20,576 matches
-
sat, am intrat în clădirea principală, ca să întreb despre solzii de dinozaur. Așa credeam eu inițial, că va fi simplu: voi întreba și oamenii îmi vor spune „ia-o la dreapta, apoi la stânga, mergi zece pași și vei găsi la rădăcina copacului din vârful dealului exact ceea ce cauți”... Numai că n-a fost chiar așa. Am ciocănit la ușă și apoi am intrat în încăperea clădirii principale, unde se aflau câteva persoane, într-un fel de adunare. Toți ochii s-au
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
a spus Iasomia, ghicindu-mi gândurile. Da, o parte... Știi că teiul ăsta are două sute de ani?... Am privit-o cu mirare, apoi m-am uitat la pom. Arborele sub care stăteam avea tulpina puternică și coroana bogată, iar la rădăcină ieșiseră pui mici de tei, nenumărați puieți cu frunze vernil, veseli în lumina soarelui. Era ceva maiestuos și magic la acel copac. Ăsta e un tei argintiu, mi-a mai spus Iasomia, atingând cu o mână frunzele puieților de la rădăcină
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
rădăcină ieșiseră pui mici de tei, nenumărați puieți cu frunze vernil, veseli în lumina soarelui. Era ceva maiestuos și magic la acel copac. Ăsta e un tei argintiu, mi-a mai spus Iasomia, atingând cu o mână frunzele puieților de la rădăcină. Ar trebui să iau și eu să-mi pun acasă unul... Hai să încercăm să luăm... Am vrut să scot un pui din rădăcinile tari, însă nu era ușor... Într-un târziu, am scos din pământul tare și uscat un
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
e un tei argintiu, mi-a mai spus Iasomia, atingând cu o mână frunzele puieților de la rădăcină. Ar trebui să iau și eu să-mi pun acasă unul... Hai să încercăm să luăm... Am vrut să scot un pui din rădăcinile tari, însă nu era ușor... Într-un târziu, am scos din pământul tare și uscat un puișor, cu frunze minuscule, prins de o bucată de rădăcină. O să-l pun mai întâi în apă, să dea mustăți, a surâs Iasomia învelind
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
acasă unul... Hai să încercăm să luăm... Am vrut să scot un pui din rădăcinile tari, însă nu era ușor... Într-un târziu, am scos din pământul tare și uscat un puișor, cu frunze minuscule, prins de o bucată de rădăcină. O să-l pun mai întâi în apă, să dea mustăți, a surâs Iasomia învelind copăcelul într-un șervețel. Pe mine nu mă mai mira nimic la ea, acum. Mi se părea absolut firesc, ceva de la sine înțeles, implicit benefic, neîndoielnic
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
care deja se înviorase și prospera, influențat imediat de energia ei călduroasă, viața însăși îl luase în grijă, și aveam convingerea că avea să-i fie mai bine decât oriunde în altă parte... Uite, Hoinarule, m-a atenționat ea, are rădăcina bună. Așa se pare... Mă bucuram de faptul că mă aflam acolo. Era atât de bine, încât aproape uitasem de solzii de dinozaur și de faptul că trebuia să continuăm expediția. Copiii își găsiseră de joacă în poieniță. V-ați
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
le foloseau pe timp de secetă modalitățile de exploatare erau reglementate. În acțiunea de exploatare, sătenii „nu au voie să facă stricăciuni copacilor cu pricină la hrana vitelor, ei sunt obligați să taie mlădiță și nu crengi sau copacul din rădăcină” (Stahl, 1998, vol. I, p. 241). În cazul pădurilor, diferențierea între regulile formale și cele informale a avut efecte majore asupra modului de exploatare și menținere a resurselor. La nivel operațional, regula de exploatare era cea specifică devălmășiei absolute. Pădurea
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
tot ocoleam, încredințați că acolo nu-i nimeni, doar ecouri întemnițate, întuneric ce n-are drept la lumină, sunete despre care nu doream să auzim. ne concentram pe durerea de-a fi unul, același, chiar dacă, era limpede, creșteam din două rădăcini separate. spontane ca noi, vorbele se întâlneau uluite, se mlădiau firesc, într-un dans doar al lor. există un întreg lapidarium cu vociferările noaste, poate că, sub mreaja vremii, zicerile, intacte, la fel aburesc, dar frigul din noi nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dureri neștiute îmi vor modela trupul? de unde voi pescui privirea mea cea oarbă? voi încerca marea sărată din creier cu degetul ce-mi va arpegia în vis cântecele miraculoase cu trup de fum? cui voi întinde mâinile mele tăiate din rădăcină ca pălămida netrebuitoare? cine-mi va susura în urechi bolnava aceea de apă a sâmbetei pe care se duc toate? cine-mi va mângâia pielea ca o briză șugubeață și-mi va domoli părul din nebunia lui sidefată de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
luneca, vibrându-mi măduva din os. departe, în viscol, gândurile troienite în vaier: poate că nu mai sunt, scânceau abia auzit, sunt oare frigul ițindu-se alb? și am simțit flacăra lui, în mine făcându-și culcuș, ca o plantă cu rădăcina tăiată. umbra din cuvânt dimineață cu gât subțire și melancolic de lebădă, nu vreau să treci neauzit în oglinda tulbure a zilei. piatră cu gust de răcoare, nu vreau să te încingi în febra diurnă. cântec cu suflet de libelulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
eu, sârguincioasă, mă strădui să fiu vie, în plumbul din mușchi bat ploi șfichiuite, nu pot să m-ascund, am reflexele-ncetinite, în venele mele un răsărit fastuos își varsă povara de vin spumos. stau și mă întreb de când a plânsului rădăcină coboară atât de adânc în turba străină. spaima e, cumva, cu trupul de iască sau renașterea ce stă să înflorească? cine sunt eu? cine sunt eu, întinderi nelămurite ce ard mocnit în tundra interioară? sunt primul meu țipăt aruncat lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
te lași înghițit de iubire ca de focul gheenei ce te preschimbă în aur. neliniștea cântecului de ce-mi ții tu loc de umbră? i-am spus cântecului care călătorea nestingherit prin lume. din pricina ta, umbrei mele i-au crescut rădăcini înlăuntru, încă puțin și mă voi dezechilibra cu totul. omul fără umbra lui e, fără greș, un taler șchiop. ce spui, zănateco, nici o umbră nu sunt, cu atât mai puțin umbra ta. vibrare fără trup e numele meu, sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
gene tică, aplecarea către comportamentul pocăit, spectru al con fuziei între moarte și pedeapsă, între viață și vino văție. „Regenerarea“ speciei, atunci când nu se produce din cauze de molimă, își alege „eroul“, progenitura detracată a gloriei. Obsesia puterii a prins rădăcini în om nu de la Lucifer (care nu ținea să salveze pe nimeni), ci de când am avut intuiția faptului că ne este îngăduit să putem ajunge „dumnezei“. Cea mai importantă formă de tulbu rare psihică în economia speciei i se „datorează
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
copii, tineri, față de tehnologia ca pragmatică putere emancipatoare, un fel de natură. „Eșecul părinților în educația copiilor apare tot mai evident pe măsura pierderii autorității”., educația fiind astfel incapabilă să-l „scoată pe om din atavica animalitate”. Subminându-și până la rădăcina ființei sale autoritatea, omul își pierde de fapt statutul de subiect: de a fi cel ce stă la bază, pe care să te poți baza. Fără de autoritatea elitei veritabile, diluând nepermis responsabilitatea sfânta datorie de a fi om -, iată că
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cu finalitate certă pe termen mediu și lung ține și pledoaria (reiterată) pentru Modelul Adrian Marino (promotorul temei de sorginte pașoptistă a reîntemeierii culturii române și al celui de-al treilea discurs). Supralicitarea actuală a identităților periferice sau hibrid-frontaliere (cu rădăcini în teoriile poststructuraliste și postcoloniale), prin care "fostele rude sărace devin mai curând moștenitoarele bogate ale familiei, surse viguroase ale creației culturale, alimentate de tradiții multiple", se înscrie - observă Monica Spiridon - în aceeași logică păguboasă a alternativei sau/ sau: "o
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
mare măsură, adaptate, pentru că pot părea chiar create în română, de la consum. Această "autohtonizare" le face mai transparente, le motivează semantic suplimentar. Dezavantajul termenului consumerism e că are aparent aceeași transparență, care se dovedește totuși înșelătoare: conduce la reconstituirea unei rădăcini consumer, inexistente în română. Mai există și a treia opțiune: echivalentul englezescului consumer este în română substantivul consumator; de aceea consumerism poate fi echivalat și prin calcul consumatorism, care preia structura termenului englezesc. Consumatorism este totuși cel mai rar dintre
Din nou despre consum(er)ism... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9427_a_10752]
-
a dat demisia pentru că nu a primit cîți bani a cerut pentru a face reformă. I-am regretat plecarea. Puțini oameni din învățămîntul nostru nu sînt sensibili la străvechiul lanț al slăbiciunilor. Mircea Miclea părea dispus să taie răul de la rădăcină. Nu accepta să mai protejeze industria doctoratelor și părea să fi pus gînd rău facultăților fantomă. Să-și fi dat seama ministrul că nu va putea face mare lucru din ceea ce și-a propus? După părerea mea, omul a preferat
Și ce dacă împăratul e gol? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9460_a_10785]
-
marius ianuș, într-o zi pe care am hotărât-o cea de pe urmă a vieții noastre, ne-am zis că n-ar fi rău să spunem Crezul împreună/ convinși că marile asasinate se petrec atunci când nu ucizi/ și că în rădăcina noastră, care spune că trebuie să omori ca să nu fi omorât, un dumnezeu tot mai mărunt dă porunci, din ce în ce mai palide"(crezul cu ianuș) și "singurul care, trăind, în întuneric absolut,/ când iese la lumină se resoarbe,// exact ca dumnezeu./ păcat
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
8 Vezi nota 6. 9 Vezi biografia scriitorului de la începutul articolului. 10 Doctorul Eraclie Sterian (vezi nota 9). G. Călinescu, probabil, n-a luat în calcul posibilele consecințe ale "denunțului" său, fiind întrucîtva orbit de un puternic resentiment, ale cărui rădăcini urcau mult în timp, pînă la cursivul intitulat Fals articol de critică ("Cuvîntul", anul VIII, nr. 2648, din 5 septembrie 1932, p. 3), în care Paul Sterian, nemulțumit de o cronică a criticului, vindicativ, luase în derîdere proza acestuia. De
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
de asemenea pregnante referințe la contextul de opresiune în care s-a format autorul: "Ce năpraznic îi crește barba copilului bătrîn/ îi iese din obraji ca iarba dintr-un mormînt/ primăvara un mormînt proaspăt un obraz/ de lut în care rădăcinile sorb ridurile// pliurile pielii ascund micile vietăți care dau/ viață frumuseții eterne umane în fond la ce bun/ o floare în cazanele înfloririi pe un pumn de pămînt/ care luptă să nu se prefacă pulbere în univers" (Complicitate ș5ț). La fel de
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
conlucrării lor, Experimentul Iov, parte a Trilogiei evreiești și O vară fierbinte pe Iza. Aparent, cele două lucrări nu au nimic de-a face una cu cealaltă. În realitate însă, fire nevăzute leagă, în stăfunduri, aceste piese, care coboară până la rădăcinile unor civilizații, pentru a scoate la iveală frământări și aspirații etern omenești. Am așteptat cu oarecare teamă întâlnirea cu Experimentul Iov, realizat la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu, datorită încărcăturii și dificultății temei sale. Ce poate fi mai greu
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
original, a fost finalul, în care Iov își exprimă dorul purtat în sufletul pentru divinitate, dincolo de toate pătimirile. Cu spectacolul O vară fierbinte pe Iza, de la Tea-trul Național din Cluj-Napoca, ne aflăm într-un spațiu apropiat nouă, dar ale cărui rădăcini coboară în vremuri străvechi, de unde își extrage întreaga sevă ritmică și tot conținutul incantatoriu despre dragoste și moarte. Am fost uimită și m-am bucurat nespus, acum câțiva ani, când Mihai Mănuțiu a asociat unei tragedii antice Grupul "Iza" din
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
de portul popular, de jocuri cinegetice de prestanță (vânătoarea cu șoim) sau ritualuri religioase, de sărbători sau cutume. Oricum, specificul românesc acreditat de acestea conturează o puternică tradiție și o artă autentică de a trăi și iubi (o artă cu rădăcini sacre). Romanciera pune la bătaie toate trucurile romanului de veac XIX, inclusiv eroinele ce trec prin încercări extreme. Marioritza, de pildă, supraviețuiește unor grozăvii (traume) psihice, de pe urma cărora capătă puteri suprafirești. Narațiunea recurge (și bine face) la dese schimbări de
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
starea duală de "amo et odi" specifică acestuia, reflectându-se cel mai pregnant în cazul lui Eminescu în poemul Demonism, poetul pretându-se și la o rânduire în nihilismul de tip nietzschean: Mitul eminescian reprezintă o obiectivare mitologică a aceleiași rădăcini existențiale ce se va manifesta, câțiva ani mai târziu, la Nietzsche" (p. 62). Cea mai mare parte a studiilor îi sunt consacrate, așa cum era de așteptat, lui Mircea Eliade pe care îl consideră, alături de Jung, un reprezentant al gnozei moderne
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
și fără oase, ambiguizările scăpate de sub control, narativizarea la imperfect a unor bizarerii țin de o anume poetică uniform adolescentină. De un limbaj suprapersonal, colectiv. Și mai degrabă de o sociologie a literaturii decât de o istorie a ei. Cu rădăcini - asumate sau întâmplătoare - în Nichita Stănescu, dar cu o evoluție independentă și deseori intolerantă. Că nu greșesc, o confirmă versurile. Că observațiile acestea nu sunt imputări malițioase, puteți să mă credeți pe cuvânt: "Infestat de amorul viciat/-tocmai coborâseră ochii
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]