4,052 matches
-
pe care le ținea, maestra în tocane și sosuri ar fi aproape sută la sută adeptă a vegetarianismului: mâncare bună cu legume multe și carne puțină! Eram fericiți? Cred că da. Exact atât cât se cuvenea. Gospodărie mare cu găini, rațe, gâște, curci. La acestea, cam 300, se adăugau trei porci. Porci cu obrazul subțire și cu respect față de noi fiindcă imediat ce le dădeam drumul plecau la câmp, în libertate, adunând după pofta inimii lăcuste și gândaci și grăunțe.Arca. În
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Trece timpul și nimeni nu vine la căruță. Intru în curte și stupoare: Pașa și doamna mea plângeau de mama focului lângă două pozne peste măsură: unul dintre băieți se așezase în troaca porcilor celălalt în ligheanul de baie al rațelor. Amândoi erau fericiți de parcă îi filma cineva. Ei râdeau, eu râdeam, și cum râsul e ca râia, a trecut la ceilalți. Deși trăiau în același sat ucrainieni și bulgari și doar un moldovean, moș Ion Catană, nu se făceau căsătorii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Steluța aduce pe lume o fetiță. O botează Cezar Stratula, de unde și numele Cezara-Livia. Livia în amintirea chirurgului brașovean Liviu Câmpeanu. Totul mergea ca pe roate. Începusem să merg la vânătoare de iepuri în Ostrov. Iepuri erau destui, ba și rațe berechet. Împreună cu Nicu Radu ajutați de localnici scoteam pește cu prostovolul, pește care de regulă ajungea fie la via lui Nițulescu, fie la a preotului Dumbravă. La borșul de pește, gata făcut când ajungeam noi, se mai adăuga vânatul. Era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
porumb, mazăre și, la îndemnul lui Nicu Radu și al altora am pus și un hectar de orez. Lanul de orez a fost prima slujbă a lui Petrișor și Coca, aceștia învârtind zi de zi cârâitorile de lemn pentru alungat rațele sălbatece. Nici ei, ca salariați sezonieri la nouă și la șapte ani, nici noi nu ne dădeam seama că inflația creștea continuu. Era armonie, bună înțelegere și natura înconjurătoare ca și oamenii era prietenoasă. La 5 ianuarie 1944 a mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ieșit în curte și, încrucișîndu-și brațele, se uită lung la mașină. Se consolează, poate, cu gândul că, într-o zi, voi intra pe poartă ca preot. Închizând portierele, șoferul ambalează motorul și pornește mașina. Se aud țipete de gâște și rațe intrate în panică. Mă uit pe geamul din spate, să mai văd o dată munții, dar în urma noastră s-a ridicat o mare perdea de praf care acoperă totul. Neobișnuit cu legănarea unei mașini, deprins să merg doar cu carul tras
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nici-un cuvânt lecții în noapte - același salt al broaștei clatină stele cer cu lună plină - în vechea pușculiță un singur bănuț când cerul tace - întrebări nerostite printre morminte cer acoperit - pe-ntinderea lacului parfum de nuferi tot cerul în lac - rațele adormite în Carul Mare drumul spre casă - linia continuă e tot mai lungă între Anotimpuri - acoperind golurile ropotul ploii stropii de ploaie bat tempo-ul pe pervaz - vine, nu vine.. logodnă pe lac - cu barca printre stele spre luna promisă
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
pe fereastră intr-acum toată lumina pictor indecis - vântul printre frunze amestecând culori fior de toamnă - atât de diferite aceleași alei.. zi grea de muncă - parcă și lăcustele cheamă-nserarea la despărțire - în urma cocorilor fluierat de tren frunze în vânt - rațele sălbatice tot mai departe noapte de toamnă - tremurând împreună luna și-un pescar norii călători - din când în când răsare luna în gară frunze-nroșite - bunicul și-amintește de-un fost camarad tremur de frunze - câteva raze joacă v-ați ascunselea
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
fiecare seară de maică-sa, doi ani după moartea tatălui său. Îl găsea Întotdeauna cu spatele, În fața căzii, gol, Încît nu putea să-i vadă semnele bărbăției, contemplînd cum urcă apa În acest mic lac plin de lebede, gîște și rațe, o cadă enormă, care părea de porțelan și azur. Maică-sa Îl striga: darling, el nu se Întorcea, ea Îl săruta pe ceafă și pleca, fermecătoare, În timp ce frumoasa metisă, În cele mai incomode poziții, Încerca temperatura apei cu cotul, avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
putea foarte bine să fie o piscină de la Beverly Hills. Pe la șase și jumătate seara, zilnic, metisa cea frumoasă Îl lua pe Julius de subțiori, Îl ridica În aer și Îl vîra puțin cîte puțin În cadă. Lebedele, gîștele și rațele Îl primeau cu legănări vasele pe suprafața apei călduțe și limpezi, părînd că fac plecăciuni. El le cuprindea pe după gît, apoi le Împingea ușurel, dîndu-le la o parte, În timp ce frumoasa metisă se Înarma cu un burete și cu săpunuri parfumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care, ceva mai Încolo, se transforma Într-o grădină unde se Întrezărea o piscină luminată la fel de misterios și mai departe Începea o pădure care se prelungea pe un povîrniș al colinei; se spunea că În mijlocul pădurii era o lagună cu rațe sălbatice. Vreo sută de invitați treceau prin sticla enormă și deschisă a ușii de la intrare și dădeau mîna cu Ernesto Pedro de Altamira, care se simțea destul de rău cu neurastenia lui, era palid, foarte fin, semăna puțin cu legendarul Dracula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stînd de vorbă vesel cu Julius, Juan Darling. — Apropie-te, tinere. Stai jos aici, Între mama dumitale și mine. Uite, ți-au adus ceaiul... Pune-i-l aici, mulțumesc... Adu-mi o sticlă de apă minerală, te rog... Pilaful de rață de la rotofeiul Romero mi-a căzut cam greu azi la prînz... Așadar, de Beethoven ai auzit, nu-i așa? Bine. Știai că a murit mai surd decît peretele de colo? Și știi de ce a surzit? Nu știi?... Atunci nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe de-a ntregul, “evoluția” lor oprindu-se pe undeva, pe la jumătatea drumului. Și, probabil așa s-ar putea explica faptul că, întorși de la țară, la începutul unei noi săptămâni de muncă, cu câte-o găină, o gâscă sau o rață, nu se-ndură s-o taie imediat, ci o mai țin în baie, ori pe balcon, hrănind-o, bucurându-se de viața ei și amăgindu-se cu gândul că, de fapt, n-au plecat niciodată din mediul rural. Sigur, cântatul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
taie imediat, ci o mai țin în baie, ori pe balcon, hrănind-o, bucurându-se de viața ei și amăgindu-se cu gândul că, de fapt, n-au plecat niciodată din mediul rural. Sigur, cântatul unui cocoș ori măcăitul unei rațe îi calcă pe nervi pe vecinii din bloc, așa că, biata vietate sfârșește destul de repede și, o dată cu moartea ei, se destramă și sublima iluzie. Alții, tânjind tot de dorul satului, “ochesc” vreun petic de pământ și nu se lasă până nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Eu am încurcat lucrurile și mai tare, spuse el. Cei doi bărbați își strânseră mâinile țepene și se despărțiră. Karin nu-și mai amintea nimic din drumul de întoarcere. Unchi de nicăieri și frați care dispăreau. Lângă iazul artificial cu rațe de la Dedham Glen, simți suferința lui Mark. Ea i-o provoca, pentru că nu era cine era. Amigdala lui, își aminti ea. Amigdala nu poate vorbi cu cortexul lui. Îl mai ții minte pe unchiul Luther? întrebă ea. Trăgea astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era neapărat adevărat. Nu-și pierduse capacitatea să se bucure de plăcerile lumești. O plimbare pe malul iazului morii încă îl încânta, indiferent de sezon, deși acum folosea aceste hoinăreli mai degrabă ca să-și trezească gândurile amorțite decât ca să admire rațele sau copacii. Încă își mai permitea ceea ce Sylvie numea furajarea - ronțăiala moderată, constantă, o slăbiciune pentru dulciuri pe care și-o păstrase din copilărie. Soția lui se îndrăgostise de el când îi declarase, la douăzeci și unu de ani, că metabolizarea eficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în curtea întunecoasă. Îmi sună cunoscut. Iarna în Long Island. De ce insistau să rămână aici? Cu siguranță nu pentru cele câteva momente de carte poștală care-ți tăiau răsuflarea: moara de apă acoperită cu o pojghiță de gheață, iazul cu rațe înghețat bocnă, Conscience Bay golit tot, în afară de taciturnele lebede invadatoare și de un singur bâtlan derutat care mai rezistaseră aici înainte ca zăpada să se transforme în mocirlă și ca adevăratul motiv de amorțire să-și facă apariția. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care se simte În scrisul său, dînd culoare și vibrație Însemnărilor sale cenușii. Lumina soarelui de dimineață Împurpurează discret apa; imens și auriu, el se Înalță din mare, din spatele șirului de dune marine și deodată spaniolul aude ropotul iute al rațelor sălbatice trecînd peste vasul său În Înaltul cerului, În zbor rapid și drept, ca niște proiectile. Pescăruși mari și grei, de un soi și de dimensiuni nemaivăzute, plutesc pe deasupra vasului În cercuri largi scoțînd țipete ciudate și stridente. Păsările mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fost răsuciți, dar în loc să liniștesc lucrurile continuînd încet, următoarea mea bătaie a fost și mai grăbită și mai necontrolată, astfel încît David a trebuit să mă corecteze în forță, iar de pe țărm barca noastră trebuie să fi arătat ca o rață beată, cu picioarele-i stupide încurcate în ierburi și în șuvițe de plante, făcînd eforturi disperate să se elibereze. Am încercat să repet instrucțiunile prin care trecusem de o mie de ori, dar gîndurile mele nu puteau ține pasul cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
jachetă și de părul scurt. Extrăsese culoarul șase, cel mai îndepărtat de turnul de finiș și de tribună. Privirea cu care Schneiderhahn observa vîntul și apa, fulgera. Stăteam toți trei în iarbă, lîngă șoseaua opusă tribunei și el arăta spre rațele care înotau, fără excepție, spre cealaltă parte, către prima baliză. Adăpost. Schneiderhahn a scos o bucată de hîrtie din buzunar și, aplecîndu-se peste șaua bicicletei, a făcut o barcă, de fapt, mai degrabă o pălărie ascuțită, cu degetele lui dolofane
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mijloace pentru dezvoltarea vitezei de execuție Copilul poate căpăta prin exersare o bună viteză de execuție necesară la nivelul tuturor segmentelor și al corpului, în întregime. Pentru dezvoltarea vitezei de execuție sub toate formele sale se utilizează metoda jocurilor dinamice ("Rațele și vînătorii", "Leapșa", "Al treilea fuge" etc.). * Metode și mijloace pentru dezvoltarea vitezei de repetiție O altă metodă de exersare a vitezei de repetiție este executarea unor acte și acțiuni motrice în tempouri maximale, în tempouri alternative (maximal, submaximal), la
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
locuințelor și fabrici, fără să le pună în umbră sau să le îmbogățească. Dincolo de deal, printre castani și păducei, era un lac pentru bărci de agrement. Deseori o pojghiță de funingine se instala în timpul nopții peste apa liniștită, și o rață, abia pornită dintr-o insulă, lăsa o dîră ca a unui deget pe un geam plin de praf. Traversînd șuvoiul de camioane și tramvaie, zăngănind și uruind pe șoseaua principală, își croia drum printr-o rețea de străduțe și trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în cerneală tipografică. Sînt uimit cînd îmi amintesc de jurnalele pe care le-am scris în perioada studenției, folosind de multe ori persoana a treia, ca mijloc de a le transforma mai tîrziu în ficțiune. Sînt sigur că panterele și rațele sănătoase au existențe mai plăcute, dar cred c-aș fi făcut mult mai mult rău dacă aș fi fost bancher sau agent de bursă, agent comercial, producător de armament sau traficant de droguri. Pe lumea asta, sînt oameni mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al doilea nas, paralel cu al său, făcut dintr-o foiță de argint sau staniol și lipit așa cum își lipesc unii, la plajă, o frunză, ca să-și ferească nasul jupuit de soare. Numai că frunza lui semăna a cioc de rață și se întindea, țeapănă, deasupra primului nas, fără să i-l atingă. În plus, purta la panglica pălăriei un mic pămătuf ornamental (cum poartă vânătorii) făcut din hârtie de ziar tăiată iscusit cu foarfeca. De câte ori omul acela întorcea capul, culoarea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de picioare, cum îi povestise nea Cercel că li se pun condamnaților. Se gândi că ar putea scăpa numai dacă se ridică deasupra pământului și dădu din mâini, observându-se parcă din afară cum se înalță, greu și puțin, ca rațele, ceva îl trăgea în jos, apoi reuși, iată, era cam la un metru deasupra Botosului, apoi tot mai sus și tot mai departe, a scăpat, acum se făcuse lumină, sub el case, multe case mici, le vedea acoperișurile și hornurile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prima zi în butoiul cu nostalgie! îi strigase Godun, ajungându-l din urmă. Mâine mergem să pescuim o știucă la copcă, iar de poimâine o să uiți de necazuri, fiindcă benchetuim! Omar se întoarse cu ochii spre curte, unde cârdurile de rațe ieșiseră să culeagă grăunțele aruncate de cineva. Era frig, dar în curte se mai lucra, reparau un ataș de la o motocicletă mai veche și Omar își dădu atunci proba lui de pricepere. Străbătu cu pași mari crengile încâlcite și nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]