2,944 matches
-
dimensiuni sunt tratate prin prisma funcției de integrare-identitate pe care o implică tentativa de reinventare a ideologiei pe care o propun în această carte. 3.2.1. Ideologie și raționalitate în politică În condițiile în care tradiția filosofică a statuat raționalitatea ca standard fundamental al oricărui demers în cunoașterea umană, gândirea politică a preluat o asemenea orientare ca pe un postulat. Certitudinea că tot ceea ce ține de cunoaștere, inclusiv în sfera socialului și a politicului, trebuie să îndeplinească standardul raționalității ca
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
statuat raționalitatea ca standard fundamental al oricărui demers în cunoașterea umană, gândirea politică a preluat o asemenea orientare ca pe un postulat. Certitudinea că tot ceea ce ține de cunoaștere, inclusiv în sfera socialului și a politicului, trebuie să îndeplinească standardul raționalității ca adecvare la realitate a fost accentuată în perioada modernă și mai cu seamă în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când, prin reprezentanții lor din epocă, științele spiritului, "desprinse" din matca filosofică, au început să
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când, prin reprezentanții lor din epocă, științele spiritului, "desprinse" din matca filosofică, au început să aspire la poziții similare cu cele în care se situau științele naturii. Reliefarea locului central acordat raționalității în tradiția gândirii filosofice și, implicit, în aceea a gândirii politice, a luat, odată cu evoluția filosofiei, teoriei și științei politice, forme diferite. Restrângând analiza la obiectul relației dintre ideologie și raționalitate în politică, nu voi insista aici asupra acestor forme
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care se situau științele naturii. Reliefarea locului central acordat raționalității în tradiția gândirii filosofice și, implicit, în aceea a gândirii politice, a luat, odată cu evoluția filosofiei, teoriei și științei politice, forme diferite. Restrângând analiza la obiectul relației dintre ideologie și raționalitate în politică, nu voi insista aici asupra acestor forme, ci voi lua în discuție modul în care problema interesului, asociată de obicei conceptului de ideologie, poate fi interpretată ca un tip de raționalitate, fără a presupune în mod necesar și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
analiza la obiectul relației dintre ideologie și raționalitate în politică, nu voi insista aici asupra acestor forme, ci voi lua în discuție modul în care problema interesului, asociată de obicei conceptului de ideologie, poate fi interpretată ca un tip de raționalitate, fără a presupune în mod necesar și emergența unor proiecții raționale pe termen lung. Consider că, în calitate de formă ideologică a raționalității politice, categoria interesului trebuie limitată la contexte specifice (cum sunt, bunăoară, interesele individuale sau de grup în cadre socio-istorice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
discuție modul în care problema interesului, asociată de obicei conceptului de ideologie, poate fi interpretată ca un tip de raționalitate, fără a presupune în mod necesar și emergența unor proiecții raționale pe termen lung. Consider că, în calitate de formă ideologică a raționalității politice, categoria interesului trebuie limitată la contexte specifice (cum sunt, bunăoară, interesele individuale sau de grup în cadre socio-istorice delimitate, cele legate de anumite evenimente întâmplate în anumite momente), fără a fi extinsă la o dimensiune care ar face-o
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
momente), fără a fi extinsă la o dimensiune care ar face-o să intre în raza de acțiune a gândirii de tip utopic. Cred că, pentru o explicitare adecvată a acestei abordări este necesară decelarea manierei de aplicare a categoriei raționalității la politic și politică. La o sumară trecere în revistă, observăm că filosofia politică exhibă diverse modalități de a prezenta adecvarea gândirii cu privire la problemele sociale într-un mod rațional. Vorbind despre "modele"410 de raționalitate, acest domeniu al cunoașterii politice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
manierei de aplicare a categoriei raționalității la politic și politică. La o sumară trecere în revistă, observăm că filosofia politică exhibă diverse modalități de a prezenta adecvarea gândirii cu privire la problemele sociale într-un mod rațional. Vorbind despre "modele"410 de raționalitate, acest domeniu al cunoașterii politice indică, printre cele mai importante, un model intelectualist, unul coerentist, unul empirist și unul utilitarist 411. În sfera demersurilor teoretice de factură normativă, raționalitatea a fost și exaltată, dar și criticată. Construind proiecte raționale de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
problemele sociale într-un mod rațional. Vorbind despre "modele"410 de raționalitate, acest domeniu al cunoașterii politice indică, printre cele mai importante, un model intelectualist, unul coerentist, unul empirist și unul utilitarist 411. În sfera demersurilor teoretice de factură normativă, raționalitatea a fost și exaltată, dar și criticată. Construind proiecte raționale de schimbare a organizării sociale, o serie de gânditori politici au alunecat înspre ceea ce Karl Popper a numit "istoricism", un curent caracterizat, printre altele, de o asumare fățișă a infailibilității
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
lumea socială și politică, urmează anumite prescripții fixe, de natură tehnică, iar cel de-al doilea este prezent atunci când această raportare este realizată în virtutea unor abilități ale căror surse se regăsesc în tradiție 413. Deloc întâmplător, această poziționare față de problema raționalității aplicate politicii este asociată conservatorismului anglo-saxon, care se constituie, prin propria sa modalitate de a înțelege chestiunea adecvării la realitate, într-un tip specific de raționalitate. Acesta din urmă se caracterizează, din perspectivă cognitivă, prin neîncrederea față de abstracții, prin considerarea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ale căror surse se regăsesc în tradiție 413. Deloc întâmplător, această poziționare față de problema raționalității aplicate politicii este asociată conservatorismului anglo-saxon, care se constituie, prin propria sa modalitate de a înțelege chestiunea adecvării la realitate, într-un tip specific de raționalitate. Acesta din urmă se caracterizează, din perspectivă cognitivă, prin neîncrederea față de abstracții, prin considerarea constructelor mintale drept sursă a erorii, prin supoziția ignoranței și failibilității umane, prin imprevizibilitatea viitorului, prin antiintelectualism și, nu în ultimul rând, prin supremația experienței 414
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
drept sursă a erorii, prin supoziția ignoranței și failibilității umane, prin imprevizibilitatea viitorului, prin antiintelectualism și, nu în ultimul rând, prin supremația experienței 414. Și totuși, chiar și în aceste condiții, putem vorbi, în cazul conservatorismului, despre un model de raționalitate în măsura în care înțelegem că e vorba de atitudinea rațională de a refuza seducția proiecțiilor utopice, a căror calitate de a fi produse ale minții umane reclamă la fel de utopica necesitate de a fi recunoscute ca infailibile. Trecută în registrul teoriei politice contemporane
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
înțelegem că e vorba de atitudinea rațională de a refuza seducția proiecțiilor utopice, a căror calitate de a fi produse ale minții umane reclamă la fel de utopica necesitate de a fi recunoscute ca infailibile. Trecută în registrul teoriei politice contemporane, problema raționalității în politică nu se referă, în primul rând, la modul în care noi cunoaștem realitatea, ci, mai curând, la modul în care ne comportăm în spațiul socio-politic. În acest context, intră în scenă interesele individuale și de grup, iar poziționarea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
scenă interesele individuale și de grup, iar poziționarea ideologică a acestora în societate nu poate întârzia să fie pusă în discuție. Punând problema alegerilor pe care le facem în spațiul social și politic, teoreticienii scot în evidență două concepte de raționalitate: cel instrumental și cel axiologic. Primul are în vedere mijloacele pe care le utilizăm, în acțiunile noastre, pentru a ne atinge scopurile sau pentru a ne împlini interesele, în timp ce al doilea se referă în principal la scopuri, conținând, în subtext
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tensiunile"416 teoria politică a contemporaneității este preocupată, pentru a propune modele explicative pe diverse segmente particulare de analiză, de maniera în care indivizii și grupurile își aleg mijloacele pentru a-și atinge scopurile (y compris interesele). Tocmai de aceea, raționalitatea instrumentală este definită atât ca alegere ce deține o anumită coerență internă, cât și ca formulă de maximizare a propriului interes. Și nu e vorba numai de aspectele normative ale teoriei politice recente, din moment ce acestea sunt aplicate și fenomenelor politice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ideologia funcționează, din punctul meu de vedere, exact cu semnificația pe care Ricoeur o atribuie conceptului, aceea de integrare-identitate la nivel de grup sau comunitate. Subliniez aici că, întrucât atingerea unui anumit interes poate fi interpretată ca o formă a raționalității instrumentale, ideologia se manifestă acțional în plan politic nu într-o modalitate irațională (prin construcția unor "fantasme" sau "iluzii" neconforme cu realitatea), ci într-una rațională. De altfel, în teoria politică recentă o astfel de imagine este consolidată din perspectiva
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
lor preferințe (constrângere). Anarhism Dilema altruistului Consecința optimă: Individualism violent neregulat. Consecința negativă: Supunere. Adaptare după Douglas D. Heckathorn, "Collective action, social dilemmas and ideology", în Rationality and Society, vol. 10, 1998, p. 466. Se poate observa că, aplicând modelul raționalității instrumentale pe care teoria jocurilor îl extinde asupra comportamenului politic din spațiul social, rezultă că avem de-a face cu manifestarea unor ideologii fundamentale, fiecare dintre acestea regăsindu-se în cazul câte unei dileme sociale. Într-un astfel de model
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pe care teoria jocurilor îl extinde asupra comportamenului politic din spațiul social, rezultă că avem de-a face cu manifestarea unor ideologii fundamentale, fiecare dintre acestea regăsindu-se în cazul câte unei dileme sociale. Într-un astfel de model al raționalității, ceea ce se urmărește este maniera în care ideologia (sau pluralitatea "ideologiilor" fundamentale) reușește sau nu concilierea intereselor individuale și a celor colective. În acest cadru, la modul general, atitudinea politică rațională este îmbrăcată ideologic, problema fiind raportată la interesele urmărite
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
concilierea intereselor individuale și a celor colective. În acest cadru, la modul general, atitudinea politică rațională este îmbrăcată ideologic, problema fiind raportată la interesele urmărite în funcție de anumite repere axiologice împărtășite în plan social. Particularizată în cazul fiecăreia dintre ideologiile fundamentale, raționalitatea alegerii este vizibilă atunci când se ajunge la consecințe optime din punctul de vedere al atingerii intereselor urmărite. În mod evident, pentru fiecare caz în parte pot exista și consecințe negative, care ne indică faptul că interesul scontat nu a fost
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
public acceptat fiind autonomia individuală 423. Redarea acestui tip de analiză utilizat în teoria politică indică, așadar, că ideologia este interpretată, dincolo de formele plurale pe care le poate luat în funcție de contextele în care se manifestă, ca o formă instrumentală de raționalitate. Rolul său politic, acela de a orienta acțiunea colectivă, poate fi astfel "vizualizat" nu atât ca o formulă ce configurează, în acord cu cerințele rațiunii, proiecte de schimbare a realității sociale, ci ca o modalitate de a concilia interesele individuale
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ideologie își poate pune la lucru valențele epistemologice nu doar atunci când în discuție se află problema interesului, ci și atunci când în atenție se află problema dominației. Dacă am interpretat relația dintre ideologie și interese ca pe un tip specific de raționalitate, cred, mai departe, că legătura conceptului analizat aici cu fenomenul dominației ne poate oferi explicații stimulative cu privire la ordinea politică a societăților occidentale contemporane. Aceasta întrucât, ca și interesele existente și manifeste din spațiul socio-politic, problema dominației este, într-adevăr, "hașurată
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mai puțin adevărat că teoria politică normativă caracterizează, la nivel general, ordinea politică de tip democratic drept una organizată după principiul dominației legal-raționale: societății deschise îi incumbă respectarea unor norme de factură constituțională a căror instituire legitimă se bazează pe raționalitatea lor. Atât respectarea acestor norme care asigură dominația legitimă, cât și împărtășirea valorilor pe care regulile le implică sunt posibile grație unui element care, la o analiză atentă, este recunoscut ca fiind profund ideologic. Este vorba despre ceea ce Robert Dahl
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ceea ce gândirea modernității ne-a lăsat moștenire. Cea mai expusă idee în contextul acestei reevaluări este aceea a progresului umanității. Așa cum am văzut pe parcursul capitolelor anterioare, ambiția modernității a fost de a proiecta evoluția societății sub forma unui progres al raționalității și, din acest punct de vedere, chiar ideologia, în sensul său originar, urma să se ralieze acestui efort. Un asemenea scop, asumat ca o certitudine, a fost pus sub semnul întrebării încă din a doua jumătate a secolului al XIX
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care se exercită asupra socialului și politicului se remarcă prin analiza critică a categoriilor modernității, încât se poate spune că, "dacă proiectul iluminist al modernității se bazează pe încrederea în posibilitatea existenței unei lumi organizate singular în jurul principiilor rațiunii universale, raționalității și adevărului, atunci postmodernitatea semnalează nu atât un sfârșit radical al erei moderne, ci mai curând o conștientizare și o recunoaștere a limitelor politice și epistemologice ale acestor principii (...)"439. Parte integrantă a cunoașterii sociale și politice în sensul pe
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Lyotard) sau "acapararea" societății contemporane de către logica culturală a capitalismului târziu (Jameson), sunt tot atâtea feluri de a spune că postmodernitatea revendică o nouă manieră de cunoaștere, inclusiv cu privire la social și politic. Dacă, în perioada modernă, cunoașterea era legitimată de raționalitate ceea ce permitea diferențierea între formele "științifică" și, respectiv, "narativă" ale acesteia -, postmodernitatea implică apariția unei noi epistemologii, în care legitimarea cunoașterii este urmarea performanțelor sale de natură tehnologică. Despărțirea de modernitate, pe care o asumă condiția postmodernă, înseamnă, deloc întâmplător
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]