1,206 matches
-
sufletul flăcăului răsărise întîi numai bucurie, ca și când ar fi regăsit ceva ce căuta în zadar. În clipa următoare, îi căzu vălul de pe ochi. Disprețul privirilor ei îi sfredelea inima și i-o otrăvea. Se simțea înșelat și pălmuit. Izbucni deodată răgușit: ― Uite drăcoaica asta cum ne batjocorește! Își aminti numai atunci că și-a luat barda. O învîrti deasupra capului, sări pe pat și izbi cu toată puterea. Zgomotul sticlei zdrobite păru o tânguire prelungă și înțepătoare. Cioburile împroșcau din locul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să pătrundă în comună. Baloleanu păli. Avea impresia că a căzut într-o capcană îngrozitoare. Administratorul de plasă a avut dreptate că țăranii sunt bine organizați și în stare să înfrunte chiar armata. ― Ei, domnule maior? Acuma? întrebă perplex și răgușit. Maiorul Tănăsescu avea scăpărări furioase în ochi. Răspunse războinic: ― Domnule prefect, avem noi ac de cojocul tîlharilor! Dădu ordine. Trupele își reluară înaintarea. Urcîndu-se în trăsură, Baloleanu, parc-ar fi încercat suprema supapă de siguranță, mai întrebă o dată pe Tănăsescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împuținată continua goana pe uliță, acuma însă tăcută, ca și când le-ar fi fost frică să mai strige și să se vaiete ca nu cumva prin glasurile lor să atragă asupră-le gloanțele din urmă. Numai glasul lui Petre, tot mai răgușit, nu înceta deloc: ― Nu fugiți!... Unde fugiți?... Nu fugiți! Totuși fugea și el, cu toate că nu-l mai împingeau alții din spate, îi era rușine că fuge, dar nu se mai putea opri și numai din gură îndemna pe ceilalți să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
capul când încoace, când încolo, fără a zăbovi însă lângă ruine. Deodată din ograda argaților apăru logofătul Leonte Bumbu, speriat, parcă nu și-ar fi crezut ochilor, iar din conacul vechi bucătăreasa Profira, care începu să bocească cu un glas răgușit ca de bărbat, repezindu-se să sărute mâna și umplîndu-i-o de lacrimi. Tânărul Iuga puse câteva întrebări și ascultă răspunsurile cu o figură rece, ca și când le-ar mai fi auzit sau nu I-ar fi interesat. În cerdacul conacului vechi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de acord. Căci corul se înteți pe mai multe voci, cărora li se alăturară, înțelegând tema, dar nu și motivul, unii din balcoanele de vizavi. — Bă, Laberman ! pițigăi unul. — Lăbuș ! se hlizi altul. — Bă, ochi maro ! se alătură o voce răgușită. Și din nou : — Semeringule ! — Verighetă ! Maca nu înceta să sară de pe un picior pe altul. Oamenii strigau, unii nici nu știau pe cine înjură, dar o făceau, gândind că s-o nimeri undeva. Iar când prindeau câte una din zbor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dar literele ce îi jucau pe dinaintea ochilor se potoliră până la urmă și atunci scoase un urlet. Motanul scheună, pierzându-se în întuneric, iar bărbatul, ridicând din umeri, dispăru în casa scării, după el. Maca merse până în mijlocul aleii. Tot striga răgușit, până când, căznindu-se, reuși să articuleze : — Tăceți dracului din gură, nenorociților ! A murit Jenică, și-a tăiat venele din cauza voastră ! Se dădu câțiva pași înapoi. Strângea spasmodic rața, de parcă ar fi vrut să provoace durere lumii întregi. Dar lumea își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chinuri. Un fel de intuiție personală ce o găsești numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilor arzând gingășia unui cuib de voci pierdut prin Templul zeiței Hator. Gonind veșnicia printre glasurile răgușite ale pietrelor puse s-aleagă arma cu plasmă a stăpânei! Contur filigranat în porțelan albastru de Prusia.
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
Își sprijini bărbia pe umărul meu și privi la manechinul care stătea lângă mine, cu picioarele Încrucișate seducător, cu fața În mâini, coatele pe genunchi și ciucurii de pe sfârcuri deplasați puțin de pe centru. —Uită-te numai la ea, șopti el, răgușit, privind-o fix pe fata care părea cea mai tânără dintre toate. Uită-te cum le imită pe celelalte manechine, cum le urmărește mișcările șoldurilor, ochii, gurile și face la fel, pentru că știe că e sexy. De-abia se obișnuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pieds-noirs se jucau cu această frustrare, umplându-i pe militari de amărăciune. "Îmi amintesc, scrie romancierul, [...] că le doream cu furie, când le vedeam trecând, călare pe motorete, de-a lungul zidurilor unde făceam de gardă și le auzeam vocile răgușite și râsetele ca perlele unui colier făcându-se țăndări, și simțeam că le urăsc, având în același timp poftă să le mângâi părul și gâtul". Se împleteau, încă odată, atrocitatea conflictului și "micul război dintre sexe". Și în metropolă încordarea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-l lua în râs, spre a-și bate joc de el. De luni în șir un vis îl bântuia în fiecare noapte; un păianjen gigantic i se înfățișează cu niște lătrături și îl trezește. E un păianjen vorbitor, glasul lui răgușit și rostirea silabelor par să rătăcească într-o lumină lăptoasă fără să-și găsească locul unde să se așeze. Acum, îi strigă mai încolo va fi târziu. Sări din culcuș, o luă pe un culoar întunecat ce miroase a mucegai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și pe față. Cât despre cărți, nici urmă. Se-nvârti de colo colo zăpăcit și-și privi mâinile, sutana, dar dintr-odată se trezi gol și, din nou, coridorul acela lung și întunecat și acea jelanie de glasuri nedeslușite și răgușite. Puterile îl părăsiră. Aleargă, aleargă și strigă, strigă...și se trezi asudat, cu capul plesnindu-i de durere și senzația că i s-au umflat mâinile. Starețul se purta cu el cu precauție, îl spiona; dacă îl vedea cu o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
plan. Nu-și dădea seama, dar impresiona grozav de tare. Numai un mare scriitor putea să aibă aerul ăla arogant, atât de original. Mai mulți Își notară Zane Grey pe spatele unui plic, iar Gräfin Îi șușoti pe o voce răgușită lui Crabbin: «Cum se scrie Zane? Vă mărturisesc că nu sunt sigur.Ă Câteva nume Îi veniră simultan În cap lui Martins, mici nume ascuțite ca acela al lui Stern, pietricele rotunde ca Woolf. Un tânăr austriac, cu o bandă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
unele poeme din volumul " Tușiți",spectacolul, spunea un critic, este de estradă, în el bufoneria își dă mâna cu absurdul într-un dans amețitor și mustind de haz, sau sec. Iată o strofă din poemul care dă titlul volumului ("Tușiți"): "Răgușit, pițigăiat, dogit,/ Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,/ Ca la vocalize, ca la doctor./ Tușiți". De fapt, poemul ne trimite la poeziile manifest ale avangardiștilor, numai că la Marin Sorescu umorul se convertește în mască îndărătul căreia se ascunde sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un vecin mai sperios care să apeleze la 112 și să reclame că sunt măcelărită la mine în casă... Răbufnirile acestea supranaturale se succedau o dată la două-trei nopți, iar a doua zi după eram cu fizicul la pământ: groaznic de răgușită, nu înțelegeam nici eu ce spun, febră musculară peste tot, dureri de încheieturi... Pe de altă parte, îmi sclipeau ochii de atâta satisfacție. O remarcau și colegele. Nu mai puteau de invidie, dar, fiind vorba de așa ceva, lăsau deoparte sentimentele
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ar fi fost cel mai bun bărbat din viața mea, dar mă iubea cu o patimă copleșitoare, se implica total în ceea ce făcea și ca dovadă stau urletele mele isterice provocate de extaz... Mi-era un dor nebun să fiu răgușită, nu mai țipasem așa tare de ani de zile, din timpul extraterestrului numărul trei... Numărul zece nu era masculul tipic, care urmărește în viață un singur lucru: să dețină controlul. El mi se oferea cu o generozitate incredibilă. Îi dădeam
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
erotic final", ne asigură poetul într-o incitantă Călătorie în erele geologice încheiată însă, deloc întâmplător, cu o apostrofă laconică țintită inclusiv împotriva acestei "mașinării/ triste, inutile, alchymice și năucitoare" care este, în fond, Literatura: "De dincolo de Carte, o voce răgușită și sceptică/ pronunță silabele sacre:/ A-JUN-GE!" Orice-ar face însă, poetul nu poate face abstracție de fascinantul joc al intertextualității savante, pe care-l cultivă până la capăt, deși se plasează de multe ori ironic față de binecunoscuta, inevitabila traversée du texte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Profitasem, la începutul lui iulie 1945, de prima ocazie de a ajunge la Berlin. În spiritul meu, Berlinul dinaintea lui Hitler aparținea în același timp doctorului Marbuse și Operei de trei parale și alor sale Marlene și Lili-Marlene cu voci răgușite. Spree, Unter den Linden, Tiergarten, Poarta Brandenburg, Alexanderplatz, Reichstag erau cuvinte ce purtau în ele un farmec dureros și crîncen. Am ajuns cu un avion militar pe aeroportul Tempelhof, și cu toate că văzusem deja dezastrele din Pforzheim, Mannheim, Frankfurt și atîtea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
prezența verbelor dicendi (a zice, a spune, a răspunde, a întreba, a exclama, a replica etc.) și a unor semne de punctuație specifice: două puncte, linie de dialog sau semnele citării (ghilimele): — Hm! spuse ea arțăgos și cu un glas răgușit, însă forte. Ești flăcău în lege! [...] Ascultă, Costache, la cine o să stea „băiatul“? — La noi! explică Otilia. (G. Călinescu, Enigma Otiliei) Nararea prin relatare este modalitatea tradițională de istorisire, impunând discursul naratorului, în care este inserată și vorbirea personajelor. Transpunerea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Ambele trăsături sunt evidențiate din perspectiva obiectivă a naratorului omniscient, în episoadecheie ce punctează destinul lui Ion. Astfel, în scena horei, plasată la începutul romanului, naratorul semnalează temperamentul impulsiv al protagonis tului ( Apoi deodată se aprinde ca focul și izbucnește răgușit) și vicleșugul neprefăcut din pri virea lui. Cuplul Ion-Ana se alcătuiește astfel sub semnul duplicității, ca act de voință: Ce să fac? Trebuie so iau pe Ana! Trebuie! Prin sfidarea „glasului iubirii“, se creează un „contratimp“ între rațiune și pasiune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Ion - Ana se instituie încă de la începutul romanului, în scena horei: Duminică. Satul e la horă. [...] Ion, feciorul Glanetașului, ținând de mijloc pe Ana lui Vasile Baciu, se repede la lăutar [...]. Apoi deo dată se aprinde ca focul și izbucnește răgușit [...]. Avea ceva straniu în privire, parcă nedumerire și un vicleșug neprefăcut. Această schiță de portret inițial reliefează o dominantă psihică (firea impulsivă, temperamentul violent) și o dominantă morală (viclenia) ce constituie axele universului interior al eroului, motivând evoluția ulterioară. Construinduși
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
trebui să o primească. Din lipsă de lucru se atrofiază, devin nefolositoare și cel mai mic obstacol le lipește împreună și distruge structura. Nutriție proastă. Frica de aer rece care agravează. Agravare la cea mai mică expunere la rece. Voce răgușită, cu tonuri adânci și joase în torace, chiar chinuitoare în timp; o răceală și un sunet ca un orăcăit dezvoltat în voce; dorința constantă de hemaj sau tendința de a-și curăța gâtul de mucus vâscos, puțin abundent (gâtul uscat
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
din belșug. Plămâni sensibili la aer rece. Răgușeală agravată când vorbește. Tuse uscată, dificilă, mai mult când doarme, cu agravarea dispneei, cu față roșie și friguroasă; agravată dimineața, agravată când ridică brațele. Mucus abundent, care determină raluri, fără expectorație. Voce răgușită. Mici regiuni dureroase la nivelul pieptului. Pneumonie după gripă. Expectorații abundente. Spută groasă galbenă sau galben verzuie. SISTEM CARDIOVASCULAR. Presiune și greutate deasupra inimii. Palpitații când respiră adânc după masa de seară. SISTEMUL URINAR. Trebuie să se forțeze ca la
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
flască, care răcesc repede. Calcarea fluorica Tuse cu expectorație de bucăți mici de mucus galben, cu tuse gâdilitoare și iritație agravată în decubit. Transpirații nocturne epuizante. Hemoptizie. Calcarea phosphorica Anemie cu tuberculoză. Tuse agravată în decubit. Adenopatie. Transpirație profuză. Voce răgușită Calcarea silicata Sensibilă la rece. Pacienți friguroși dar agravați la supraîncălzire. Emaciere. Durere în piept cu mucus galben-verzui abundent. Calotropis Tuberculoză pulmonară. Tuberculoza din miasma sifilitică, dacă mercurul nu poate fi folosit cu nici un chip. Obezitate. Anemie. Căldură la nivelul
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
de realism îl surprinde Mihail Canianu în schița istorico-culturală Tîrgul Moșilor publicată în revista Ecoul săptămînii (1891): "Mai mult înalt decît scurt. Cu ochelari și totuși de o miopie groaznică. E foarte aprofundat în gînduri și-ntotdeauna distrat. Vorbește puțin răgușit. Poartă întotdeuna baston gros și e îmbrăcat bine, niciodată însă la modă. Nu e frumos și totuși e simpatic." Din perioada berlineză datează un rafinat portret datorat Cellei Delavrancea: "Așa l-am pomenit: cu pălărie largă în margini, cu veston
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
n biserici” și textul continuă: „Și ‘n sufletu-mi pusese poveștile i feerici, / Dar de-ale vieții valuri, de al furtunei pas / Abia conture triste și umbre au mai rămas./ în van mai caut lumea-mi în obositul crier, / Căci răgușit, tomnatic, vrăjește trist un grier; / Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu, / Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu...” Desacralizarea lumii este temă majoră în poezia eminesciană, anunțată în „Melancolie”, dezvoltată în alte poeme și construită în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]