7,950 matches
-
deja Întunericul, bezna Îi venea cu repeziciune În ajutor, și Înțelese că nici măcar negrul Miguelón, care nu părea să se teamă de beznă sau de necunoscut, n-ar fi Îndrăznit să Înainteze acum pe insulă, pînă cînd nu avea să răsară din nou soarele. Numai el, Oberlus, știa cu ochii Închiși fiecare potecă, fiecare stîncă, rîpă sau prăpastie și, la zece metri distanță de Începutul plajei și de posibila strălucire a focurilor de tabără, nu avea de ce să se teamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un gest de Încuviințare, aruncă o privire spre pămînt și dispăru grăbit printr-un tambuchi. TÎnărul ofițer trei Elliot Caine studie direcția vîntului, verifică impecabila orientare a velelor și zîmbi, mîndru de sine și de vaporul său. Soarele, care tocmai răsărea În spatele lui, proiectă direct o lumină roșietică asupra insulei sălbatice, care părea să ia foc, ca și cum stînca aceea șlefuită ar fi jucat rolul unei oglinzi uriașe, contrastînd prin aceasta cu albastrul palid al cerului și verdele de smarald al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
păru să priceapă că nu dispunea de suficientă energie pentru a vorbi și a vîsli În același timp și-și văzu În continuare de treabă, care i se părea zadarnică de-acum, Încercînd să facă ambarcațiunea să Înainteze - mereu către răsărit - fie și numai cu cîțiva centimetri. Din nou zăpușeala puse stăpînire pe ambarcațiune. Niña Carmen se lăsă să cadă pe saltea, iar portughezul Ferreira, cu picioarele rășchirate pe banca sa, deschidea tot mai mult gura ca să respire, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puse mîna În tăcere pe vîsle, verifică direcția și Începu din nou să vîslească, fără să se mai oprească din treabă decît pentru a mînca ceva la căderea verii și a continua, nepăsător și tăcut, tot restul nopții. CÎnd soarele răsări din spatele munților Înalți, lumină cu primele raze oblice un peisaj auriu de nisip alb, un mare deșert de pe țărm, care se Întindea, monoton, de la un capăt la altul al orizontului, pe toată suprafața pe care o puteai cuprinde cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cei mai mulți își frîng gîtul nu pentru că ar fi avut cine știe ce intenții răuvoitoare la adresa puterii, ci numai pentru că erau niște ignoranți și în neștiința lor au pus piciorul exact unde nu trebuie. Era ca traversarea unui cîmp de mine, deasupra căruia răsar din metru în metru mușuroaie de cîrtiță. Logica îți spune că acolo unde mișună cîrtițe nu poate fi vorba de o mină gata să explodeze la prima atingere și această logică comună te va face să calci sigur de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
strîngă înainte de toate orice amănunt, orice element care participă la "configurarea cazului". Întâi trebuiau să aibă o imagine exactă. Iar după aceea se trecea la compararea imaginii exacte cu imaginea normală. De aici ieșeau deosebirile și din deosebirile acestea întotdeauna răsărea adevărul. Nu putea spune că raportul lui Leonard Bîlbîie nu era un model de imagine exactă a cazului. Muncise mult poate toată noaptea, ca să-l redacteze, dacă voiai puteai avea în fața ochilor întreaga desfășurare a seratei de la Basarab Cantacuzino, începînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
calomniei“ se vor răspândi prin lume cu viteza cu care se transmit doar știrile nefaste și febra spaniolă. Această carte va ajunge de pe continentul european În Peninsula Britanică, de acolo În America, apoi, luând calea inversă, chiar până la Împărăția Soarelui Răsare. Datorită originii sale misterioase și a nevoii oamenilor de a Însăila, cu nemiluita, povești Într‑o lume fără Dumnezeu, Conspirația va deveni un breviar care te Învață că, În spatele tuturor Înfrângerilor istoriei, se află o „misterioasă“, o sumbră și periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cei patru războinici se întinseră pe burtă pe o pluta rudimentara, care fuseseascunsă între tufișuri, si începură să vâslească, ajutându-se de mâini, în direcția insulei. Chimé din Farepíti rămase singur - teribil de singur - pe insulița. O lună uriașă, gălbuie, răsari la puțin timp după ce pluta ajunsese pe insulă. RoonuíRoonuí și cu oamenii lui trebuiră să se grăbească să se ascundă în desiș înainte ca astrul nopții să capete forță. O jumatate de oră mai tarziu, cei care făcuseră de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe cei mai puternici că noi. Dacă Miti Matái n-ar ști să gândească așa cum o face, probabil că astăzi am fi căzut în mâinile sălbaticilor ălora... Apoi adaugă: Marea Damă Solitara e pe punctul să dispară... În curând va răsări soarele. — Femeile la vâsle! Bărbații la arme! Ordinul Navigatorului-Căpitan îi puse pe toți în mișcare, căci, așa cum spusese Tapú Tetuanúi, zorii își anunțau prezenta. În clipa când la orizont apăru lumină difuza de dinaintea răsăritului, iar silueta insulei se ivi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
toate poveștile din trecutul nostru. În hol, în fața cabinei domnului Whittier, Sora Justițiară bate cu pumnul în ușă, strigând: — Hei, Whittier! Azi-dimineață vei fi tras la raspundere pentru multe. Și îi vezi aburul răsuflării la fiecare cuvânt. Soarele n-a răsărit încă. E frig și pute. Mâncare ioc. Noi ceilalți îi spunem Sorei Justițiare: șșș. Oamenii de afară ar putea auzi și ar veni să ne salveze. Încuietoarea scoate un clic și usa cabinei se deschide, dezvăluind-o pe doamna Clark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de lumină al lămpii de stafii, Ducele Vandalilor spune: — Înainte să fi vândut vreun tablou... Se uită îndărăt să fie sigur că-l urmăm, și spune: Eram exact opusul unui hoț de opere de artă... În timp ce, din încăpere în încăpere, răsare soarele. Și în mințile noastre, cu toții scriem: exact opusul unui hoț de opere de artă... De închiriat Un poem despre Ducele Vandalilor. — Nimeni nu-i zice lui Michelangelo curva Vaticanului, spune Ducele Vandalilor, doar pentru că s-a milogit de Papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o accepți ca fiind adevărată. Papagali sculptați în ipsos își trag cozile în curcubee de portocaliu și roșu. Din crăpături largi și firide dărăpănate în zidurile de ipsos, cărora li s-a dat un aer străvechi, mult deasupra capetelor noastre răsar ghirlande de orhidee grase făcute din hârtie violet. — Domnul Whittier avea dreptate, spune doamna Clark, privind în jur. Noi creăm tot teatrul ăsta care ne umple viețile. Doar praful șterge portocaliul penelor și violetul florilor. Canapelele de lemn negru sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în camera cealaltă. Încercă, pe loc, câteva mișcări de picioare și-i făcu semn lui Dan să se miște. Domnul "anti-dans", timid și spectator convins, se încăpățână să rămână crispat și înțepenit în centimetrul lui pătrat de loc. Un tânăr răsări în fața Luanei cu un zâmbet pe chipul lunguieț: Dansați, domnișoară? Îl chema Valentin Gațiu, purta ochelari și un soi de mustăcioară aruncată sub nas. Compunea cântece și se acompania la chitară atunci când le interpreta. Colegii îi spuneau "Trubadurul". După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oprească. Drumul spre casă l-au parcurs într-o beznă deplină. Cufundată în întuneric, Luana simți că i se face frică. Câinii lătrau pe după garduri, fel de fel de ciripeli, ciudate și răgușite, i se lipeau de suflet iar atunci când, răsărită de nu se știe unde, o siluetă imaginară trecu pe lângă ea, inima îi îngheață de groază. Ca și cum i-ar fi ghicit spaimele, Renar se apropie cu grijă și-o prinse de mână. Fata se lipi de umărul lui și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de trimestru. A venit cu Bogdan și mai mult forțat au scos-o din casă și-au aruncat-o în aglomerația de suflete înghesuite în sala prea puțin încăpătoare. În timp ce câteva perechi se "dezmembrau" în "ringul de dans", în fața ei răsări, ca din pământ, Marc. O invită la dans, cu binecunoscuta delicatețe. Amintindu-și ultima lor întâlnire, Luana roși. Dar băiatul nu-i purta pică. Își dorea să rămână amici, dacă Luana era de acord. Auzise că avea invitați în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a fi mult mai ușor. Își aminti de o zi de primăvară, era în vie cu Elena, țipau amândouă ca apucatele, aerul părea că are o reverberație aparte. Deodată a apărut lângă ele tatăl, nu-l văzuseră, pur și simplu răsărise gâfâind alături de ele. Era enervat. Nu mai răcniți așa că o să vă iasă creierii, ce-ați înnebunit? Speriați vecinii, c-or să creadă că s-a întâmplat cine știe ce! Carmina își imagină cum dintr-odată bolta palatină se surpă și creierii roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o să plec, zise el. — Fie, pleacă, zise și ea. Își terminară călătoria într-o tăcere sumbră. Creighton parcă mașină în fața ușilor de sticlă ale aerogării, la terminalul pentru plecări. Lasă cheia în contact, coborî din mașină și deschise portbagajul. Fanny răsari lângă el în timp ce-și descarcă bagajele pe trotuar. Îmi pare rău, Creighton! îi spuse ea, simțindu-se îngrozitor. Distracție plăcută. El se îndepărta fără un cuvânt. Canaturile ușii glisante se traseră în lateral, apoi se închiseră în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
povestește 12. Ghiocelul Clasa a III-a 1. Gânduri și flori 2. La revedere, Făt-Frumos! 3. Palatul subteran 4. Acolo... 5. Bucuria unui triumf 6. Eu și ceilalți 7. Drumuri... 8. Prietena mea, cartea 9. De vorbă cu Toamna 10. Răsărit de soare 11. Serbarea din pădure 12. O zi din viața unei frunze Clasa a IV-a 1. Vis de soare și lumină 2. Atelierul fanteziei 3. Eu, în Olimp 4. Între cer și ape 5. Tristețea stiloului meu 6
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
expunerea în scris; 7. autocontrolul; 8. discutarea și evaluarea compozițiilor. Ca model de compoziție descriptivă, oferim câteva aspecte ale unui răsărit de soare și ale unui asfințit, realizate de elevi din clasele a V-a și, respectiv, a VI-a. Răsărit de soare Este încă întuneric. La răsărit, se ivește lucirea de vis a lunii. Natura este adormită. Tăcere ca-n mormânt. Nu se poate desluși nimic. Vântul nu s-a trezit încă și soarele nu se răsfață pe oglinda apei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o broscuță care tremură de frică, pentru că cocostârcul e un uriaș care abia așteaptă să o înghită. Dar ele e mărinimos și nu o mănâncă. Așteaptă să se trezească și celelalte viețuitoare, să aibă de unde alege. Viața începe din nou! Răsărit de soare Auzisem de prin bătrâni că atunci când soarele apare, vârfurile înzăpezite ale munților capătă străluciri de diamant. Am devenit curioasă. Voiam să văd și eu neapărat un răsărit de soare. Într-o seară, m-am culcat visând la frumusețea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe policandrul uriaș. Viața a început în jurul meu. Munții au căpătat străluciri de diamant. Așa priveliști nu am mai văzut! M-am despărțit cu multă greutate de munți. Nimic nu-i mai frumos ca un răsărit de soare printre munți. Răsărit de soare Multe și minunate sunt darurile cu care Natura ne copleșește! Am văzut Carpații având culmile înzăpezite, codrii seculari care scrutează orizonturile, drumul fără pulbere al Dunării, tainicul ținut al Deltei. Dar spectacolul cel mai încântător oferit de natură
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu Luceafărul. Simțeam că am pătruns într-o împărăție. Ochii mari și luminoși ai poetului ne priveau întrebători. Fruntea lui era brăzdată de gânduri. Ne-am apropiat cu pași timizi de el și i-am spus: Din palma ta a răsărit cea mai frumoasa floare: Poezia fără asemănare. Tu te-ai logodit cu apele, cu florile, cu pământul, cu nemurirea. Sufletele noastre se bucurau nespus că-l aveam atât de aproape. Se lasă încet seara într-o prelungă legănare de bucurii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la vederea ei petalele viu colorate ca și cum ar spune: Bine-ai venit, dragă Primăvară! Mugurii copacilor s-au desfăcut și au apărut frunze micuțe și flori albe, roz, violacee. Grâul care a dormit toată iarna sub veșmântul alb de nea, răsare acum, spre bucuria gospodarilor ce așteaptă viitoarea pâine. Păsările călătoare se întorc din țările calde, își clădesc cuiburi din care peste puțin timp vor răsuna glasuri subțiri de puișori. Pentru păsărele care au stat iarna aici, îndurând frigul necruțător, Primăvara
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și vietăților ce-o înconjoară nu este nimeni altul decât venerabilul bătrân frăgar care-și adună în trupul său tainele vieții și adăpostește de-a lungul sutelor de ani mii de fapte vitejești și întâmplări fermecătoare. Când sămânța sa a răsărit pe acest pământ, ținuturi îndepărtate ale neamurilor sale îi erau cu totul și cu totul străine, astfel că, de-a lungul timpului el și-a clădit o casă o dată cu înmugurirea primei sale frunze și momentul în care a risipit cele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
serioși și gingași. Până atunci muntele de care se vorbea era Ceahlăul, dar acum numele unui alt munte lua locul Ceahlăului în vorbirea și în conștiința oamenilor. Toate intrau în relație cu acel munte. Oamenii spuneau că soarele de acolo răsare sau acolo apune, norii se adună pe culmile acelea înalte sau se împrăștie de acolo, iar turmele urcă primăvara pe versanții muntelui sau coboară toamna târziu de acolo. Am urcat împreună cu un cioban la o stână, având într-o parte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]