1,300 matches
-
falsă pe lângă ea. Ea avea un firesc al ei, pe când eu eram doar o impostoare. Și a fost a noastră, iubitule! Tu mi-ai adus-o înapoi. Ea a fost liantul care ne-a unit. Era a noastră. I-am răvășit coafura aia à la Dalia, așa că acum arăta ca oricare altă parașută îmbrăcată în negru. I-am încătușat mâinile la spate și m-am văzut în groapa de nisip, pradă viermilor, alături de partenerul meu. Sirenele urlau din toate părțile. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încălziseră coapsele și o treziseră din somn. Când l-a văzut pe Iacob, și-a amintit visul și ochii ei stranii s-au deschis larg. Și Iacob la rândul lui a privit-o pe Lea cu bunăvoință. Deși era încă răvășit după întâlnirea cu Rahela, n-a putut să treacă ușor peste ochii Leei. Nu era doar înaltă, ci și bine făcută și puternică. Fusese binecuvântată cu un piept bogat și semeț, iar pulpele sculpturale i se vedeau bine când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dacă scăpa cu viață, fiindcă îmbrățișarea pitonului e mortală; șarpele își reglează contracțiile în contratimp cu bătăile inimii victimei și îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea fața răvășită de groază. Vânătorul strângea cu mâna dreaptă reptila de după cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, încordate cu disperare în spatele ochilor pitonului, fascinanți, semănând perfect cu două pietre de ametist; și încă nu se putea ști dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zărea un magazin cu două trepte în față. Cumpărătorii se înghesuiau să intre și să iasă. Ceva mai departe, dincolo de un geam pe care scria „Coafor”, se vedea o femeie cu capul vârât sub cască. Râdea. Mi-am simțit sufletul răvășit de o mare tristețe. Toți oamenii aceia erau liberi. Trăiau. Îmi părea rău că mă uitasem pe geam, mă tulburasem. Deodată am tresărit violent. — Asta e. Evrika! am strigat. Gardianul a sărit în picioare. — Ce-ai zis? — Nimic, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ușa. Am făcut un pas înainte, am intrat în sala cu oglinzi și m-am oprit. Bătrânul era acolo. Nu mă vedea. Stătea cu spatele la mine. Însă îi zăream fața în oglinzi și m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitându-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și să mă întreb ce se întâmplase. Renunțase oare Hingherul la planul său? Se scârbise să mai stea în bălării și plecase în lume? Într-o după-amiază am găsit manechinul răvășit de șoarecii care își făcuseră culcuș în el. Asta însemna că nu mai aveam nimic de așteptat acolo. Mi-am zis atunci că manechinul era, cel puțin, o bună ocazie ca să mă împac cu Moașa. L-am încropit la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ORAȘULUI BUCUREȘTI - Pe scara devenirii femeiești se petrec niște lucruri... N-o intuiesc pe Gabriela atât de neastâmpărată, încît să fi trecut de experiențele unui herpes genital... A dus, ce-i drept, până am plantat-o pe lângă mine, o viață răvășită de neresponsabilități... am cumpărat-o de la niște șătrari. Multe tinere contractează maladii imposibile, datorîndu-le nu altcuiva decât lipsei de igienă din policlinici. Sau, pur și simplu, focarelor de infecție, contactate de pe un colac de closet. - ...Au cercetat din casă în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
capul un ursuleț de pluș care spune: "De fapt, dezbrăcând o femeie, nu faci decât să-i mărești foarte mult gaura de la ciorap..." Gata. 201 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în două, trei posturi favorabile, anatomia crocantă, mi-a răvășit manuscrisele și-a strigat: - Salut! Tu ești tipul care face murdărie pe-aici? Ce să zic? Eu eram. Deja nu mai puteam s-o ascund. Rușinat, am dat din cap că da. - Știam eu. Mi-a spus și mătușa... Cică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și picioarele de pe pat. Când au atins marmura rece a podelei, degetele proaspăt manichiurate i s-au chircit ușor. Femeia s-a privit în oglindă și s-a crispat puțin la vederea părului de obicei impecabil coafat, care acum era răvășit din cauza uleiului de masaj. Totuși, asta nu reprezenta o problemă, de vreme ce doar peste o jumătate de oră avea programare la coafor. Ceea ce însemna că avea suficient timp ca să intre în magazinul de lenjerie din josul străzii, ca să vadă dacă exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sufletești în auzul prietenelor care gândeau la fel ca ele. Hai s-o lăsăm baltă, a concluzionat ea zâmbind cât putea de frumos și de curajos. Apoi s-a dus și s-a așezat pe genunchiul lui James. I-a răvășit tunsoarea dezastruoasă și așa a observat că nici măcar ciufuleala aia nu făcea ca părul să-i arate mai bine. De ce nu te duci să te speli? Cina e gata în zece minute. James și-a cufundat fața în fanta mătăsoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ce zici? Ar fi minunat. Sigur că da, a răspuns femeia surâzându-i ginerelui cu căldură. Nici pe față, nici în voce nu mai rămăsese nici urmă din nervozitatea din urmă cu câteva secunde. Vii și tu, Bill? Bărbatul a răvășit părul nepoatei, apoi și-a frecat puțin ceafa. Nu. Cred c-ar fi mai bine să rămân aici ca să repar ușa de la dulap. Îmi închipui că pe Susan o scoate din minți. Nu, s-a gândit Susan furioasă, ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-te de ceea ce ai, de ceea ce primești fără să mai analizezi totul până în cele mai mici detalii. - Nu pot să nu analizez, așa e firea mea și nu reușesc să schimb asta oricât de mult aș încerca.” O adiere blândă răvăși șuvițele de păr, acoperindu-i o parte din față. Parfumul trandafirilor fu purtat în depărtări. „- Natura oferă tuturor din frumusețea ei. Oferă și tu! - Trandafirii au nevoie de apă și soare pentru a oferi parfum, nu de nori și furtună
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Cele câteva fete o primiseră prietenește, și se arătaseră destul de Încântate la vestea că le va fi colegă. O adulmecam prostit, pe sub discursul mormăitor al grăsanului, care ne urzica urechile În maniera-i binecunoscută. Fata asta, cu adevărat frumoasă, Îmi răvășea totul pe dinăuntru. Am devenit moale ca o meduză turmentată când i-am auzit vocea dulce, râsul limpede și amețitor ca o cascadă cu cădere Încetinită. Dar ce m-a năucit peste măsură, lipsindu-mă de orice consistență, a fost
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și o strigam Încet, iar și iar, murmurându-i numele la nesfârșit, netezindu-i părul aurit și moale, sărutându-i ochii tulburători, atât de viu proiectați În propria-mi imaginație. Mă trezeam În zori epuizat, cu migrene și cearcăne imense, răvășit de prea multele orgasme avute peste noapte. Uram timpul când nu o vedeam, considerându-l o pierdere la scară cosmică. Mama se arăta foarte Îngrijorată de schimbarea mea, care devenea tot mai vizibilă și forfotea mereu În jurul meu, neînțelegând Însă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
piele zace lângă prag. Așa cum a rămas după desprindere, pare un animal nemaivăzut, ghemuit Într-o cocoașă hidoasă. Scuip peste ea, Îndârjit și plin de satisfacție. Du-te dracului, bolborosesc, erai plină de găuri oricum! Mă apropii de pat. E răvășit ca și cum o târfă s-ar fi hârjonit acolo cu un Întreg pluton de soldați. Aiurea, șoptesc, și mă Îndrept spre cealaltă cameră. Sunt complet gol - dar mă simt bine așa. Din oglindă mă privește acum un om nou. Cu pielea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vâscos, de un vânat Întunecat. O greață necunoscută Îi ghilotină Întreg trupul. Vomită din nou, de data aceasta mai mult, deși nu mâncase nimic de zile fără număr. Întunericul viu ce-l simțea crescând În el Îi umbri Întreaga ființă, răvășindu-l dintr-o dată. Se retrase În scaunul său cu brațe din lemn moale și privi spre fereastră. Crestele salcâmilor Înfloriți răspândeau un parfum ireal, care-l Îmbăta. Se felicită că nu Închisese geamul (cum făcea de obicei) și, cu pleoapele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a-mi arunca măcar o privire de mulțumire ori vreun salut. Ca și cum am fi locuit Împreună de foarte multă vreme, iar acum ne-am certat și ea a plecat rece În oraș. A lăsat În urmă un parfum amețitor, care răvăși toate lucrurile din odaie. Și ființa mea bicisnică, totodată. Am alergat ca un ridicol la fereastra de la bucătărie să o urmăresc cum dispare În seară, cu un mers ușor săltat, dar destul de sigur, trecându și mâna prin părul bogat și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Robin. 26tc "26" Moartea unei mametc " Moartea unei mame" Jill Cooper-Clark a murit liniștită, acasă, În primele ore ale dimineții de luni. Avea patruzeci și șapte de ani. Diagnosticată imediat după ce copiii au terminat școala vara trecută, cancerul i-a răvășit trupul ca un incendiu În pădure. Chirurgii au fost primii, urmați de o echipă de intervenție de farmaciști și radioterapeuți, toți Încercând să stăvilească incendiul. Dar cancerul a fost de nepotolit - sâni, plămâni, pancreas. A fost ca și cum energia lui Jill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sufletul lor bun, iubitor și creștin În momentul acela, făcându-le să mediteze la copiii lor și la cât de aproape este viața aceasta de cea viitoare. Atent la copil, un bărbat Înalt și cu ochii albaștri, copleșit de durere, răvășit de iubire și devenit, brusc, cu două trepte mai responsabil, spuse: Adu’ băiatul aici, Didiță! Trebuie să o vadă pe mămica lui și s-o țină minte toată viața! Tatăl, căci el era, mai bătrân decât ieri cu câțiva ani
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de a-și aminti de iubita lui Viorița, „soție veritabilă” și de a nu-și putea stăpâni un plâns bărbătesc. A privit lung În ochii copilului, căutând parcă urmele fizice și asemănările cu mama sa, și În timp ce gândurile sale se răvășeau pe Întinderile de timp și spațiu ale Cățăleștilor, esențializând momente ale unor trăiri irepetabile În doar o singură viață, iar În urechi Îi răsunau cele mai frumoase vorbe de dragoste pe care le auzise vreodată, ajuns Într-un punct din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
afabil, dar simțeam că undeva În creier Îi suna deja un clopoțel de alarmă. Intră În camera de zi a lui Frank, scuturînd din cap pe deasupra cărților trase din rafturi În timpul percheziției făcute de poliție, cu aerul că deja se răvășiseră destul lucrurile prin Estrella de Mar. — Un articol favorabil? am repetat, pășind peste pernele de șezut Împrăștiate pe jos. Poate... cînd o să iasă Frank. Îmi trebuie un timp să mă lămuresc pe ce picior dansez. — Bine gîndit. Cine știe ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
făcu să simt că, preț de cîteva clipe, devenisem cea mai importantă persoană din lumea lui, unicul prieten În care se putea Încrede că-i va fi de ajutor. Cu surîsul acela mîndru și expansiv, cu șuvițele de păr blond răvășite pe frunte și cu dinții de un alb imaculat Întrezăriți printre buze, chipul Îi părea aproape adolescentin. Strîngîndu-mă de umeri cu mîinile lui puternice, mă potopi cu un torent de vorbe. — Știam eu c-o să accepți, Charles - tu ești cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din Yazd se simțeau ca niște taghouti chiar în locul unde trăiseră și unde bunicu-său își văzuse nepoții. Numai lor și evreilor li se mai spunea astfel. Împrejur, ba fugiseră, ba pieriseră pe tăcute. Celelalte curți păreau moarte în muțenia lor răvășită din când în când de zgomote scurte: poștașul le mai arunca ziarele peste gardurile de zid. Înflorea iasomia și se chircea neudată. Deșertul își întindea biciul de pedeapsă și foc peste sufletele lor credincioase și rătăcite. În Yazd învățase neîndurarea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gât! Se gândea că într-o țară nouă o să facă bani, o să-mbă- trânească, o să aibă din când în când nostalgii și, probabil, câțiva prieteni, dar nu luase în calcul că ar putea fi bolnav. Era o schimbare care îi răvășea toate planurile. Fără să- și fi dat seama, legase totdeauna îmbolnăvirea de neputințele unor vârste ce erau încă departe de a lui, dar atunci, preumblându-se de la un doctor la altul, înțelesese ceea ce era de când lumea de la sine înțeles: că se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ce să fie cu toată cohorta de tineri frumoși care fascinează o lume Întreagă? Se distinge Între toți marchizul Illan de Casa-Fuerte, prieten cu Lucien Daudet, descins dintr-o Spanie aristocrată, de o frumusețe și forță de seducție care Îi răvășește nu doar pe dandy-i parizieni, ci și pe cei italieni sau spanioli. Un fel de „efebism fără frontiere” Îl ajută pe frumosul marchiz să intre În paginile unui roman celebru al lui D’Annunzio, Forse che si, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]