2,464 matches
-
putere divină! Cu toate că tu lansezi flote întregi de universuri, în mine rămîne ceva ce nu se lasă impresionat! O, tu, duh limpede, din flacăra ta m-ai făurit, iar eu, ca un adevărat fiu al focului, îți întorc flacăra cu răsuflarea mea. îDeodată, sub fulgerele care cad din nou, cele trei flăcări se lungesc, devenind de trei ori mai înalte ca înainte; Ahab închide ochii, odată cu ceilalți, dar pumnul lui drept e încleștat pe lanțuri.) Spuneam că-ți recunosc puterea mută
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încet de dușman. Și, pe măsură ce se apropiau, oceanul devenea și mai neted - parcă și-ar fi tras un covor peste valuri sau parc-ar fi fost o pajiște întinsă sub cerul senin al amiezii. în cele din urmă, vînătorii cu răsuflarea tăiată ajunseră atît de aproape de prada lor neștiutoare, încît îi văzură limpede cocoașa scânteietoare, lunecînd pe apă ca o insulă înconjurată de un cerc de spumă verzuie și subțire, aidoma unui brîu de lînă. Văzură de asemenea întinsa rețea a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
parîme. O s-o întîlnim în curînd! Ă Da, da, domnule! îi răspunse Starbuck și, îndeplinindu-i ordinul, îl ridică din nou pe Ahab în văzduh. Trecu o oră întreagă - o oră lungă cît o veșnicie. Timpul însuși își ținea parcă răsuflarea, într-o așteptare încordată. Dar în cele din urmă, Ahab zări din nou jetul, la vreo trei carturi înaintea bordului din vînt; în aceeași clipă, de pe cele trei catarge trei strigăte se înălțară spre cer, ca trei limbi de foc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apele din jurul ambarcațiunii se umflară încet, formînd niște cercuri largi, apoi se săltară brusc, ca și cum ar fi alunecat de pe flancurile unui ghețar scufundat, pe cale de a ieși repede la suprafață. Se auzi un vuiet surd, parcă subteran; toți rămaseră cu răsuflarea tăiată: o matahală înfășurată în parîme, printre care se vedeau lăncii și harpoane, țîșni pieziș din mare, într-un salt lung. învăluită într-un văl subțire de negură, rămase o secundă în văzduhul irizat, apoi se prăvăli cu zgomot înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Simți tu, iubito, când tresare Al dimineții tainic vânt, Ce nemaispus de dulce cânt E-al libertății cânt, sub soare? Și simți tu-n suflet o chemare, O sete poate, un cuvânt, Să dărui patriei oricând Și cea din urmă răsuflare? Tu dragă nu mi-ai fi nicicând De n-ai simți, răscolitoare, Această patimă-dogoare, De n-ai iubi acest pământ. Eu însă știu, gingașă floare, Că nu-i nimic pe lume sfânt Și nu-i vr-un dor înalt, vr-un gând
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
știi? Apoi iar liniște. Am crezut că a căzut careva de pe patul improvizat. Dimineață, când am bătut în ușă, să vedem dacă mai sunt acolo... dacă s-au sculat, adică, nu s-a auzit nimic. Nici un sunet, nici o șoaptă, nici o răsuflare. O liniște de mormânt. I-am adunat pe toți și am deschis ușile. Încăperea era goală. Scaunele erau vraiște și erau hârtii pretutindeni. Parcă ar fi fost furtună înăuntru. Am făcut curat, după cum vezi. Hârtiile sunt acolo, în colț, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de la intrare? Ultima dorință a unui om. Un pahar cu apă înainte de culcare. Câteodată, doar câteodată, unele lumini nu se aprindeau total, dar nici nu erau stinse. Lumânări. Nu se mișcau de la fereastră la fereastră, ci doar pâlpâiau ocazional, când răsuflarea unuia era mai puternică. O ultimă desfătare înainte de razele soarelui de mâine dimineață. Mi-am terminat plimbarea. Etajul trei, deși cufundat în aceeași lumină ca tot restul școlii, era mai pustiu. Aproape pustiu. Se auzeau zgomotele îndepărtate ale celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
niciodată și ne vom pierde toți viețile din cauza ta, spusei eu îndeajuns de tare ca să fiu auzit numai de el. Înclină puțin capul, ca să-mi dea de înțeles că am fost auzit, apoi se întoarse spre mulțimea care aștepta cu răsuflarea tăiată. EL! strigă Govar arătându-l cu degetul pe Inspector într-un mod amenințător. El e de vină pentru moartea lui Orande. El și cei pentru care lucrează au provocat asta! Răzbunați moartea lui Orande! Vă chem să vă raliați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
său alb și îl mângâie suav. El făcu același lucru. Îmi pare rău că nu ți-am zis de tatăl meu... Te înțeleg. Nu-i nimic. Dar... Nu o lăsă să mai spună nimic și o sărută ușor, luându-i răsuflarea. Își ridică fața de la a ei câteva secunde mai târziu și o mângâie pe părul cândva curat. Ești murdar și plin de sânge, zâmbi ea. E al tău? Nu, făcu el. E împrumutat. Și, zicând acestea, fusese tras înspre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
felinarelor, muzicanții În uniforme cu galoane... Dar revedea mai ales fața prelungă a numitei Hélène Lange care, pentru el și soția lui, Încă nu era decât doamna sau domnișoara În lila. — O cunoșteați pe domnișoara Lange? Bărbatul rămase nemișcat, cu răsuflarea tăiată, ca și cum s-ar fi sufocat. Și chiar avu o criză de astm. Fața Îi deveni roșie. Scoase o batistă din buzunar, deschise gura și Începu să tușească puternic, aplecat În față. Maigret Își zise că n-ar fi dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ăștia folosesc ritualuri coercitive pentru a-i sili să le îndeplinească dorințele nesănătoase. Nesănătoase! urlă Livia isteric, gesticulând alandala din brațe. Nesănătoase, ăsta-i cuvântul! — Ho! Ce te-ai pornit așa? o calmează bătrânul. Femeia se oprește să-și tragă răsuflarea. Continuă apoi la fel de nestăvilit: — Cum e cu putință să vâri dragostea cu sila în sufletul unui om, împotriva destinului? Cum să pui bătrâni sobri și austeri în situația de a se face de râs, perpelindu-se din cauza unor pasiuni vinovate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ecvestră mixtă, asemănătoare celei senatoriale. Vor fi de acum înainte două eșaloane distincte: unul administrativ - subordonat acestui procurator financiar, și unul în continuare civil și militar, cum sunt prefecții Romei, al Egiptului și al pretoriului. O gheară nervoasă îi taie răsuflarea. Își duce mâna la gât, încercând să se elibereze de nodul imaginar. Mai bine să tacă din gură. Părerea altuia va conta în decizia împăratului. Cea a lui Seius Strabo. Se scutură, înfricoșat. Strabo are întotdeauna un cuvânt greu de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de fantezie! — Nu te știam poet! îl ia peste picior Augustus. Tonul nu este ostil. Spune domol: — În ceea ce-l privește pe Scribonius Libo, nu că-i țin par tea, căci n-aș face-o pentru nimeni... Trio își ține răsuflarea. Să fi câștigat partida fără să-și dea seama? — Dar uite că nu a venit să-mi ceară ajutorul, deși ar fi putut s-o facă, continuă Augustus parcă a părere de rău. Trio Fulcinius cântărește ideea pe toate părțile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
măcar. Pieptul i se ridică năvalnic și coboară la loc. Tot în van ar fi fost. Sunt toate sub supravegherea aspră a Marelui Pontif. Nu au nici un cuvânt de spus în deciziile pe care le ia. Un spasm îi contractă răsuflarea când se gândește că tocmai acest control asupra lor îi permite pontifului să-și exercite puterea într-una din cele mai sensibile zone ale comunicării dintre oameni și zei. O simte pe Asinia agitându-se lângă ea. Stai locului, murmură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ascuns de ochii muritorilor. Își umple plămânii cu aer până la refuz, ca să reziste tentației de a vorbi. Nici ea n-ar ști ce să spună. Pământul este atât de complex, încât imaginația omului nu-l poate cuprinde decât fracționat. Simte răsuflarea fetelor lângă ea. Gata? Și-au terminat toate treburile? Dar nu le gonește. Murmură către Domitia: — Surorile Vestei s-au măritat și au avut copii, ea însă n-a vrut să rabde bărbat alături. I se pare că aude un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gândindu-se că într-o bună zi și ea va fi îndeajuns de slabă pentru a li se alătura. Și apoi îi vede. Ben și Sam, stând pe canapeaua din spate, iar Jemima îngheață, gura i se deschide într-o răsuflare întretăiată. Ben și Sam se înțeleg la fel de grozav pe cât pot s-o facă două persoane care nu au altceva în comun decât atracția reciprocă. Sam flirtează fără rușine, iar Ben se simte bine lângă o femeie superbă care flirtează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
apropiere se opriseră și ei, să vadă ce se întâmplă. Își dădu seama că toți îl priveau și toți îl recunoscuseră, dar din fericire nimeni altcineva n-avea de gând să preia inițiativa Sheilei. ― O, mersi, a spus ea, cu răsuflarea tăiată, după care a îndoit hârtia cu mare grijă, a pus-o în buzunarul din față al genții sale și a adăugat: o să te urmărim mâine. ― Nu, nu, a spus Ben, revenindu-și. Eu îți mulțumesc, și vizionare plăcută. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
repede decât în locurile lor de baștină și era mai aspră. În curând, lunca și pădurile vor fi îngropate sub zăpada imaculată, iar oamenii vor fi nevoiți să se retragă în casele lor întunecoase și să aștepte primăvara ascultând cu răsuflarea tăiată șuierul crivățului în nopțile lungi. Măcar de-ar fi vreun război! Dacă am mai avea vreo bătălie de luptat, ne-am dovedi destoinicia și atunci ar crește și răsplata. Frecându-și genunchii slabi cu putere, unchiul își spunea întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că și alți nobili îi vor călca pe urme și îi vor primi pe misionari cu brațele deschise. De fapt, negustorii japonezi împreună cu care am străbătut oceanul au început să plece urechea la cuvântul Domnului. Zicând acestea, am așteptat cu răsuflarea tăiată răspunsul arhiepiscopului. El se ridică de pe scaun, ca și cum asul pe care-l scosesem din mânecă începuse să-i trezească interesul. Au de gând să primească botezul? Sunt încredințat că-l vor primi. Unde? Când? Aici, în Mexico, în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spune preoții, eu cred într-un Iisus al meu care nu se află în catedralele ca niște palate de aur cu turle de nestemate, ci trăiește aici, printre acești indieni năpăstuiți. Așa cred eu. Fostul călugăr spunea acum dintr-o răsuflare tot ce adunase în el în tăcere atâta amar de vreme, iar samuraiul îl privea ca de la depărtare. Se gândi într-o doară că de când plecase din Tsukinoura auzise în fiecare zi vorbindu-se numai despre creștinism. Din clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
om pe care-l știu. — Doamne, femeile astea nu-nțeleg nimic. Pe ce te bazezi când zici asta? Pe intuiție? Asta pentru că tocmai atunci moartea se apropiase și-și așezase capul la picioarele patului de campanie, iar el Îi simțea răsuflarea grea. — Să nu crezi niciodată povestea aia cu coasa și cu craniul, Îi spuse el femeii. Poate să vină ca doi agenți pe biciclete sau ca o pasăre. Sau poate să aibă un rât mare, de hienă. Acum se urcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai țină mult, asta-i clar. Începe deja să treacă. Nu-i mai dau importanță. — Păi, să-ți treacă repede, atunci. — Asemenea. În noaptea aceea mexicanii cântară la acordeon și alte instrumente pentru Întregul pavilion și toată lumea era veselă și răsuflările acordeonului și clopoțeii și toba umplură coridorul. În acel pavilion era un călăreț de rodeo care, Într-o după-amiază fierbinte și prăfoasă, sub privirile mulțimii, ieșise din țarc călare pe Midnight, și acum avea spatele rupt, iar când avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fast Se plimbă azi toamna pe-alei Cu-alaiuri ce poartă pe umeri contrast De verde si roșu-n condei Aromă și gust caruselul divin De galben cât ține zarea Buchet de miresme pe cerul senin Discret iți i-a răsuflarea Privirile-mi cad pe salcia verde Și-un gând se ridică mai sus Pe aripi de dor azi sufletu-mi crede Cuvântul ce-așteaptă nespus
De toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83229_a_84554]
-
fi foarte bine folosit ca nisip pentru lădița pisicii. La cea de a cincea rundă de degustare, ajunseserăm la echivalentul aurului În lumea ceaiurilor vechi, o prețioasă mostră, veche de douăzeci de ani, dintr-un ceai numit pe bună dreptate „răsuflarea cămilei“, care are o aromă deosebit de puternică, dar este excelent pentru scăderea nivelului de colesterol și longevitate. „Iar când voi muri, mai devreme sau mai târziu“, am zis eu În glumă, „acesta“ - am continuat mângâind imensa cutie funerară - „acest magnific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
discursul rezultat să fie credibil. Înainte ca aplauzele să devină asurzitoare, a ridicat o mână și a continuat: — Toate acestea Înseamnă o moștenire estimată la - o clipă, iată cifra - douăzeci de milioane de dolari. Nimănui nu i s-a tăiat răsuflarea. Mulțimea nu a sărit În picioare să mă aclame. Au bătut tare din palme, dar nu tocmai frenetic. Era ca și cum toată lumea s-ar fi așteptat la donația mea, cât despre sumă, o găseau dintre cele ordinare. După ce s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]