1,509 matches
-
în șiroaie pe acoperișuri, la margini de răzoare, dar după puțin timp dispar. Dar unde dispar, bunico? Picăturile de ploaie intră în pământ și de acolo le iau plantele. Prin rădăcinile lor trec în frunze, în flori, iar alți stropi rătăcitori, transformându-se-n vapori, se ridică iar în nori. Vaporii se-nalță ca niște balonașe spre cer și acolo se strâng într-un covor de nori? Da, covorul de nori este purtat de vânt până când o suflare rece îl face
ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
mândrește tare Că din iarnă a ieșit Și-acum strigă-n gura mare ” Primăvara a venit!” O săgeată se-nalță spre apus Condamnare la lacrimi de toamnă Și ultimele frunze din zbor Certuri grele cu roșia doamnă Și-un ultim rătăcitor stol. Din ceață, ușor pe cărare, O săgeață se-nalță spre apus, E ultima și dântâi mirare A păsărilor ce-au plecat și s-au dus. Și lacrima ploii târzii Atinge pământul cel gol Cu frunze, ca niște iluzii Și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față..." Al doilea text, Arhivarul (titlu-metonimie), tratează despre Palingenezie. în adâncul ființei umane se ascund sumedenie de eu-uri rătăcitoare în timp și-n spații. Această populație de invarianți psihologici se regăsește în metafora constitutivă a "cutiei cu bătrâni", recompunerea arhetipală a omului din protoplasma sacralității. Ipostazele în care aceasta se actualizează în profanul mundan sunt repertoriate cu acribie arhivistică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu a avut sentimentul că este un străin, un renegat al propriilor copii: cărțile. Și este vorba de paginile pe care le-a scris consumându-se până la flacără, lumile imaginate depărtându-se treptat de acest incendiu ciudat, ca niște planete rătăcitoare, pe când el rămâne orbit și tușind din cauza fumului... Dar ce poate fi mai înălțător decât sacrificiul prin creație? Ce-și poate dori un scriitor mai mult decât ca romanele sale să hălăduiască singure, purtându-i numele pe buzele a mii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
paternă, în timp ce muzica, muzica paternă îi cântă pe dinăuntru: "viață... vis... moarte... moarte... vis... viață... viață... vis... moarte... moarte... vis... viață..." Dar dacă această înaripată sămânță se odihnește în el și se prinde, iar înafară legănând corpul în ocean, insulă rătăcitoare, purtând plante? Circulația universală... omne vivum ex ovo... ex nihilo nihil fit15... circuitul vital... transformarea materiei și forța... conservarea energiei... Dormi micuță copilă că vine Bau-bau... Incognioscibilul... Inaccesibilul... Este un spectacol bun, puțin artistic. Se întoarce și se întâlnește nas
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mama? Mama și Rosa? Săraca Rosa care e așa de delicată. Nu-i va accelera sfârșitul care îi e atât de aproape? Nu ar fi mai bine să amân până ea se sfârșește?" Și-l invadează o mie de amintiri rătăcitoare și se întâlnește cu Tatăl nostru pe buze, sfârșind în cerul gurii: Nu ne duce pre noi în ispită!", iar din adâncul sufletului aude vocea lui don Fulgencio: "Fă copii, Apolodoro, fă copii!" Când dumneata vrei, domnișorule? Eh? Deja supa e
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și legănînd un băiețel robust într-un costum din lînă albastră. Rima, îmbrăcată în bluză și fustă, stătea lîngă ei și tricota. Priveliștea îl umplu pe Lanark de o furie rece. Rima îl privi ostil, iar Sludden îi zise vesel: — Rătăcitorul se întoarce! Lanark se duse la chiuveta micuță, se spălă pe mîini, apoi se întoarse la Sludden și-i spuse: — Dă-mi-l. Luă copilul care începu să zbiere. Lasă-l jos, spuse Rima pierzîndu-și răbdarea. Trebuie să se odihnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nul ministru de interne a voit să rezolve o cestiune de existență națională. A voit! Iată vorba cea mare care se pune înainte. Iadul asemenea e pavat cu bunevoințe. Cestiunea e daca a putut; daca o viață întreagă de demagog rătăcitor și cosmopolit, preocupat de ameliorarea universului întreg, de revoluțiile comunarde și de ideile d-lui Blanqui, a putut vrodată să conceapă într-un chip dar natura acestor raporturi ce voiește a le regula. A voi in abstracto e lesne, a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cruzime ucenicul, ce-i era-n același timp discipol spiritual, om la toate și iubit în nopțile fierbinți, pline de țipete de lilieci. Vieți haotice, fără progres moral, fără-naintare spre mântuire, fără nici un moment de reflecție, vieți de animal rătăcitor aruncat în lumi goale, străine, absurde. Și totuși era sufletul lui în fiecare, pur și rotund și inalterabil ca un bob de mărgăritar mânjit de toate gunoaiele lumii, căci, suprapuse unele peste altele, cum ai împături o foaie de pergament
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
altfel, de-a lungul coloanei, se deschideau și alte flori mistice, șase în corp și una afară din corp, mirifica sferă Shahasrara, ce-i ardea ca un mic soare deasupra creștetului. Imobilitatea era credința sa, nemișcarea era Calea. Era călugăr rătăcitor, și rătăcirea lui era nemișcarea. În jurul lui se roteau anotimpurile, musonii și uscăciunea, în jurul lui roiau constelațiile ca gâzele de noapte ce se ard în flacăra luminării. Era punctul imobil al lumii mișcătoare. Încremenirea-i era răsplătită, căci, pe acel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în gândul meu Și-n lacrimile răstignite Pe urma pașilor mereu Să calci în gânduri adormite. Și în amurgul rece să-Ți apar Cuvintele să-Ți strige a uitare Și-n nopțile fără hotar În vise eu să-Ți fiu, rătăcitoare. Să-Ți fie orice gând nimicitor Lacrimi privirile să-Ți ardă, Să știi că ești biet muritor În umbra ta, lumina mea să cadă ! ZBOR VISAT Visul din mine se-nalță ușor Cuprind cer în palme și aflu că zbor
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
și biogeografic bine definit. Așa de exemplu, din cauza pantei reduse, firul actual al apei râului Prut are un curs foarte sinuos, descriind de-a lungul albiei majore un șir nesfârșit de coturi, care de cele mai multe ori au înfățișarea de meandre rătăcitoare tipice, cum sunt cele de la Nord de Tg. Drânceni, ori cele de la răsărit de Râșești și Pogănești. Aceste coturi lungesc considerabil lungimea râului, cea ce pentru navigația fluvială este un mare inconvenient. Afară de cursul actual al Prutului, în albia lui
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
dăruindu-mi corpul și umbra Sa. Sufletul Ei fragil și trecător, fără legătură cu lumea terestră, se strecurase afară din negrele și vechile-I haine chinezești, părăsise carnea care îl făcea să sufere și să se refugieze în lumea umbrelor rătăcitoare, antrenând, mi se părea, și propria-mi umbră pe urmele lui. Dar trupul Îi căzuse aici, insensibil și imobil. Mușchii destinși, venele, nervii, oasele se pregăteau să putrezească și să ofere o hrană suculentă viermilor și șobolanilor din măruntaiele pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Un miros de cadavru, ca și când corpul meu fusese dintotdeauna impregnat de el, iar eu îmi petrecusem întreaga viață dormind într-un sicriu negru, în timp ce un bătrân cocoșat, a cărui față nu i-o vedeam, mă învârtea în ceață, printre umbre rătăcitoare. Drișca se opri. Am luat vasul și am sărit jos. Eram în fața ușii. Am intrat în casă în cea mai mare grabă, am pus pachetul pe masă și m-am dus să iau cutia de tablă care îmi servea drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
peretele umed al băii. Îmi examinam corpul; coapsele, pulpele și sexul aveau o aparență exasperant de voluptuoasă. Umbra lor era aceeași pe care o aveau la zece ani, când eram copil. Și-am simțit că viața fugise ca o umbră rătăcitoare, ca aceste umbre care tremurau ușor pe peretele băii, insignifiante și fără scop. Dimpotrivă, ceilalți oameni erau grei, solizi, zdraveni și, natural, umbrele lor se detașau mai puternice și mai mari pe peretele umed al băii, unde o vreme își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de neamul atins nu doar de premoniții catastrofice, ci de Catastrofa Însăși! Nu puține note stranii, aflasem, aveau să-și afle loc și În volumele următoare. În volumul patru, de pildă, Florin Mugur era contemplat În „rolul convenabil de jidov rătăcitor”. Cât de convenabil?, mă simțeam Îndreptățit să Întreb. În aceeași tonalitate, compozitorul Maiorovici apare „pe postul unui mic bufon evreu de casă”, iar Claudio Magris, incapabil, ca atâția occidentali, „a Înțelege ceva din realitatea românească”, este identificat nu doar drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
realitatea românească”, este identificat nu doar drept „triestin și germanist”, ci „probabil evreu, ca și Svevo”. Nici Mugur, nici Mândra, nici Magris, nici Svevo, cu defectele și calitățile cu care Îi Înzestrase natura, nu erau doar bucureșteni, clujeni, triestini, ci rătăcitori suspecți, ascunzându-și numele și tarele ancestrale. O surpriză comică Îmi furnizase volumul trei, În care capitolul pus la sfârșit și intitulat „Ecouri critice la volumul II” reproducea chiar o frază din scrisoarea mea: „Până la urmă performanța este a contrastului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de sprijin? Izgonit din paradisul certitudinilor, cel ce vrea să Înțeleagă rostul său și al lumii se vede condamnat să-și câștige, prin truda fiecărei clipe, amarul cel de toate zilele al Întrebării. Pribeagul este, nu o dată, și un prigonit, rătăcitorul se descoperă un rătăcit În deșertul făgăduințelor amânate. Nu doar că nu mai știe unde se află, ci simte, și anume „de departe”, ceea ce ar putea Însemna din Începuturi imemoriale, „lipsa identității”. Și nu numai atât. În imediatul prezent, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dar dincolo de Zidul dărâmat n-aș mai avea curaj să mă plimb pe-nserate”. Suferința personală are, cum se vede, altă portanță decât la introvertit. La fel, și cea colectivă sau globală. Unul se retrage, resemnat și solitar, În „casa melcului” rătăcitor; solidaritatea sa cu semenii este mai curând implicită și transcendentă. Celălalt perseverează În dialogul direct cu „imperfecțiunea” lumii. Exaltare și mânie, speranțe și disperare, o intensitate (și o crispare!) greu de găsit În jur. Deși avea mult mai multe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
shtetl” din centrul și estul Europei. Mi se păruse de-a dreptul colosală combinația de erudiție și forță analitică. „Da, e vorba de evreul tradițional. În Galuth - numele ebraic pentru exil. M-a interesat metacultura și civilizația creată de acest rătăcitor, În ciuda primejdiilor mortale care l-au tot asaltat. Amenințările au exacerbat, inevitabil, identitatea, dar i-au și conferit o autenticitate interioară neobișnuită. Un scut, poate. Ți-am relatat cândva istoria acelui pitoresc evreu triestin, cunoscut pentru devoțiunea cu care ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu adevărat! M-am blocat într-o buclă idioată. Își flutură mâna în aer. Mai rău decât nenorocitele alea de păsări. El tresări, dar o iertă. După masă, văzură noi apariții: codroși-de-pădure, fâse, un aușel-cu-cap-galben solitar, chiar și un mascul rătăcitor de ciocănitoare a lui Lewis, aflat în trecere. Pajiștile ofereau puține ascunzișuri. Daniel o învăță cum să vadă fără să fie văzută. Secretul este să te faci mică. Micșorează-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Extinde periferia; urmărește doar mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care se întindea până la linia orizontului, cu un firicel de asfalt topit care-l arsese pe mijloc. Mark rătăcea pe șosea, la fel de uluit ca și cireada de Simmental de pe delușorul aflat la trei sute de metri în dreapta lui. Doar că vacile rătăcitoare nu clătinau din cap. În ce direcție mergeam? Ea arătă spre vest, înapoi spre oraș. Oricare ar fi fost probele pe care le căuta, acestea fuseseră de mult spulberate de niște forțe chitite să-l radă de pe fața pământului. —Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
privind la pinii ce străjuiesc cimitirul ortodox din Sighișoara: „norul e semnul pădurii pe cer”. Cu atât te alegi din Tibetul pe care nu-l vei călca niciodată, cu mereu schimbătoarea formă a norilor pe cer, cu acești nori, suflete rătăcitoare de păduri. Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România a primit, În cadrul unei solemnități care a avut loc la stațiunea Neptun, Înalta distincție „Om al anului 1981”. Prestigioasa distincție a fost conferită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
au dat și lui o chilie călugărească și unde poate fi găsit, când nu este plecat prin țară sau în străinătate. La Muntele Athos călugărilor care sunt grăbiți, care se retrag să facă Rugăciunea ieșind de sub ascultare, li se spune „rătăcitori” și după trei zile li se pune bocceaua la poarta mănăstirii. Pentru neascultarea lor... Vezi așadar, doctor Rațiune, că smerenia și ascultarea sunt importante, pentru că ne apără de ceva, dar noi nu înțelegem... Și nu este o lucrare prea grea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se transforma în zână sau Dulcineea de Tobosso, căci citisem Don Quijote de la Mancha. Cartea circula din mână în mână și toți băieții care o citiseră aveau câte o Rosinantă din lemn, o lance lungă și o spadă. Eram niște cavaleri rătăcitori. Se formase „armate”, un fel de găști între străzi. Normal că totul se lăsa cu răniți de adevăratelea și cu bătăile ce le primeam acasă seara, după care urmau oblojelile rănilor căpătate în „luptă” pentru dulcineele noastre și adormitul în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]