1,968 matches
-
drapel. Căruntul își ridică obrazul desfigurat. ― Unde-ai dus mașina? ― Vreo trei străzi mai încolo. Dar întîi am dat o raită prin oraș... Trebuia să mă deconectez puțin. Scarlat scrâșni. Ochiul neatins privea întunecat. Voi să spună ceva și se răzgândi, mormăind mecanic: ― E în regulă? ― Bineînțeles. Am primit o scrisoare. Fii atent ce zice: Posibil ca pânzele să fie în safe sau în încăperea secretă. Încercați rafturi, bibliotecă. Ce spui de chestia asta? ― Dă să-l văd și eu, bâlbâi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și? Interesul nostru e să ne salvăm pielea, nu să-i lichidăm pe ei. ― Nu înțeleg de ce te impacientezi acum, așa dintr-o dată, oftă căruntul. În fond, ăsta era planul inițial. Am avut timp să ne gândim și să ne răzgândim, să-l sucim pe toate părțile și ai fost de acord. Mă rog, presupun că ai fost de acord. I-ai ridicat obiecția individei? Inginerul își trecu degetele greblă prin păr. ― Nu! Atunci, la rece, totul mi s-a părut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își frecă mâinile înghețate. Prin ușa deschisă se vedeau valiza pregătită și un sac mic de voiaj. Se adresă bătrânului zîmbind: ― Mi-ați promis niște cărți pentru concediu. Grigore Popa tresări: ― A, da... Păru gata să se ridice, apoi se răzgândi. Mă simt cam ostenit. Alege-ți singur... Raftul de jos, sub radio... Vâlcu îl scrută surprins. Ridică din umeri și dispăru în camera bătrânului. Melania Lupu observă în șoaptă: ― Ce greșeală! ― Te-ai ramolit complet, Popa! aruncă, în surdină, sculptorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încurcată: ― Îmi pare rău că te-am deranjat, domnule Matei, poate că dumnealor au dreptate. Nu e cel mai potrivit moment. Sculptorul rămase descumpănit, apoi ridică din umeri: ― Duceți-vă dracului! Scoase dopul și duse sticla la gură. Brusc, se răzgândi. În ochi i se aprinse o lumină veselă. ― Nu vreau să se împartă la trei! Cel puțin nu din cauza mea. Bătrâna respiră adânc. ― Să stabilim deci ultimele detalii. Își privi ceasul agățat de gât. Este ora 11. Vom susține că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Valerica Scurtu deschise gura: ― Când era s-o facem? Abia... ― Unde s-o anunți? Popa ridică din umeri: E la Praga. Cine-i știe adresa? ― A plecat într-o excursie, preciză Melania Lupu. Sculptorul vru să spună ceva, dar se răzgândi. Maiorul îl privi câteva clipe apoi se ridică. ― Aș dori să discut cu fiecare din dumneavoastră. ― Adică separat, sublinie cu o nuanță particulară Grigore Popa. ― Bineînțeles... Aveți ceva împotrivă să fiți primul? Bătrânul puse mâna pe clanță. Observă încet fără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
secționat gâtul lăsând cadavrul în lanul cu grâu, iar capul l-a introdus într-o sacoșă de plastic, intenționând după cum a declarat ulterior a se preda la miliție și să arate și corpul delict dar apoi pe parcurs s-a răzgândit aruncând sacoșa în lanul cu grâu unde a fost găsită. Găsind resturile de schelet uman am stabilit că fapta a fost comisă cu cel puțin o lună în urmă, părțile moi fiind mâncate de animale. Nefiind nici o reclamație de dispariție
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
fi altceva, își frecă mâinile mulțumit. Se ridică de la masă, își puse haina, adoptă o figură de funcționar corect, conștiincios, îmi spuse, aplecîndu-se, " Un moment, domnule, vă rog să fiți atât de bun să mă așteptați", porni spre ușă, se răzgândi și se întoarse după câțiva pași ca să se aplece din nou spre mine. "Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sânt că-mi dați acest răgaz, domnule" și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ascultam muzica dulce a acestui gol dinlăuntrul meu, a vârât capul pe ușă un bătrân. Mi-a venit să râd deoarece avea ceva de molie imensă. A aruncat o privire speriată spre mine, a dat să plece, dar s-a răzgândit. Stătea în ușă fără să spună nimic. ― Ce doriți? l-am întrebat. Prinzând curaj, omul s-a apropiat, lămurindu-mă cu ajutorul unui torent de vorbe care se revărsa continuu că auzise de venirea unui "scluptor". Sculptor, l-am corectat eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui G. când ocupă un post de unde are posibilitatea să dovedească în fiecare zi că numai mărginiții au acces la absolut, numai ei se pot crede atotputernici. 22 mai Trebuia să mă duc după-amiaza la dispensar. Coborând scările, m-am răzgândit. M-am întors pe scara de serviciu și m-am suit pe acoperiș. Cam la o jumătate de oră după aceea, l-am văzut venind pe G. L-am cunoscut de departe după pălărie. Are o pălărie cu boruri late
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă întrebi?" îmi aruncă el o căutătură alarmată. Fiindcă vreau să știu părerea ta". Ne plimbam pe țărm, în zona stâncilor de marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. Florile astea nu pot fi culese", zise el, explicîndu-mi că scaieții au țepi pentru a rezista și în timp de secetă. "Și cum aici nu prea plouă, ai văzut, de când ai venit n-a plouat aproape deloc, îți dai seama
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit, mai și surâdea în bătaie de joc. Îl blestemam și juram să plec din azil. Dimineața, când marea ieșea din cețuri și dădeam cu ochii de Stâncile de marmură, mă răzgândeam însă și iar o luam de la capăt. De obicei, pe la miezul nopții ieșeam din cameră și mă plimbam ca un strigoi pe coridoare, încercînd să mă liniștesc. Când mă întorceam, înghițeam al doilea somnifer, mă vâram sub pătură, îmi îndesam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înainte de a apuca să-l întreb ce se întîmplase, gardianul a scos un briceag, a pus țigara pe masă și a tăiat-o în două. A vrut să-mi întindă și mie o jumătate de țigară; pe urmă s-a răzgândit. ― Nu, deținuții n-au voie să fumeze în biroul directorului, mi-a explicat el. Neavând ce face, m-am uitat pe fereastră. Am zărit aceiași pietoni care treceau, tresăreau și se duceau pe celălalt trotuar. În depărtare se vedea capătul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni sticloasă și întinse degetul spre o sonerie, care nu existase altădată pe masă, un deget îngălbenit de tutun, cu o unghie roasă, urâtă. Dar când să atingă soneria se răzgândi. "Mai bine..." mormăi el. Și ieși. Avea și un alt fel de mers acum, plin de importanță. Rămas singur, am aruncat o privire în jur. Erau aceleași etajere burdușite de hârțoage de sus până jos, pe care le remarcasem prima
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ficuși cu pași mici și grăbiți. În pragul laboratorului, Cottard îi spuse doctorului că ar vrea să-l mai vadă ca să-i ceară un sfat. Rieux, care mototolea în buzunar foaia de statistică, îl invită să vină la consultații, apoi, răzgândindu-se, îi spuse că tot merge a doua zi prin cartierul lui, o să treacă el să-l vadă pe seară. Părăsindu-l pe Cottard, doctorul și-a dat seama că se gândea la Grand. Și-l închipuia în mijlocul unei ciume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că n-aveți nimic de pierdut în toate astea. E mai ușor să alegi calea cea bună. Rieux și-a golit paharul. Să mergem, spune el, avem treabă. Iese. Tarrou îl urmează, dar în ultimul moment a părut să se răzgândească, s-a întors spre ziarist și i-a spus: \ Știți că soția lui Rieux se află într-un sanatoriu la câteva sute de kilometri de aici ? Rambert a avut un gest de surpriză, dar Tarrou plecase. A doua zi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Stalin, pentru că au trăit în vremea lui și au suferit atâtea blestemății inspirate de un demon cu chip de om. De mic fusese destinat să slujească lui Dumnezeu, prin seminarul teologic la care a învățat trei ani, apoi s-a răzgândit schimbându-și destinul și i-a slujit conștiincios lui Belzebut, lui Antihrist, devenind el însuși un autentic Antihrist care a dus lumea la vremuri apocaliptice... S-a strecurat abil în viață fiind mai întâi informator, turnător al Ohranei țariste, apoi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un copil pe umeri. Domnule, opriți-vă! strigă gardianul. Guttman nu-l luă în seamă. Acum agentul de pază începu să-și facă și el loc prin mulțime, risipind un mic grup de adolescenți. Vru să scoată arma, dar se răzgândi: ar fi stârnit panică. Mai strigă o dată, dar vocea îi fu imediat acoperită de aplauze susținute. Nu-i iubim pe palestinieni și nici ei nu ne iubesc pe noi, afirma premierul. Nu-i vom iubi niciodată și nici ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
își zise Maggie. Guttman își făcea griji că așezarea pe care a întemeiat-o avea să fie cedată palestinienilor împreună cu toate celelalte orașe și sate evreiești la care va renunța Israelul. Încercase să-l convingă pe prim-ministru să se răzgândească. Și cu siguranță îi plăceau gesturile dramatice. Cu câțiva ani în urmă, se cățărase pe un acoperiș în Gaza și, afla și ea acum, sechestrase un hotel în Hebron, în urmă cu o generație. Un adevărat om de scenă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Secretarul adjunct vrea să te vadă în cinci minute. Maggie își strânse hârtiile și se duse să închidă calculatorul. Era pe punctul de a ieși de pe site-ul ziarului israelian Haaretz, ultimul pe care căutase informații despre Guttman, apoi se răzgândi și intră repede pe prima pagină, să vadă dacă nu cumva apăruseră informații recente despre cazul Nour. Era un reportaj nou, pe care îl citi pe sărite. Evenimentul fusese descris clar ca un asasinat pentru colaborare: nu exista nici o mențiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
calendar cu harta întregii Palestine, incluzând nu doar Malul de Vest și Gaza, ci Israelul însuși. Un mesaj ideologic intransigent. Khalil al-Shafi se ridică din scaun pentru a-i strânge mâna lui Maggie. —Domnișoară Costello, am auzit că v-ați răzgândit în privința retragerii ca să veniți aici să opriți ciorovăiala noastră copilăroasă. Gluma și informațiile din interior pe care le presupunea nu o surprindeau. Nota rezumativă pe care i-o scrisese Davis o înștiințase că trebuia să se aștepte la un partener
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce se afla în dreptul obrazului ei. Oprește imediat chestia aia! porunci vocea soțului ei, de undeva din spate. — Cum? Doamna Levy își ridică fruntea și privi visător împrejur. Ce cauți aici? Credeam că rămâi în oraș pentru curse. — M-am răzgândit, dacă nu ai nimic împotrivă. Ce aș putea să am? Fă ce-ți place! Nu aștepta să-ți spun eu ce să faci. Du-te și fă-ți de cap! Crezi că-mi pasă. Scuză-mă! îmi pare rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
neproductive. Una dintre companiile înființate de mine, BioGen, din Los Angeles, este chiar în clipa aceasta în proces pentru că un tip pe nume Burnet consideră că nu este cazul să onoreze contracte semnate chiar de el. Pentru că acum s-a răzgândit. Burnet încearcă să blocheze progresul medical, dacă nu îl plătim. Un șantajist a cărui fiică este avocata care se ocupă de cazul lui. Vor să păstreze totul în familie. Watson zâmbi și adăugă: — Dar noi vom învinge în cazul Burnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
hol, spuse Dolly. Nu, se întorc. Holul principal era un pasaj oval uriaș, cu un tavan aurit înalt, lumini blânde, coloane de marmură. Făcea ca oamenii care treceau prin el să pară niște pitici. Vasco rămase în urmă. — S-au răzgândit? Sau ne-au văzut? — Cred că sunt prudenți. — Ei bine, acum e momentul cel mare. Pentru că, mai mult decât prinderea fugarului, îi interesa să afle cui preda embrionii. În mod sigur, cuiva de la conferință. — Nu va mai dura mult, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Weller devenise agitată. Dintr-o dată, văduva îndurerată a vrut ca totul să se termine repede. Să nu ia corpul la spital. Să nu ia prea multe probe de țesut. Femeia care ceruse o analiză ADN minuțioasă părea să se fi răzgândit subit. De ce oare? se întrebă el. Nu-i venea în minte decât un singur răspuns posibil: doamna Weller voia testul de paternitate, dar nu-și imaginase nici o clipă că acel cadavru avea să fie dus înapoi la spital, pentru examinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
semne de afecțiune în lift, când ați urcat. — Nu, era rezervată, la exterior. Știți cum e cu asiaticele. — Înțeleg. Asiaticele. Din nefericire, pe înregistrări nu se vede că ea ar fi fost o participantă întru totul voluntară. Cred că se răzgândise, spuse el. — Când s-a întâmplat asta? — Ei bine, eram în dormitor și ne sărutam, iar ea se cam încinsese, dar era și puțin cam ciudată, se împotrivea. Ca și cum ar fi vrut să o facă, dar apoi n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]