2,217 matches
-
aduce bine aminte, se chema Lambert. După care, epuizată, alunecă ușor. Un gând scurt și vag de amărăciune și de furie... Să eșueze atât de aproape de capăt... Ușa glisă și capul îi căzu pe puntea metalică. Un curent de aer răcoros pe față, dulce și curat. O mângâiere binecuvântată. Ceața i se risipea din fața ochilor, cu toate că mintea nu-i era încă limpede. O goarnă sună restabilirea presurizării exact când Ash și Lambert trecură pragul. Ofițerul științific se grăbi să-i acorde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dezarticulat; aspira nesățioasă aerul. Lambert puse una dintre buteliile de oxigen lângă prietena ei. Îi puse masca transparentă pe gură și nas și deschise valva. Ripley inhală profund. Plămânii i se umplură cu o minunată aromă. Închise ochii, lăsând valurile răcoroase, nespus de plăcute, să-i redea viața. Nu făcu nici o mișcare în timpul operației, savurând unda binefăcătoare. La urmă, îndepărtă masca și respiră normal. Se gândi mai întâi la presurizare. Cloazonurile de etanșeizare se redeschiseseră automat, salutând în acest mod reinstaurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
granit. Familia care a cumpărat-o nu i-a schimbat nimic din înfățișarea ei. Aceleași geamuri și uși vopsite în albastru, acoperișul cu stuf schimbat din când în când, căci astfel de case acoperite cu stuf pe timpul verii țin camerele răcoroase și iarna sunt mai călduroase. Ajunși la fosta casă părintească, gospodarul l-a primit cu aceeași bucurie în suflet, de parcă iar fi tată sau frate. Știa că musafirul vine întotdeauna cu sacul plin de povești. I-a poftit pe toți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din casă. A urmat un program de plimbări , împreună cu nepoțica mea, în parc și în Grădina Botanică. În Grădina Botanică, deși iarba s-a uscat din cauza razelor soarelui foarte fierbinți, din timpul zilei, sub copaci este încă aer curat și răcoros, în timp ce la soare, razele lui ne ard. Este arșiță mare, temperatura aerului exterior, la umbră, depășește plus 35o Celsius, ziua, iar noapte scade până la plus 20 o Celsius. Condițiile de mediu pentru viață s-au schimbat și se schimbă în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Aceste ornamente îi folosesc la atragerea atenției femelei și pentru a o convinge să se lase însămânțată, pentru perpetuarea speciei. Ce se întâmplă cu specia umană? Bărbații se încalță cu încălțăminte comodă, se îmbracă cu haine lejere, comode, călduroase sau răcoroase, după anotimp. John Grey, în cartea „Bărbații sunt de pe Marte. Femeile sunt de pe Venus” scrie că bărbații se îmbracă cu „uniforma” care le caracterizează activitatea, treapta socială și situația de conducători ai societății. Stilul modei actuale, pentru femei, șochează. El
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
are un gust dulce. Există o explicație posibilă și pentru „miracolul apei” din stâncă (Ex 17,1-7 și Num 20,1-13). Chiar dacă este rară, apa nu lipsește complet din aceste regiuni. Umiditatea aerului se condensează în timpul nopții în locurile mai răcoroase și, de exemplu, se acumulează puțin câte puțin în unele crăpături și fisuri în piatră din cauza schimbării bruște de temperatură după apus. Se păstrează, câteodată în cantități relativ importante, din cauza fenomenului de tensiune superficială. Ajunge o lovitură puternică în piatră
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fornăind și chițcăind și lătrând, se îndreptau asupra noastră, ca un zid de colți și coarne ascuțite. Eram izgoniți. Abia am nimerit poarta muzeului. Ni s-a părut o veșnicie până am deschis-o și ne-am strecurat în aerul răcoros al nopții de-afară. Când am trîntit-o apoi în urma noastră, am auzit ca un cutremur valul de animale, păsări, reptile, insecte izbindu-se de ușa grea, ferecată. Am coborât treptele de la intrare. Piața Victoriei, luminată slab de câteva becuri portocalii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Garoafa o tăie cu ascuțișul orbitor al sapei și din ea curse un lapte grețos. Am mai lărgit groapa până am putut să scoatem scândură și-am dat de un tunel cu trepte care coborau în adâncul pământului. Un abur răcoros, exhalat de borta aceea, ne suflă părul spre cer. Jos, foarte adânc, se vedea o dâră de lumină albăstruie. Toate am fost de acord că regina trebuia să coboare prima. Asta pentru că muream de frică. Balena era însă așa de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se pierdeau pe cărarea care ducea spre foișorul luminat ,acum el însuși ca o stea. Ochii mi se închideau de somn. Aș fi vrut să merg și eu până acolo, prin noaptea căldări dar picioarele mă trăgeau înapoi spre așternutul răcoros, așa că am intrat din nou în casă și m-am ghemuit între cearceafuri. Mână mea, strecurată sub pernă, mângâia mica scoică roză din care izvorau visele. A doua zi m-a trezit mătușa pe la ora zece. Muream de somn, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albă și galbenă, strălucitoare. Soarele se ivea, orbitor, printre crengile scuturate de-o boare verde de vânt. Coaja copacilor se jupuia și mirosea a tananți amărui. O ceață, dar nu de aburi, ci de alean și de nostalgie, se vărsa răcoroasă în dimineața eternă. Zărisem luciul cheii de departe și mă abătusem cu câțiva pași din cărarea mea ca să ajung până acolo. Am îngenuncheat și am ridicat-o. Vinul pe care-l sorbisem în celălalt vis, amestecat cu venin de păianjen
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochilor. Pădurea nu avea limite, nu avea sens, ea era singura lume pe care ți-o puteai imagina. Un lătrat de vulpe undeva mai la deal. O scânteiere de rouă într-o plasă de păianjen. Un tril de mierlă. Adieri răcoroase. Foarte departe, în fundul văii, într-un amestec de aur și umbre, am zărit o casă. Pe măsură ce rnă apropiam, contururile îi deveneau mai ferme: o hardughie de lemn, cu etaj, dreptunghiulară ca o ladă, fără acoperiș țuguiat, fără ferestre. De aproape
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și la reapariția în lumină. Până la urmă m-am hotărât să plec acasă doar pentru a doua- zi, iar poimâine să mă întorc înapoi. Tata a fost de acord, așa că, după ce-am mai sporovăit o vreme împreună, în aerul răcoros, m-am îmbrăcat de plecare și mi-am făcut "bagajul". Eram atât de tristă, încît n-am băgat de seamă că tanti Aura îmi pusese într-o sacoșă mare toate schimburile. Mi-am luat și eu lucrurile la care țineam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
seră, căci picăturile acelea nevăzut de mici purtau cele mai istovitoare parfumuri, și anevoie puteam răbda capul plecat, ci trebuia să-l răstorn pe umeri și să alerg cu nările și buzele răsfrânte. Stăteam serile în odaia mea confortabilă și răcoroasă sau mă plimbam pe veranda bungalow-ului încercînd să regăsesc gustul tutunului (pe care nici cele mai exagerate precauții ale mele nu-l feriseră de umezeală), și câteodată simțeam că n-am să mai pot îndura. Îmi venea atunci să strâng
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
iar își mai trage una peste alta buclele părului uscat și rar. Dar ce repede a putut să crească de astă dată ! Se întoarce brusc pe călcâiele pantofilor trotteurs și mișcarea bruscă, tinerească o mulțumește. Penumbra dulce și mirosul vechi, răcoros de levănțică, de mult intrat în lemnul de trandafir al șifonierului. O rază venită de-afară scânteiază dintr-odată orbitor pe sideful prins în rama neagră a oglinzii ; raza alunecă și se stinge. Pe Ivona un singur gând o mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
șubred. Deodată mi-a venit să dau de-a azvârlita cu panerul de trandafiri păliți, să bat din picior și să țip, să țip și să urlu chiar, și apoi să leșin. Să mă trezesc după mult-mult timp, între draperii răcoroase, mirosind a sulfină, într-o cameră cu storurile lăsate, cu fruntea și tâmplele legate într-un tulpan muiat în oțet aromatic. Și chiar lângă pat să găsesc o sorbetieră plină cu înghețată de cafea, pusă într-un hârdău plin de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
decît spre după-amiază, În timp ce taică- tău turna În tine ceai de tei, ca să te dezghețe. Uneori, vara, cînd orașul ăsta prăfuit de cîmpie dădea În clocot, rămîneați peste noapte să dormiți În atelier, vă adăposteați de nopțile caniculare Între zidurile răcoroase ale vechii case boierești. Nea Goguță Îți făcea capul pătrat de fiecare dată cînd te prindea prin atelier - avea această dambla să povestească lucruri care s-au petrecut Într-un Înainte un pic cam abstract, dar despre care chiar și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
referă la Ennistone și că imaginația vie a bardului atribuie sursa izvorului unei farse pe care una dintre nimfele Dianei i-ar fi jucat-o lui Cupidon cel înfierbântat. În timp ce acesta dormea, i-a stropit penisul cu apa unui izvor răcoros, care de atunci încolo a devenit fierbinte, și ale cărui ape, se zice, au devenit tămăduitoare pentru „rușinoasele tulburări“ și „bolile ciudate“ provenite din amorul imprudent. O broșură medicală publicată în secolul al XVII-lea face o referire ambiguă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îngăduitori, construiesc o poveste sinistră legată de această moarte. La vremea povestirii noastre, Alex are șaizeci și șase de ani, George, patruzeci și patru, Brian, patruzeci și unu, Tom, douăzeci, iar Adam, opt ani. Evenimentele din orașul nostru În după-amiaza răcoroasă de primăvară, o pasăre cânta în grădina Belmont. Cerul era pe jumătate senin și luminos, pe jumătate plumburiu, încărcat. La un moment dat apăruse un curcubeu intens colorat, dar se topise cu repeziciune. În salon ardea un foc vesel, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Zet, până la Hattie și Pearl, care stăteau afară, cu părintele Bernard. Zet alergase de-a dreptul la Hattie, care-l luase în brațe și își îngropase nasul în blănița lui, în timp ce cățelul îi lingea fruntea. Îmbinarea dintre blana uscată, moale, răcoroasă, trupușorul rotund și cald, fremătând în mâinile ei, dar abandonându-i-se cu afectuoasă încredere, și limba netedă, umedă, care-i dezmierda fruntea, aproape că o copleșise pe Hattie. Simțea inima cățelului care bătea cu forță și inima ei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Rămaseră tăcuți, lipiți unul de celălalt. George se uita fix la Hattie. Părul fetei era împletit în două cozi care-i atârnau pe umeri. Purta rochia ei mov, înflorată, de la Boutique Anne Lapwing și, pe deasupra, pentru că seara fusese ceva mai răcoroasă, o jachetă lungă de lână gri, cu mânecile suflecate. În picioare purta papuci de casă brodați și niște șosete albe, foarte scurte. Arăta ca o școlăriță, mlădioasă, plăpândă, și totuși avea o ținută demnă, șocată și combativă, așa cum stătea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert se așeză pe unul din scaunele mai masive, evitându-le pe cele de bambus. Hattie rămase în picioare, rezemată de consola căminului și ferindu-și fusta de focul dela soba cu gaz pe care-o aprinsese, întrucât seara era răcoroasă. John Robert îi zise: — Fii atentă, ai să-ți arzi rochia. Oricum, nu e nevoie de foc la vremea asta a anului. Când rosti aceste cuvinte, avu impresia că-l aude pe tatăl lui vorbind. Hattie se aplecă, închise focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că văzuse mâinile lui John Robert încleștând stofa rochiei lui Hattie, în timp ce aceasta ieșea pe ușă, împleticindu-se. Hattie strigă: — Nu! Tom își deschise brațele când fata, îmbrâncită din spate, căzu aproape peste el. Îi simți atingerea, gâtul cald, părul răcoros. Un moment mai târziu, strângea cu putere în mâna lui mâna ei umedă. Îi spuse: „Vino!“ și o trase după el. Ușa casei din Hane Lane nr 16 se trânti în urma lor. Tom începu să alerge, trăgând-o pe Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în celula misterioasă, elastică, a minții sale. Călca parcă pe aer. Ușile duble ale sălii de baie, îndărătul cărora urla apa, erau întredeschise și dincolo de ele se înălța o coloană de abur, care se dizolva cu rapiditate în aerul mai răcoros din cameră. George, după ce aruncă o privire siluetei de pe pat, deschise larg ușile de la baie. Apa care ropotea din robinetele masive de alamă se revărsa în abisul alb al bazinului îngropat, ascuns sub un baldachin de abur. George intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care biserica și practicile religioase sunt total necunoscute, sau, oricum, rămân ca niște obiecte de muzeu prea puțin vizitate. Vineri, 3 august: Saint Maximin-Aix en Provence: 36 km La ora șase sunt deja în picioare și respir aerul proaspăt și răcoros al dimineții, admirând luna liniștită ce-și aruncă lumina palidă pe dealurile din jur. Iau micul dejun cu familia Batutt, după care însoțit de Louise îmbrăcată ca pelerin, având pe cap pălăria soțului la care a legat o scoică cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o climă și vegetație continentală și atlantică în același timp. Alături de pini, acum au apărut brazii și văd din ce în ce mai multe foioase. Si clima se schimbă, aerul cu iz de mare începe să lase loc unui aer mai uscat și mai răcoros. Asta mă face să mă simt mai bine și să pot menține un ritm mai bun de mers, chiar și în timpul amiezii. Urc mereu, cu multă atenție la mașinile care îmi vin din față și încerc să mă retrag cât
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]