să comentezi. O rabzi și pe asta. De mort, de viu - nici nu prea mai contează. Doar să fii împăcat, cu toată lumea, în general. Ți-ai făcut datoria de serviabil, total. Nu ieșea nimeni din groapă. Așa că bag de seamă alt element catastrofal. Deasupra
LA CRUCEA DE PIATRA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377723_a_379052]
-
nesătui de bani, doresc Război, Cei necăjiți, muncesc cât doi, Vor cu puținul lor, copii să crească, În Pace și Credință strămoșească! . . . E-n miezul iernii și cu Maricica, Cu sufletu-nghețat de Dor și Of, Muncim ca robii toată ziulica, Răbdând jigniri și mofturi la un grof. Pustiu, sinistru și doar chipuri triste, Dărâmături ca după-un cataclism, Rar întâlnesc ființe optimiste, Mai mulți fățarnici și plini de cinism. . . Îngenunchez mereu, seară de seară, Șoptind: ,,O, Doamne, câte-ai pus în
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
nesătui de bani, doresc Război,Cei necăjiți, muncesc cât doi,Vor cu puținul lor, copii să crească,În Pace și Credință strămoșească! . . .E-n miezul iernii și cu Maricica,Cu sufletu-nghețat de Dor și Of,Muncim ca robii toată ziulica,Răbdând jigniri și mofturi la un grof. . .Pustiu, sinistru și doar chipuri triste,Dărâmături ca după-un cataclism,Rar întâlnesc ființe optimiste,Mai mulți fățarnici și plini de cinism. . .Îngenunchez mereu, seară de seară,Șoptind: ,,O, Doamne, câte-ai pus în
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
vreau să-l văd la nuntă! Luca-i harnic, omenos și lucrează bine, Doar o baie n-a făcut, acasă la mine. . . Iar Ovidiu-i liniștit, el cunoaște ,,jocul”, În America sosit, își cată norocul. . . Despre mine, ce să spun? Rabd, îmi fac ,,armata”, ... Citește mai mult VINE TOAMNA PE FURIȘVine toamna pe furiș, nea Vasile spune:,,E mai rece-n zori de zi, însă, toate-s bune !”. Vine toamna pe furiș, cu puțin bagaj,Luni, la lucru toți venim, fără de
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
vreau să-l văd la nuntă!Luca-i harnic, omenos și lucrează bine,Doar o baie n-a făcut, acasă la mine. . . Iar Ovidiu-i liniștit, el cunoaște ,,jocul”,În America sosit, își cată norocul. . . Despre mine, ce să spun? Rabd, îmi fac ,,armata”,... XXVIII. DĂ LAMPA-N JOS, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 684 din 14 noiembrie 2012. Dă lampa-n jos puțin câte puțin, Vin amintirile ca să mă vadă, Vin amintiri, de când eram copil. Baba Iarnă a
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Noi într-adevăr nu împărtășim tonul plângător al câtorva organe de preste Carpați. Având în față un adversar, există două probabilități: sau te poți scăpa de el sau nu. Dacă poți, fă-o; dacă nu, nu te mai plânge, ci rabdă bărbătește. Plângerile tale îl încurajează. Acestea toate am găsit de cuviință a le espune pentru a arăta variile inconveniente cu cari cultura română are a se lupta și dincoace și dincolo de Carpați. Cu atât mai frumoasă și mai întăritoare de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
da, că am vrut să fiu și eu domn, dar taică-miu... Și dă-i și dă-i, și-mi tot fulgeră ochelarii cu rîca lui neostoită, că eu... dar uite... bat cuie, de-mi sar plombele. Nu mai pot răbda. Dar cineva trebuie să facă și asta, zic. Mi-ar da cu șanu-n cap. Da, dar de ce eu? Mă ridic, ies și, pe scări, îngîn: Are dreptate, dacă are dreptate... Pe bulivar, în dreptul gogoșeriei: Dar ce să-i fac? Șeful
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zgomot de război Se prăvăli; Munții fugiră; ei căutară dedesubt lăcaș. Vala rămase în pustiuri de-ntunecată-nsingurare, nici Soare și nici Luna [nu erau] 410 În vremea nopții sau a zilei să o mîngîie; trudea în fum de nepătruns. Tharmas nu rabdă; fugi urlînd; apoi, pustietate stearpa, jos căzut-a Amestecîndu-se-ntr-un glob în haosul întunecat. Între timp Los Și cu tine, O Enitharmon, v-ați născut! Ascúltă,-aud ciocanele lui Los. În icuri 32 topesc ele oasele lui Vala și oasele lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe fiii toți ai Domnului Din înrobirea chipului de Om. O,-ntîi născut Fiu al Luminii, O Urizen, vrăjmașul meu, plîng aprigă ta rîvna, 110 Însă zadarnic plîng. O, cînd vei reveni, Vala, Rătăcitoareo?" Acestea-au fost cuvintele lui Lúvah, răbdînd în suferințe, Din pîntec cugetînd în chipurile ireale din a lui Ulro noapte. Și cînd Luváh, veac după veac, fost-a topit de-ndurerare, Se stinseră și focurile Valei precum o umbră spelba, rece, 115 O umbră care piere; căzu cea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
197, Grozavnice cu vasele de fier, ce le purtau Prin aerul întunecos; cartea de fier o luară și așezat-o-au deasupra Pe nori de moarte, si cîntecele își cîntară, frămîntînd pîinea lui Orc. Orc cîntecul îl asculta, silit fiind, răbdînd de foame pe vîntul friguros 100 Care se legăna împovărat de blestemata plămădeala; se mînia Prin sita Onei promoroaca; torențiala ploaie se varsă din vadra cea de fier A lui Eleth, si mîinile-nghețate-ale lui Úveth frămîntau pîinea. Cerurile de groază
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Veșnică nu voi putea fi mîntuita: 390 Că Viața viețuiește peste moarte, și prin devoratoare pofta Toate cîte sînt există unele prin altele 211; în deznădejde de atunci Strălucitoarea vreme mi-o petrec; dar tu esti aprig și puternic Ca să rabzi astfel osîndirea Șinei; ia dar, din fruct Mănîncă Și tu, si dă-mi dovadă că viața Veșnică există sau eu mor". 395 Atuncea Los culese fructul și Mînca și jos șezu în Deznădejde, Și s-ar fi dat morții de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din și prin iubire. Hristos s-a lăsat răstignit pe cruce dintr-o imensă și nesfârșită dragoste față de oameni. Iar noi, oamenii, tindem să reedităm (la scară proprie) această exemplaritate a iubirii. Dragostea e cuminte, discretă, tăcută, smerită. Dragostea Îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. (Corinteni, 13, 4-7) CITAT RETRAS!!! Dragostea nu se arată, nu se declară. E o stare care
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]