5,132 matches
-
vibrează ca o coardă de vioară în vâltoarea pasiunii. Este un mister care trebuie neapărat dezlegat, iar trupul său este freamătul mării dezlănțuite. Mâinile ei calde te duc în Paradis, îngerii o visează și de aceea dorm mereu, glasul ei răsună ca un clinchet de clopoțel sau ca o colindă de iarnă binecuvântată. Nu poți dormi decât cu amintirea ei pe pleoape. Aleargă cu pletele ce-i flutură în soare, ca spicul grâului sub vântul serii. Te fascinează prin naturalețea cu
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
păstrează frumusețea și i-o îmbogățește cu lumină și emoție! Mioara Manea Arvunescu trăiește minunat prin arta muzicii și pentru ea. Vocea ei brodează dantele din cele mai fragede sunete, creează armonii înrudite cu armonia lampadarelor de pe cer care, arzând, răsună în nopți adânci, cu o timbralitate simțită numai de heruvimi. Am avut o încercare într-una reluată, de a vorbi cu primadona Mioara Manea Arvunescu, după ce am întâlnit-o, cândva la Adjud, unde venise să reprezinte la un eveniment, pe
MIOARA MANEA ARVUNESCU. FARMECUL OPERETEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363782_a_365111]
-
păstrat în amintirea artistei, într-o curățenie incoruptibilă, într-o sferă idealistă, într-un ocean sufletesc afectiv. Neîntrerupt, Mioara Manea Arvunescu are în inima sa, ecoul unei întrebări care secondează orice bucurie și o întristează: de ce oare nu ajunge să răsune cântecul ei, în cel mai drag loc, Focșani, orașul vrâncean al zorilor mijiți într-un întâi august, spre a săruta obrazul unui prunc sorocit a fi răpit pretimpuriu casei părintești și dăruit lumii muzicii?! Dacă au fost așteptate momentele mai
MIOARA MANEA ARVUNESCU. FARMECUL OPERETEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363782_a_365111]
-
în somptuosul Salon unde deja am găsit o atmosferă de optimism și bună dispoziție. Pereții sălii erau o feerie în ceea ce privea tehnica construcției. Imagini dinamice din Cosmos erau proiectate pe ecranele uriașe ale sălii. Muzica solemnă, sau de dans, răsuna armonios din toate părțile sălii, dând o ambianță de vis. În sală profesorii, mai tineri sau mai vârstnici, studenții, fete și băieți, stăteau la discuții pe armonioasele holuri ce înconjurau arena de patinaj. Se discuta, se făceau proiecte grandioase, se
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
de aceea am vrut să mă nasc primăvara atunci ești cea mai frumoasă țară din lume apoi m-am juca t cu tine țară în colbul tău am învățat să mă ridic în picioare nu-ți mai spun cum a răsunat cerul când am îngânat prima dată cuvântul mamă am auzit cum mă aplaudau îngerii iar poeții neamului se grăbeau să-mi prindă metafora la grinda cerdacului unde salcâmii își scuturau ultima floare în vinul pe care tata îl scosese din
MĂ UIT LA POZA TA ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363903_a_365232]
-
nu-și ascultă mama ... - Dar pe tata îl ascultă?, încearcă apa cu cutezanță Alina. Ăăă ... noi suntem singuri ... - Tati s-a mutat!, îi corectează băiețelul bâlbâiala. S-a mutat ... în cer! - Of, Doamne!... Îmi pare rău!, țipă Alina. Strigătul ei răsună neplăcut în urechile doamnei Pascu. „Asta e viața, Liviu a fost și nu mai e! Nu e nici primul, nici ultimul care s-a dus, lăsând în urmă un copil mic. Ce rost au văicărelile?! Doamne, de ce-o fi
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
-și permite a zâmbi, Este unul ce caută iubirea ce trece, Un suflet ce nu dorește a mai îmbătrâni. Este retras de când îl știu Și anonim vrea să rămână; Mereu e sobru, dar eu știu Că visele ca un ecou răsună. Acel ecou este ea și-a ei amintire Un gând ce-l înfioară și-i dă dureri de cap, Ea-i oferea iubirea de care, nu vroia să știe, Era o primăvară, când iarna a plecat. El este trist și
ANONIMUL -EL de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364008_a_365337]
-
vroia să știe, Era o primăvară, când iarna a plecat. El este trist și mai mereu confuz și rece Ea nu se mai întoarce, este pre târziu, Ar vrea să o uite și ar vrea să plece, Ca un ecou răsuna „singur nu vreau să fiu”! 2009 Referință Bibliografică: Anonimul -el / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 909, Anul III, 27 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Beatrice Lohmuller : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ANONIMUL -EL de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364008_a_365337]
-
de podea, schimbând ritmul dansului după trăirile pe care le am, alteori îmi închipui că sunt în acel punct în care vreau să ajung, undeva, în centrul centrului sinelui din care mă privesc și privesc ascultând pocnetul unei singure palme răsunând în timpanele vieții și ale morții deopotrivă, pentru a le determina să se întâlnească înainte ca una din ele să-mi răpească sub velința ei înghețată trupul, mintea și inima fizică, lăsând în urmă o cruce care rănește pământul cu
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
mereu față rigidă și opaca a lui Saul, pe care nu i se citesc sentimentele sau gândurile, doar încordarea maximă. Tot ce e în jur se vede că prin pâcla, în schimb gemete, vaiete, țipete, scrâșnete, bufnituri se aud clar, răsunând într-o lume strâmta, înghesuita pe ecranul îngust, aproape pătrat, ceea ce accentuează senzația de claustrare, de strangulare. Un băiat supraviețuiește prin minune gazării, doar ca să fie ucis cu mâinile goale de un nazist. Martor al acestei scene, Saul recunoaște în
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]
-
la a meșteri pentru copii măști și bice și alte podoabe fără de care nu se putea umbla la urat. Cel mai priceput era să meșterească „buhaiul” dintr-un butoiaș și o bășică de porc, care urma să facă să-i răsune mugetul în tot satul. Sărbătorile cele mult așteptate au venit. Încă pe lumina zilei, copiii s-au adunat în cete, și-au încercat repertoriul de strigături, și-au plecat prin sat, să strige urături pe la casele oamenilor. Se-nțelege, băieții
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
prieteni de-ai lor, se cinsteau și-și povesteau fel de fel de brașoave, se auzi gălăgie mare la poarta dinspre drum: sosise ceata băieților, printre care erau Mihăiță și Mugurel. Îi primiră în casă. Băieții traseră o urătură de răsunau odăile și tinda. Anuța, soția pădurarului, i-a poftit la o masă, repede improvizată doar pentru cei vreo opt copii din ceată. Băieții n-aveau timp prea mult de stat la masă, mai aveau de colindat mult prin sat. - Să
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
spunea să nu plece. Or să-l prindă. Adrian și-a amintit noaptea când au fost arestați... și versurile ce-i alergau prin minte: „Mergeam legați în lanțuri, un grup de apucați/ Refugiul Diana-i părăsit de cruciați/.” *** - Trezirea! Strigătul răsună în cabană ca un tunet. Cristian, unul dintre tinerii ce fusese de pază în acea noapte, spuse: - Urgent, coborâm de la cabană! - Am înțeles, răspunseră toți mecanic. Nu mai era timp de vorbe. Pentru toți, ordinul a sunat scurt, ca o
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
dat. Era trecut de miezul nopții. Încă ezita în brațele somnului. Subconștientul însă lucra, făcând raționamente: „Dacă ne-a trezit așa târziu, în noapte, înseamnă că Securitatea este iar pe urmele noastre; știe unde ne-am ascuns”. În mintea lui răsunau cuvintele lui Goma din Scrisoarea citită la Conferință. Ideile scriitorului, liderul Mișcării pentru drepturile omului din România, pătrunseră adânc în sufletele tinerilor refugiați la cabana „Diana”. Cu litere de foc, cuvântul Libertate, era sculptat în inimile lor. De frica Securității
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
de pe stânca ascunsă printre nori. Stătea întins, cu ochii închiși, lăsând gândurile să rătăcească peste ocean, ajungând în România. Când se gândea la Carmen, simțea cum sângele cald îi invada ființa. O forță năvalnică urca în el. Vocea catifelată îi răsuna în minte, iar imaginea ei alerga ca o muză, ocupându-i visele și când avea ochii deschiși. Se obișnuise să poarte discuții zilnice, încât tot timpul se gândea la ea. Nerăbdător, deschise calculatorul și intră pe site. După mai multe
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
mine? - Mulțumesc, destul de bine. Doream să mai discutăm. Mi-a trecut supărarea. Acum caut informații despre influența „Chartei 77'' asupra populației din România. - Da, interesant! Îți spun eu dacă vrei... sincer, dorești să organizezi ceva împotriva guvernanților? Râsul lui Adrian răsună sarcastic. Glumesc, dar cred că ar merita. Destul au falsificat istoria. - Nici vorbă! Ai dreptate, Adrian. Decenii ne-au trebuit pentru a afla de existența Pactului Ribbentrop-Molotov, de trădarea din 1940 sau cea din 1989. Tot prin trădare, corupție și
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
prea sus. De-a dreptul în zenitul sălii. Scara începu să se bâțâie încet, încet. Pentru că de dincolo de standul de cărți, se auzea o melodie foarte cunoscută, Sinu dete deoparte câteva suluri de papyrus, ca să vadă ce se-ntâmplă. Îi răsuna acum în urechi, un vals care parcă împrospăta aerul. Auzi de jos glasul însoțitoarei, ca un ecou: “Coboară, domnule Sinu.” Privi scurt prin fanta creată de scoaterea sulurilor. Văzu la început un perete imens pardosit cu cârlige de măcelărie, în
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
pe acolo! Deodată însă, surpriză! Un miracol: 1000 de lei, o sumă neașteptată! I-o dădu lui Fredy, se îmbrățișară, se sărutară, si Fredy pleca, mulțumindu-i. Dar ,n-ajunse departe...nici macar până la poarta curții, cănd auzi glasul lui Dădu răsunând din sufragerie: -Fredilică, Fredilică,vino-ncoace! Uitasem...Dă-mi, te rog, un pol , că n-am de bărbier! *Avoir le coeur sur la main= a fi generos până la extremă. **Fredy( Alfred Lauterman), fratele cel mic al tatei, a devenit, după
LE COEUR SUR LA MAIN ( GENEROZITATE) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362948_a_364277]
-
și coboară, Se-nnegresc încet la soare Afinele rotunjoare; De la poale, de pe creste, Se-aud cântece măiestre. Și în astă zi frumoasă, În pădurea rămuroasă Cântă cucul de trei ori Pe coasta plină de flori, Cântă și mierla o dată De răsună valea toată; Gaițele-n zbor se lasă Cârâind în iarba deasă, Iar sub pini, pe o cărare, Pasc și zburdă căprioare. Urșii dorm, căldura-i mare, Zmeurul mărgele are, Vântul cald se întețește, Feriga-ndelung foșnește. Vârful brazilor se-ndoaie
BISTRIŢA AURIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362968_a_364297]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > LA FLORII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului LA FLORII Răsună clopotul cel mare, E primăvară și e soare; Pe ramurile înfrunzite Se joacă razele-aurite. În sat e-atâta voie bună, Bătrâni și tineri se adună La slujba de Florii, frumoasă, Cu crengi de salcie pe masă. Copacii toți îs albi
LA FLORII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362990_a_364319]
-
său înaintează pe o vale pe firul unei ape. După câțiva pași se oprește într-o poieniță lângă o cascadă al cărui tumult turbură liniștea pădurii. Discul auriu al lunii se ridică peste vârfurile stejarilor. Cavalerul descalecă.Armăsarul necheză de răsună valea, apoi se ridică nărăvaș în două picioare și scuturându-se se transformă în femeie. PRINȚESA: Iubitule, te-am purtat în spate ca pe un fulg de nea. Contrar tradiției noastre de a umbla numai noaptea, am făcut acest sacrificiu
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
fără de sfârșit. PALOȘ: ( fascinat de priveliște) Niciodată nu mi-am închipuit cum arată un lanț muntos privit dinspre cer. PRINȚESA: Doar noi și vulturii ne ridicăm la înălțimea norilor ce aduc ploi, ninsori, furtuni cu fulgere, tunete și trăsnete de răsună văile în ecouri și se prăvălesc stâncile în prăpastiile amețitoare. PALOȘ: Cât de sus ne putem ridica? PRINȚESA: Doar până la înălțimea norilor. De acolo începe o Mare Împărăție la care aspiră toți pământenii să ajungă, dar din păcate... Noi nu
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
zidul plin de cocoloașe de nori trupuri părăsite visuri mărginirea aleilor plopi fără aer trunchiuri rătăcind prin cadrane solare soarele flautul forța lui răzbind falsul omenirii rostiri năuciri și vocea clară a clopotelor care adună adună adună odată cu flautul toaca răsună răzbit mâinile darnice harnice bat cântă gloria gândului curată nebunie deasupra cocorilor iarna deschide pleoapele murgilor și o mână de fân se aruncă în iesle e mai cald mi-e frig mi-e dor pasc alături de viață din mine darul
CONSTAT CĂ SUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363057_a_364386]
-
a venit Mihăiță al tău! Ia scoală să vezi pe cine ți-am adus! Liniștea îi învălui nefirească. Tânărul se aplecă ușor asupra patului și depuse o sărutare șmecherească pe obrazul palid, destins într-un zâmbet straniu. Afară începură să răsune clopoței și strigătele colindătorilor, care acopereau schelălăitul amar al câinelui. Luminița roșcată a candelei mai pâlpâi scurt, de câteva ori, după care se stinse, nu înainte însă de a lumina scurt obrajii tânărului, pe care își făcuseră loc două pârâiașe
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
făcea Dumnezeu prin mâinile lui. Atădată mergând la biserică și neaflând acolo decât slujitorii, a aprins candelele, făcliile și a început de unul singur slujba. Dar s-a întâmplat că răspunsurile diaconilor erau date de îngeri nevăzuți iar glasurile lor răsunau atât de minunat, încât oamenii au dat buzna să vadă ale cui sunt acele frumoase cântări, într-atât a cinstit Dumnezeu pe acest credincios al Său. S-a mai întâmplat că altădată la Vecernie, n-a mai ajuns uleiul din
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]