1,700 matches
-
să faci un adevărat slalom. Cerul e limpede, soarele dogorește, marea e liniștită, dar apa a devenit rece, ca de la frigider. Copiii își înmoaie picioarele și fug, speriați, înapoi. Maturii se bronzează. Când îi răzbește căldura, se stropesc să se răcorească. Am impresia că sunt singurul de pe plajă care a decis să înoate. Nu văd un alt inconștient care să riște un stop cardiac, îmi fac curaj și mă îndrept spre mare, hotărât să nu dau înapoi. Când încep să înot
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trec câteva secunde bune până ce mă dumiresc că "obiectul" are patru viteze; în consecință, trebuie să trag de patru ori de firul ce atârnă din tavan pentru ca elicea să nu se mai învîrtă. Răpuși de căldură, ne repezim să ne răcorim în piscina din apropierea barăcilor. Înot mai mult pe spate ca să pot privi cerul decolorat al deșertului. Câțiva lilieci dau ocol deasupra, ceea ce o face pe Blandiana să se sperie că i s-ar putea agăța în păr. Ca să prevină o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
descopăr, surprins, că n-a trecut nici o săptămână. Asta în "timpul obiectiv", cum îl numește Proust. În "timpul subiectiv", zilele s-au dilatat, iar excursia prin Valea Morții a căpătat ceva de "expediție colonială". Afară, constat că aerul s-a răcorit. Soarele apare dincolo de crestele pietroase și vinete ale munților. N-am văzut un răsărit de soare mai violent. Discul orbitor parcă fierbe. Probabil, temperatura aerului va redeveni, repede, insuportabilă. După micul dejun, plecăm. Nu înainte, însă, de a aproviziona de la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
apariția noastră. Facem, apoi, un alt popas într-o oază, cu o pădure de curmali străbătută de un pârâu care seamănă cu pâraiele de munte de la noi. E la fel de limpede și mă reped să mă spăl pe față, să mă răcoresc. Apa e mai caldă, însă, decât aerul. În această insulă de verdeață au apărut un motel, un magazin "cu de toate", o pompă de benzină și un teren de golf. În prima clipă, m-a mirat prezența unui teren de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
egoism îi era frică de singurătate. Frică do un spectru pe care oglinda i-1 desprindea în fiecare zi mai deslușit din propria lui imagină. De câtva timp, noaptea avea febră și somnul îi era sufocant. Palmele arzătoare și le răcorea pe cearceafurile proaspete de olandă fină, îndantelate bogat și uneori ușor pătate de buzele fierbinți. Când descoperise întîi urmele acelor sărutări rozate, Maxențiu trăise cele mai intense ore de desperare ale amorului cel mai mare, amorul de sine. în insomniile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a făcut o palmă în care să poată aduna boabe, sau apă din izvor sau petale de flori... A îmbrăcat palma cu piele catifelată ca să poată mângăia, să poată șterge lacrimi. I-a dat mâinii adieri de primăvară pentru a răcori fruntea arzândă a unui copil bolnav și pentru a alina dureri ce zvâcnesc sub tâmple... Și i-a dat căldură pentru a întâmpina palma celuilalt... Și i-a dat o mână stângă și o mână dreaptă pentru a-l îmbrățișa
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
a făcut o palmă în care să poată aduna boabe, sau apă din izvor sau petale de flori...A îmbrăcat palma cu piele catifelată ca să poată mângăia, să poată șterge lacrimi. I-a dat mâinii adieri de primăvară pentru a răcori fruntea arzândă a unui copil bolnav și pentru a alina dureri ce zvâcnesc sub tâmple. Și i-a dat căldură pentru a întâmpina palma celuilalt. Și i-a dat o mână stângă și o mână dreaptă pentru a-l îmbrățișa
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
încă n-am început ce-mi propusesem, nu-mi dă pace! Convins că m-am odihnit suficient și că-mi va fi imposibil să-mi reiau somnul, mă determină să mă scol. Mă uit la ceas - 1 și jumătate. Mă răcoresc în baie revigorându-mă și exact la ora 2, astăzi 7 ianuarie 2010, pornesc lucrul la noul volum. Am lucrat până la 930, deci șapte ore, însumând aproximativ 10-12 pagini de carte. La orele serii am felicitat pe dragul meu consătean
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ca la tine acasă, o îndemnă el. Așa o să încerc să mă simt. Ca la tine acasă. Da. Ca la mine acasă. Noaptea le trecu într-o frumusețe uluitoare. Într-o dragoste continuă. Fără să închidă un ochi. După ce se răcoriră, cu câte un duș aromitor, după ce serviră câte ceva, după o cafea, elîi făcu semn, din nou, spre pat. Ea se urcă înaintea lui. După ce se iubiră din nou, adormiră. Se treziră către seară. Din nou - la duș. Din nou - la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
frunzele rododendronilor, majestuoși, mari cât eucalipții (în Asybaris, nimeni nu știe că rododendronul e, de fapt, un arbust), durează vreo săptămână. Apoi, vremea se tulbură din nou. Începe să sufle "vîntul din nord", aducător de ploi. Ploi lungi, plicticoase, care răcoresc pământul chinuit de secetă, dar care sfârșesc prin a așeza peste Asybaris un cer putred. ― Cunoști parabola cu cămila și urechile acului? l-a întrebat doctorul Luca pe tânărul custode, după ce a aflat de la grădinar că participanții la ultima expediție
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Lisa mai mult ca arunci și, probabil, tot atunci am devenit conștient că-mi iubeam părinții. 57. Canicula s-a prăbușit brusc. S-a făcut aproape frig. Probabil, a nins la munte. A și plouat, dar nu suficient pentru a răcori pământul chinuit de secetă. Pe zid au reapărut ciorile. Mâine, mă reinternez. Probabil, voi afla, în sfârșit, ce mă așteaptă. Cum zicea Nietzsche? Orice adevăr care nu mă omoară mă face mai puternic. Aceste vorbe care mi-au plăcut enorm
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cap Iunie. De ce-i spune lui cuptor, Fiindcă alungă orice nor? Forfotă, puzderie, Va salută Iulie! Totu-i viu, tot e culoare Și e cald și este soare. Voie bună, armonie, August... când e, voioșie. O ușoară briză ne mai răcorește, Iar natura toată prin roade zâmbește. Cu drag și cu bucurie Vă salut... Septembrie! În sfârșit e toamnă! A venit încă o dată prea-bătrâna doamnă, Liniștit, în agitație O-nsoțea Octombrie. Acum vântul se-ntețește Norii vin, cine-i dorește?! Și cu
Lunile anului by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83643_a_84968]
-
o moșie, pe drumul spre Chosica, cunoștea pe cineva care ar fi putut să ducă treaba asta la bun sfîrșit; chiar mîine o să dea telefon; acum nu putea fiindcă avea o poftă grozavă să mănînce la club și să se răcorească Înotînd puțin În piscină. Nilda le spuse țipînd cît o ținea gura că și aici aveau piscină și protestă furioasă foc, fiindcă masa era pregătită, prea se Întîmpla des, nu era de loc frumos din partea lor! RÎnji la Susan dezvelindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
loc. Își puse halatul și coborî scările agale, ca să poruncească să-i aducă la bazin patru alka-seltzer și patru coca-cola la gheață. Voia o tavă cu toate astea, toate Împreună pe o tavă pe marginea bazinului, În timp ce el Înota, se răcorea, căutînd În răceala apei un sedativ pentru durerea de cap și pentru amorțeala din picioare. Se simți cuprins de mînie cînd se Întîlni nas În nas cu Lester și Santiago, care citeau liniștiți reviste ilustrate, zîmbitori sub uriașii lor ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în coșmaruri. Stabil. Norocos. Cuvintele astea o ajutară pe Karin să reziste până la prânz. Dar când traumatologul veni să vorbească iar cu ea, cuvintele se transformaseră în edem cerebral. Ceva mărise presiunea dinăuntrul craniului fratelui ei. Asistentele încercau să-i răcorească trupul. Medicul pomeni de un ventilator și de un dren ventricular. Norocul și stabilitatea dispăruseră. Când o lăsară să-l vadă din nou pe Mark, nu-l mai recunoscu. Persoana la care o conduseră a doua oară zăcea în comă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Chisturile și pustulele dădură înapoi. Creierul lui avea acum destul loc. Îi spuse asta și lui. — Acum singura ta grijă e să te faci bine. Orele treceau într-o clipă. Dar zilele se dilatau la nesfârșit. Stătea lângă patul lui, răcorindu-i trupul cu pături reci speciale, scoțându-i încălțările și punându-i-le la loc. În tot acest timp îi vorbea. Până acum, nu dăduse nici un semn că ar fi auzit-o, dar ea vorbea întruna. Timpanele tot trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-au mulți ce astăzi nu mai sunt. Deasupra lor stau lespezi pe morminte, Au părăsit de mult acest pământ Și le-nchinăm cuvinte sfinte. Privesc la ea și de bunici mi-aduc aminte, Cum se opreau sub falnicul stejar, Se răcoreau și îngânau cuvinte Despre un vestit tâlhar. Și tot mă uit cu dragoste peste câmpia toată, Peste fântâna și stejarul gol, Pădurea nu va fi uitată, Din toate eu voi face icoană și simbol.
F?nt?na by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83183_a_84508]
-
soioasă de mătase legată Într-o fundă marc, fotografia unui marinar tînăr cu dedicația: „Pentru Margaret, prietena mea cea mai bună - Ed“ și un pachet de țigări. Un ventilator electric se rotea Încet de la dreapta la stînga, zumzăind neîncetat și răcorind aerul Încins și stătut cu o adiere scurtă și fierbinte. Și din cînd În cînd, În rotirea sa În semicerc, ventilatorul bătea În plin pe fața și capul fetei care stătea Întinsă În pat Într-o atitudine de profundă istovire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
băgare de seamă întinse mâna și apucă o creangă dintre cele mai groase. Tresări. Și-i dădu drumul imediat. Era mai mult decât caldă. Îi trebuiră mai multe minute. Aruncă zăpadă pe porțiunile de unde voia să apuce creanga până ce se răcori. Imediat ce putu să pună mâna pe creangă, folosind genunchiul ca pârghie, o rupse din copac. Târând creanga după el, merse spre băiat. Puțin mai târziu coborau iarăși panta. Dar acum aveau cu ei ceva care, atât cât rămânea caldă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de prin operațiunea Jimbolia, vor nimeri și ei unde trebuie. Oare chiar așa să fie? Nu ești din nou naiv, nu ești cam abulic, cam tâmpițel, cam naivuț? E bine ca tribunalele să-și facă treaba, zici, și parcă te răcorești oleacă: hai la mititica, domnilor, hai la răcoare, poftiți la țuhaus, chiar dacă mult vă roade reumatismul, chiar dacă, pe dată găsiți, domniile-dumnilor voastre, niscaiva probleme la cord, niscaiva hipertensiune arterială, ceva neașteptată arterioscleroză. Ce ziceți, domniile dumneavoastră: oare pârdalnica de justiție
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cuvintele alea blondinei, dar ar fi făcut orice să-i evite pe cei care se aflaseră în încăpere în clipa aceea, cu excepția Rimei. Totuși, nu dorea să plece. îl mînca în cot și se întrebă dacă nu s-ar mai răcori, dacă l-ar spăla. Cu siguranță că era o baie în casa aceea, o baie cu gresie și prosoape curate pe suporturi încălzite, și cristale de săpun, și bureți, și apă fierbinte din belșug. La el acasă nu avea baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
numai adevăruri. Era un joc frumos și necesar, voiam să mă echilibrez; ca de obicei, în dimineața aceea se petrecuseră prea multe, Zenobia plecase și mă lăsase singur acasă, iar eu călcasem pe trepte prea fierbinți, simțeam nevoia să-mi răcoresc tălpile, să le așez pe un asfalt obișnuit. Plângeam, aiurea, ca să mă destind, cu fruntea rezemată de zidul unei case, pe strada Romană. Era vizibil că-mi pierdeam vremea de pomană : în afara bătrânelului aceluia milos nu s-a mai oprit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
făceau gesturi largi, cuvintele lor se adunau într-un zumzet învăluitor, alții stăteau la mese albe, pe scaune albe, aveau în față pahare înalte, sclipeau în ele cuburi de gheață, „E fain“, îmi ziceam, aș fi putut jura că mă răcoream eu însumi în apa bazinului. După un timp portarul mi-a zis : „Acum întinde-o, te-am lăsat destul“. I-am mulțumit: „E frumos pe la voi, am să mai vin“, m-am cărat de acolo, „Ce oameni cumsecade !“, îmi ziceam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu le puteam omite. V Ultima întâlnire a lui Dante cu Beatrice pe o ceașcă de cafea fabricată în Suedia 1. Căpătasem încredere în singurătatea coridorului nostru. Ea ne compensa într-un fel pentru zăpușeala din cameră : cum nu se răcorea decât în zori, puteam lăsa ușa veșnic deschisă. Așa se face că într-o noapte, pe când, culcat pe spate, priveam întunericul și meditam la cine știe ce, am auzit un fel de șoaptă ritmică, un vaiet repetat la intervale fixe. După vaiet
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
În același timp un gând, străin parcă și șters, îmi șoptea că, poate, străbăteam doar o probă... * În drum spre o bancă, unde se ducea să depună o mare sumă de bani, proprietarul unui hotel s-a oprit să se răcorească la un han. După ce s-a așezat lângă un staul și și-a băut liniștit cana de cidru, el a constatat că o vacă îi devorase geanta cu bani. 6. Pe urmă m-am gândit, nu știu de ce, la tata
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]