1,324 matches
-
Ana, Sfântul Gheorghe, Sfânta Margareta și regele Ștefan. Laturile interioare ale canaturilor poartă scenele Bunavestirea, Nașterea și Închinarea magilor. În exterior și pe laturile fixe sunt zugrăvite opt scene din Patimi: Cina, Muntele măslinilor, Biciuirea, Încoronarea cu spini, Ducerea crucii, Răstignirea, Luarea de pe cruce și Învierea. Pe predelă este reprezentată Despărțirea lui Isus de Maria, scenă așezată într-un peisaj bogat, copiat după o stampă a lui Albrecht Dürer. Interiorul bisericii găzduiește acum un altar realizat în 1909, care a înlocuit
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
care bătrânii le asimilează la slujbele religioase care au loc regulat în Biserica „Sf. Nicolae” - la care adaugă experiențe și trăiri proprii ce se doresc împărtășite exemplar. Basmele dobridorenilor „întregesc” așadar miturile biblice legate de Geneză, de Păcatul Originar, de Răstignire, de „a doua venire a lui Iisus” etc. prin adăugiri personale, adesea foarte originale și neconforme cu textul biblic, pe care însă îl folosesc subtil pentru a-și augmenta mesajele moralizatoare. Este posibil ca această tendință să fi fost alimentată
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor. După răstignirea lui Iisus, care ar fi avut loc prin anul 33 al erei noastre, discipolul său Petru a devenit conducătorul și unul dintre principalii organizatori ai Bisericii creștine. După ce a predicat aproximativ 30 de ani prin zona Palestinei, a plecat la
Bazilica Sfântul Petru din Roma () [Corola-website/Science/298571_a_299900]
-
ceea ce a așternut, astfel v-a rămâne. Obișnuia să spună că acela care ilustrează faptele lui Hristos ar trebui să creadă cu tărie în Hristos. Este subliniat faptul că el niciodată nu mânuia pensula fără rugăciuni fierbinți, iar în timp ce picta ‚’’Răstignirea pe cruce’’ plângea. Stilul lui Fra Angelico a fost descris drept "pios" și într-adevăr, aceasta este trăsătura sa predominantă. Chipurile pictate de el au un aer de suavitate transfigurată, fervență religioasă și cunoaștere esoterică ce radiază, prezentând un mare
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
ca niște ferestre într-o lume paralelă. Aceste fresce rămân de asemenea o puternică dovadă a pioșeniei pictorului care le-a creat. Vasari relatează că Cosimo de Medici, văzând aceste lucrări, i-a cerut lui Fra Angelico să creeze o Răstignire cu mulți sfinți pentru capitul. Cum s-a întâmplat și în cazul altor fresce, bogatul patronaj nu a influențat stilul călugărului prin opulență. Masaccio s-a aventurat în perspectivă, prin pictarea în mod realist a unei nișe din biserica Santa
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
patroni ai artelor din Florența, iar prin Ghirlandaio, cu elevul său, Michelangelo și Marea Renaștere. In afară de conexiunile cronologice, la o privire superficială ar părea că nu există nici o legătură între umilul călugăr și ale sale minunate "Madone" sau nepieritoare "Răstigniri" și expresiile dinamice ale creațiilor supraumane ale lui Michelangelo. Însă ambii artiști au primit comenzi importante de la cel mai bogat și mai influent comanditar posibil, Vaticanul. Când Michelangelo a început Capela Sixtină, el lucra într-un spațiu deja decorat de
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
Atotțiitor în Biserica Răsăritului, iar în Biserica Occidentului pe Hristos răstignit ca Mântuitor. Conform tradiției, acceptată în general ca adevăr istoric, Isus s-a născut în jurul anului 4 î.e.n. și a murit în jur de 30 e.n., fiind martirizat prin răstignire. Evangheliile lui Matei și Luca, precum și Evanghelia după Toma menționează ca loc al nașterii orașul Bethleem Efrata (Mt 1-2, Lc 1-2). În general, istoricii consideră așezarea Nazaret ca locul nașterii sale, aceasta fiind localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
Versetul face referire la lupta Arhanghelului Mihail cu diavolul pentru trupul lui Moise, în momentul învierii lui Moise și luării lui la ceruri (de unde Moise va coborî împreună cu Ilie pe Muntele schimbării la față, ca să-L încurajeze pe Hristos înaintea răstignirii - Matei 17,3). 1 Tesaloniceni 4,16,: „Însuși Domnul cu un strigăt (κελεύσμα = strigăt de luptă, ordin militar), cu glas de Arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer; și... vor învia cei morți în Hristos.” În ambele
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
a mielului cu stindardul "Agnus Dei" și a lui Isus Cristos cu cartea în mână. Menționăm de asemenea cheia de boltă cu reprezentarea episcopului Wolfgang aflată în ferulă. Pe peretele de nord al corului se află o frumoasă frescă reprezentând "Răstignirea", încadrată de un decor arhitectural în care sunt plasate o serie de personaje biblice și istorice. Pictura este executată de pictorul Johannes de Rosenau în 1445, presupus a fi originar din Austria. În mod cert, maniera sa de a picta
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
erou”, satiră a mitului eliberatorului și a stupidității și egoismului omenesc. Critica literară suedeză i-a recunoscut succesul mai târziu, când a publicat romanul "Piticul", 1944. Recunoașterea internațională a venit cu romanul "Barabbas", 1950. Barabbas, tâlharul care a scăpat de răstignire, rămâne cumva între două lumi, nemaiputând pătrunde în fosta lui viață de tâlhar și cu atât mai puțin nu poate accepta creștinismul. Peregrinează ca un "Ahasverus" (altă capodoperă a lui Lagerkvist), până când, după sclavie și închisori, este la rândul său
Pär Lagerkvist () [Corola-website/Science/297873_a_299202]
-
1337 moare. Este înmormântat în Biserica "Santa Croce". După moartea lui Giotto, arta italiană rupe definitiv legăturile cu tradițiile bizantine. În jurul anului 1415, arhitectul Filippo Brunelleschi încearcă să reprezinte în perspectivă Domul și Palazzo Vecchio din Florența. Pictorul Masaccio pictează "Răstignirea" pentru Biserica "Santa Maria Novella" urmând principiile perspectivei reale. În sfârșit, Leonardo da Vinci va formula definitiv regulile perspectivei pe baza principiilor opticei. Mai multe mărturii literare, care nu ne spun prea multe lucruri despre viața lui Giotto, marchează impactul
Giotto di Bondone () [Corola-website/Science/298440_a_299769]
-
indica fie proveniența sa din satul Karioth (cca 25 km sud-est de Hebron), fie apartenența sa la grupul revoluționar al sicariilor. Simbol al trădării. Conform Evangheliei după Matei, Iuda l-a trădat pe Isus pentru 30 monede de argint. După răstignirea lui Isus, regretând fapta, a aruncat cele 30 monede în incinta Templului lui Irod din Ierusalim (), după care s-ar fi spânzurat de un copac numit de atunci „copacul lui Iuda” (lat. „Cercis siliquastrum”). Oamenii Marelui Preot Caiafa (Kaiphas) ar
Iuda Iscarioteanul () [Corola-website/Science/307531_a_308860]
-
prin Omul Iisus unindu-se cu El prin Har încă de la concepția Sa. Datorită triumfului său asupra păcatului, Omul Iisus a fost demn să fie numit Fiul lui Dumnezeu în timpul Teofaniei. Apoi, după biruința sa completă asupra păcatului din timpul răstignirii, a fost unit mai mult cu Logosul Divin, devenind instrumentul prin care Dumnezeu a salvat omenirea. Avînd la bază aceste idei, Teodor a fost primul care s-a opus numirii lui Iisus Hristos ca Dumnezeu. De aceea, s-a opus
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
discursul. Este totodată cel mai vechi text scris într-o limbă fino-ugrică. Literatura beletristică în limba maghiară începe în jurul anulul 1300, cu poemul cunoscut sub titlul "Ómagyar Mária-siralom" (Tânguirile Fecioarei Maria în maghiara veche), tradus liber din latină, în care răstignirea lui Isus din Nazaret este văzută din punctul de vedere al Mariei. Prima carte în limba maghiară este scrisă pe la 1350. Se păstrează din ea așa-numitul "Fragment de la Königsberg", găsit în legătura unei cărți latinești de la sfârșitul secolului al
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
străduiește să dea ritm viziunii sale, reprezentând relieful blocului prin accentuarea distribuirii umbrelor profunde și prin indicarea luminii în anumite părți ale arhitecturii. Tintoretto așază culorile constructiv, pictând spațiile și formele prin trăsături de penel îndrăznețe și lungi. Tabloul intitulat "Răstignirea" poate fi admirat și astăzi în "Scuola di Sân Rocco", în locul lui orginal, pe zidul opus intrării principale. Printre cei, asupra cărora această pictură a avut un efect covârșitor, au fost și pictorii flămânzi Rubens și VanDyck. În această adevărată
Tintoretto () [Corola-website/Science/306686_a_308015]
-
care mărturisește prin credință. Nimic ostentativ și nici de paradă, oricât de susținută e recurența religiosului în poezia lui Valentin Marica. Titluri precum Îngenunchind în vid, Amiază fără Isus, Înainte de liturghie, Bobotează, Schitul numelui, Evanghelia revărsatului de zi, O altă răstignire, Pânza cea rară a botezului, Ziua cu mâinile împreunate, vorbesc de la sine despre preeminența credinței, despre „punctul cardinal” al poeziei din Schitul numelui. O poezie a luptei cu îngerul dar și cu cuvântul, ajuns și el să fie răstignit, ca
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
e și venerație și rugăciune, își derulează Valentin Marica și rostirea și rostuirea poetică. Iar rugăciunea, pentru Valentin Marica, „pune iertare-n cuvânt” (Înnoptare) Puțini poeți se situează ca Valentin Marica în orizontul credinței, până la a ajunge la O altă răstignire: „Printr-o frunză/ spune ziua că e timp/ și se va face cruce.../ Începe cuvântul să meargă/ descărcat de fluidul din stele/ Linia dreaptă a razei e doar străfulgerare/ magma sângerie/ în tăcerea unei jertfe/ Vasul frunții spart în sudalmă
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
evanghelia deschisă, fiind încadrat de apostoli și de doisprezece prooroci. Registrul superior este dedicat Maicii Domnului care apare, cu pruncul în brațe, încoronată și cu un sceptru în mână, între profeții care au prevestit-o. În ultimul registru este reprezentată Răstignirea la care asistă, de o parte și de alta a crucii, Maica Domnului și apostolul Ioan. Principalele piese de mobilier din biserică sunt integrate unei viziuni artistice unitare, folosind, la rândul lor, elemente de morfologie barocă. Ușile împărătești sunt construite
Biserica de lemn din Bârsana () [Corola-website/Science/307971_a_309300]
-
lui Simon, Spălarea picioarelor, Cina cea de taină, Rugăciunea din grădina Ghetsimani, Prinderea lui Hristos și Drumul crucii. Din ciclul marilor sărbători, în care accentul s-a pus pe ideea învierii prin Schimbarea la față și Coborârea la iad, lipsește Răstignirea - temă care justifica misiunea lui Hristos pe pământ, aceea de a răscumpăra păcatele omenirii. Acest fapt nu se datorează lipsei de suprafață, pentru că celelalte scene au dimensiuni destul de mari. Cina din casa lui Simon și Drumul crucii au o întindere
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
răscumpăra păcatele omenirii. Acest fapt nu se datorează lipsei de suprafață, pentru că celelalte scene au dimensiuni destul de mari. Cina din casa lui Simon și Drumul crucii au o întindere deosebită. Este cazul să amintim că, în primele secole ale creștinismului, Răstignirea nu fusese acceptată decât ca o figurare a îndeplinirii dogmei și nu ca reprezentare a suferințelor omenești ale lui Hristos. La fel ca la Căluiul și Sadova, registrul cu sfinți începe și la Arnota, pe peretele de sud, la dreapta
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Montana, iar un arbore al vieții similar este incizat pe inelul getic descoperit în necropola de la Seimeni. Biserica creștina le-a preluat și le-a reinterpretat simbolul în concordanța cu ambițiile ei doctrinale. În tradiția creștină arborele cosmic este Crucea Răstignirii lui Iisus Hristos. Crucea, lucrată din lemnul arborelui binelui și răului, se substitue arborelui cosmic. Pomul vieții este asociat cu manifestarea divină. Aceasta întrucât se observă o reluare de simboluri între arborele primului legământ (pomul vieții) despre care vorbește Facerea
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
interferează cu cea a arborelui care întruchipează comunitatea creștinilor. Ambele sunt întâlnite frecvent la Tertulian, Clement Alexandrinul, Origen, Iustin Martirul și Filosoful, Hermas și alții. Astfel, Iustin Martirul și Filosoful spune că: "Acesta pe care Scripturile Îl arată că după răstignire va veni iarăși plin de slavă, a avut ca simbol pomul vieții care se zice că fusese plantat în Rai"; iar în altă parte: "și va fi întocmai ca un arbore plantat la marginea apelor, care își va da roada
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
pare a fi de asemenea sacralizat de reptilă ca un arbore al vieții având o conotație biblică. Pomul spre care se îndreaptă cavalerul, imagine a arborelui cosmic sau a copacului ca axă verticală a lumii, simbolizează în tradiția creștină crucea răstignirii lui Iisus Hristos; cu alte cuvinte crucea făcută din lemnul pomului cunoștinței binelui și răului este identificată sau se substitue Arborelui cosmic ca axă ce unește lumea terestră de cea celestă. Ea este descrisă ca un arbore veșnic ce stă
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
școlii de care aparține în istoria artei. În anul 2007, Galeria de Artă Europeană a fost renovată integral. Muzeul expune în cadrul saloanelor sale pictură italiană din secolele al XIV - XX-lea, un loc de seamă fiind ocupat de lucrări renanscentiste: „"Răstignirea"” lui Antonello da Mesina, „"Madona cu pruncul"” a lui Domenico Veneziano, „"Sfântul Ieronim în pustiu"” de Lorenzo Lotto, „"Răstignirea"” lui Jacopo Bassano și „"Buna Vestire"” de Tintoretto. Lucrările din secolul al XVII-lea sunt reprezentate de „"Tânăra mamă"” de Orazio
Muzeul Național de Artă al României () [Corola-website/Science/303467_a_304796]
-
expune în cadrul saloanelor sale pictură italiană din secolele al XIV - XX-lea, un loc de seamă fiind ocupat de lucrări renanscentiste: „"Răstignirea"” lui Antonello da Mesina, „"Madona cu pruncul"” a lui Domenico Veneziano, „"Sfântul Ieronim în pustiu"” de Lorenzo Lotto, „"Răstignirea"” lui Jacopo Bassano și „"Buna Vestire"” de Tintoretto. Lucrările din secolul al XVII-lea sunt reprezentate de „"Tânăra mamă"” de Orazio Gentileschi, pictură sub puternica influență a lui Caravaggio și „"Lupta lui Hercule cu centaurul Nessus"” de Luca Giordano. „Veacul
Muzeul Național de Artă al României () [Corola-website/Science/303467_a_304796]