1,548 matches
-
imediat și definitiv rezistența bestială a teroriștilor, pentru a da populației zilele de liniște pentru care au căzut atâtea jertfe, pentru a aduce seninul În stradă și În casele oamenilor. Cetățeni, tovarăși, membri ai Partidului Comunist Român! Dușmanul poate fi răpus fără Întârziere și definitiv prin lupta unită a tuturor, acum, În aceste clipe - acesta fiind În prezent țelul suprem al fiecărui om, al Întregului popor. Să fim uniți și vom Învinge! Tu, ești de gardă la scara blocului tău. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Hills, unde erau numai Mark, Scott și Barry. Ne-am oprit la David. Îmi plăcea cum sună. Și era un nume religios. Era, bineînțeles, un David în Vechiul Testament, dar mai era și David, patronul galilor. În Vechiul Testament, David l-a răpus pe Goliat. Sfântul David era de obicei înfățișat cu un porumbel pe umăr. Îmi verificam toate variantele. Prima dată când l-am văzut a fost printr-un geam. Plângea. Mânuțele lui brăzdau aerul incubatorului, iar piciorușele lui se zbăteau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să fie trecute sub tăcere. Părinții ei, kașubi citadinizați care se adaptaseră condițiilor burgheze, muriseră de timpuriu: tatăl a căzut curând după începutul Primului Război Mondial, la Tannenberg. După ce doi dintre fiii ei muriseră în Franța, iar ultimul, de asemenea soldat, fusese răpus de gripă, a murit și bunica, n-a mai vrut să trăiască. Arthur avea doar douăzeci și trei de ani. Paul a căzut la douăzeci și unu. Gripa l-a secerat pe Alfons cu puțin înainte de sfârșitul războiului, când avea nouăsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
podul a trebuit evacuat. Atunci a fost găsit și deschis cufărul, de ea sau de mine, nu contează. În el era depozitată moștenirea săracă a celor doi frați căzuți în Primul Război Mondial și a acelui frate pe care-l răpusese epidemia de gripă ce se abătea în egală măsură asupra prietenilor și dușmanilor. Ceea ce-mi fusese destul de des evocat de mama, podidită de lacrimi, ca o pierdere a cărei durere nu avea să dispară niciodată putea fi confirmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
alții, printre care se numărau unii veniți de departe, de peste ocean, sau europeni precum constelația social-democrată Brandt, Palme, Kreisky, pe urmă iarăși prieteni din epoca barocă - cel pentru care totul era deșertăciune, Andreas Gryphius și Martin Opitz, înainte să-l răpună ciuma, dar și țiganca Courasche alături de Grimmelshausen, pe când acesta încă se mai numea Gelnhausen -, lăsau rareori să mai rămână ceva din piftia din căpățână de porc. Uneori era servită ca antreu, alteori ca fel principal. Rețeta, însă, rămânea aceeași. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unde cuvintele mai stăpânesc sentimentele, înconjurată sunt de un aer în care ai uitat cum mai încerc să exist... Și mersul meu ca un urlet sfâșiat de păsările mitului începe să-mi simtă disperarea pe care numai tinerețea o poate răpune pentru împodobirea târzie a scheletelor noastre... Și brațele mele rămân veșminte de soare și duhuri, iar strigătul se rupe din mine ca o cascadă albastră unde mai bat clopotele singurătății... REZISTENȚA SOLARĂ M-am prăbușit într-o toamnă în cea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
șarpe. Dar nu moare. Și astfel mai aflăm că Nino nici gînd să fie Îndrăgostit de Phyllis asistenta, ci o urmărea de pe vremea cînd femeia aceasta hapsînă lucrase cu tatăl lui, un medic care murise de inimă rea pentru că hapsîna răpusese trei copii pentru a obține o moștenire, așadar avea un trecut urîțel, ca să nu mai vorbim că mai mult ca sigur euthanasiase Încă cinci persoane În același scop sau doar pentru antrenament, deci băiatul voia doar s-o demaște iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tehnica interogării. Tata vrea să cucerească lumea; eu vreau doar tot ce are mai bun de oferit acest departament al poliției“. Preston Exley și Ed Exley le-au supraviețuit lui Thomas și Marguerite Exley (născută Tibbetts), adevărata doamnă a clanului, răpusă de cancer acum șase ani. Oare le simt lipsa În viața lor personală? Preston ne-a spus: „Doamne, În fiecare zi! Amîndoi sînt de neînlocuit“. În această privință Edmund a fost ceva mai nuanțat. „Thomas a fost Thomas“, ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îngrijesc, n-am dreptate? — Cine? —Italiencele. — Nu știam că Anita Roddick e italiancă... —Aha, vai. Un pic mai sus de noi locuiește o femeie care ai fi jurat că e sosia Claudiei Cardinale când era tânără... asta Înainte de a o răpune pastele cu brânză. Cu ce spunea Donald că te ocupi? Sunt administrator de fonduri, investesc bani În numele fondurilor de pensii și al societăților În... — Părerea mea, poți Întotdeauna conta pe Bradford & Bingley 1. Depozit de o lună cu acces la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
TVR și Societatea Română de Radiodifuziune, cântecul sau “Romanța fără ecou” (“Iubire, bibelou de porțelan”) în interpretarea formației Mondial, a fost ales printre primele 10 melodii românești de dragoste ale secolului XX . Un cancer la plămâni descoperit târziu l-a răpus rapid, pe 23 aprilie 2014. A fost înmormântat la cimitirul Mărcuța, la biserică fiind prezenți foști membri ai grupului Mondial, precum și familia - mama, soția, fiica sa Isabela Suzana, fiul său Romeo Jr. și fratele Mihai - cunoscut compozitor. Dumnezeu să-l
Adio, Romeo Vanica! by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83770_a_85095]
-
bizantinilor. Astfel vorbește Fallmerayer. Noi mai știm că tot acești români luase Tracia, Macedonia și Tesalia, că au biruit de nenumărate ori oștirile grecești și pe acelea ale împărăției latine din Orient, că au prins pe Baldovin I, că au răpus floarea cavalerilor apuseni, ca Asanizii au fost recunoscuți de papa ca dinastie regală a Europei, ca domni legitimi Blacorum et Bulgarorum, cu un cuvânt că acest fragment de popor, atât de nebăgat în seamă astăzi, când nici în ziaristică, nici
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fără un "infam intrigant"? Intrigantul umblă ce umblă, patru acte d-a rândul, dar în sfârșit, în actul al cincilea, i se înfundă și lui; ori că-l ia și-l duc la poliție; ori că victimele lui chiar îl răpun; ori că se ucide el însuși de mustrarea cugetului; ori, dacă nu i se întîmplă una din astea, apoi trebuie neapărat să-i cază apoplexie sau tavanul în cap, pentru satisfacția înaltei nobilimi și onor. public. Acesta e calapodul literar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
implică în tragedia Margaretei, la sfârșit îl vedem cum se cară spre noi aventuri. Ce fel de aventuri? Nu poți spune niciodată clipei: oprește-te, sânt fericit, atîts timp cât Mefisto stă lângă tine, să înmoaie brațul adversarului, ca să-l răpui tu cu ușurință". Nu în asta constă mitul faustic, zise marele poet deodată înviorat. E o reânviere a mitului dionisian, a eternei întoarceri și a trăirii în afara tragediei. Goethe iubea Grecia antică, dar în același timp știa că vremurile se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nume grele, cu sonorități cinstite și bărbătești: Pulătan, Cacoveanu, Crăcea, Lăbău. „Alo, sărutmâinile, doamna Pulătan?“ Sau: „Insist să vorbesc cu domnul Lăbău.“ Făceam parte dintr-o specie pe cât de pitorească, pe-atât de rudimentară, în botezarea căreia cine știe ce arhitecți onomastici, răpuși de-alcool și plictiseală, se întrecuseră în glume pe vremuri imemoriale. Tovarășul Bețivu, conu’ Târnăcop și duduia Pulpea alcătuiau marea familie a degeneraților veseli, pregătită să debarce dintr-o epocă într-alta. Răsfoiam paginile gălbejite, încercând să pricep ce accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimeni nu putea spune exact când fusese arestat și dacă mai zăcea în pușcărie. De Sfântu Ion, bandiții au năvălit, așadar, într-una din distileriile Leoteștilor. Nu era nimeni acolo, afară de doi băieți care supravegheau alcoolurile; lumea moțăia prin case, răpusă de-atâta mâncare și-odihnă. Mirosea frumos, a zăpadă, purcel fript și sărbătoare. Bandiții au întins ca de obicei armele, după care unul din ei și-a spus replica: „Dacă ați luat ziarele de dimineață, mă abțin să-mi dezvolt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Republicii Socialiste România, toată lumea cunoștea că fusese mâna dreaptă a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej: jumătate sfătuitor, jumătate educator - atât cât puteai să-i fii unui criminal stalinist temut în țară și respectat la Moscova. Când Dej se prăpădise, în martie 1965, răpus de-un cancer, îi lăsase cu limbă de moarte lui Maurer numele succesorului său la conducerea Partidului. Nu unul, ci două, din care Maurer putea să aleagă: Chivu Stoica și Gheorghe Apostol. Se mai vorbea că, dintr-o sumedenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Kogălniceanu continuă să împărtășească o serie de note comune cu consensul istoriografic stabilit de cărturarii ardeleni. Spre exemplu, în ciuda faptului că îi pozitivează pe daci, zugrăvindu-le un portret colectiv demn, Kogălniceanu reproduce teza exterminării totale a dacilor. După ce a răpus Sarmisegetuza, Traian și-a continuat expedițiile cu o armată de 300.000 de soldați, înaintând până dincolo de Siret, Prut, Nistru și Nipru, ajungând până la Bug și Don, cu scopul de a "subjuga sau ucide pe daci". În cele din urmă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
război (p. 68). Toate se trag însă din patriotism, care e virtutea supremă: "Patriotismul este tulpina tuturor virtuților ostășești, căci din el izvorăște acea forță morală, acea tărie de caracter, fără de care niciodată nu vom ști să stăpânim, nici să răpunem pe vrăjmași noștri" (p. 16). Chiar dacă unele dintre virtuțile național-militare păstrează același denominat lingvistic, ca de exemplu "credința" care este una din cele trei virtuți teologale, semantica lor este profund alterată. Dacă în tradiția creștină, credința semnifică îmbrățișarea de către creștin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a dependenței de alcool și heroină. Apariția ultimului ei LP, Pearl, a adus cel mai mare succes comercial din cariera artistei (acesta include celebrul hit "Me and Bobby McGee"). Se întâmpla în 1971, dar în octombrie 1970, Janis Joplin fusese răpusă de o doză mare de heroină. K KARENGA, MAULANA (1941 ) Traseul special al profesorului de studii africane Maulana Karenga (California State University Long Beach) spune multe despre tulburații și tulburătorii ani șaizeci și șaptezeci în America. S-a născut cu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
din jurul insulei Nantucket, unde, în cimitirul quaker-ilor, vântul urlă în memoria lui Warren, iar oasele strigă după monstrul alb rănit, săltând aproape de balenierele lui Ahab în est. Poemul oscilează între o invocare a vărului dispărut și a altor marinari răpuși pe mare și alte prezențe misterioase, între care revenirea obsesivă a balenei albe, finalmente răpusă, este apariția cea mai importantă (de fapt, Lowell, Ahab, Moby Dick sunt toți de prin partea locului, de pe țărmurile apropiate de Nantucket Island). Discursul, uneori
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
rituale. În această secțiune, Abel are o relație cu o indiană care încearcă un sentiment de alienare ca și el, deși pierderile ei sunt încă și mai mari. Milly și-a pierdut soțul în război, iar copilul i-a fost răpus de boală. Secțiunea următoare, The Night Chanter, plasată ca și precedenta în anul 1952, îl are ca narator pe prietenul lui Abel, un indian pe nume Ben Benally, care, după ce îl suie în tren pe protagonist, povestește ce s-a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
îngrijește pe bătrânul său bunic, Francisco, ce este pe moarte, și îi ascultă încă o dată poveștile. Cea mai memorabilă dintre ele este cea în care Francisco, flăcău, își arată vrednicia și curajul în confruntarea cu un urs, pe care îl răpune în luptă. Narațiunile bătrânului îl repun pe Abel în legătură cu casa plăsmuită din lumina zorilor. Când îi vine sorocul lui Francisco, Abel îndeplinește ritualurile legate de moarte, se acoperă cu cenușă și pleacă în zori să alerge în cursa prin care
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
aibă nici o afinitate cu acesta. E ca și cum ai jura pe realismul socialist neavând nici o tangență cu proletcultismul. Altminteri, asemenea situații n-au lipsit în "obsedantul deceniu". Constantin Virgil Negoiță reprezintă cazul singular al unui "postmodernist" care se luptă strălucitor și răpune tocmai postmodernismul. Performanța aceasta merită cu asupra de măsură să fie remarcată, fiindcă ea deja a trecut neobservată, după mai bine de un an de la apariția cărții. Cu o asemenea experiență, eu, unul, nu m-am mai întâlnit. Și încerc
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la emisiunile culturale ale Societății Române de Radio, eseurile sale radiofonice fiind tipărite în 1935 și 1936 de „Revista Fundațiilor Regale”. A fost membru al grupării Criterion. O boală de o mare virulență (o septicemie în urma unei operații) l-a răpus în câteva zile. Împlinind proiectele fratelui său, Tudor Vianu i-a adunat textele în volumul Libertate și cultură (1937), împărțindu-le în două cicluri, cel dintâi consacrat „problemelor contemporane ale libertății și culturii” (Voința de libertate, Orient și Occident, Note
VIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290513_a_291842]
-
dă fier. Sim. FI. Marian arată În capitolul Piperiul din Botanică românească că, În povești și tradițiuni populare, apar adesea voinici isteți și renumiți, hoți vestiți, care n-au mărturisit În ce constă puterea lor. Nimeni nu l-a putut răpune, până ce el n-a spus fiicei craiului de Baia-Mare În ce constă toată puterea sa, și anume, Într-o Încărcătură miraculoasă de pușcă, În care, Între multe alte elemente, se aflau puse si trei sau nouă fire de piper.Piperul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]